2,895 matches
-
de cald. Și, pentru că era în vacanță, iar părinții lui erau duși în oraș după unele cumpărături, s-a hotărît să folosească toate mijloacele de convingere, pentru a-i face și pe ceilalți să termine odată cu povestea comorii. Că erau sătui cu toții să tot asculte fel de fel de minciuni scornite pe seama ruinelor de pe dealul de lîngă sat. Dar, culmea-culmilor era că toți din grup le credeau. Absolut toți. Adică ce credeau și ce știau de fapt? Că, undeva, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vină avea oare Napoleon? Dar, de, judecătorii l-au găsit, după cum ați văzut, extrem de vinovat, chiar numai și pentru faptul de a fi alergat un ied! Au vrut din nou să-l alunge. Napoleon însă n-a mai plecat... Era sătul de singurătate... Așa că s-a întins jos, scheunînd și dînd prietenos din coadă, ca și cum ar fi vrut să spună că el n-are nici o vină, că a vrut să se joace cu iedul, că nu i-a făcut nici un rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
șapte și... și... 20, 21, 22, că nu-i decît șapte și 23 de minute? Și bătu de mai multe ori cu degetul în cadranul ceasului, pentru a-l face pe Virgil să fie absolut convins. Bine, bine, zise Virgil sătul de dialogul cu Potîngă. Coborî scările și se așeză pe o bancă din fața primăriei. Chiar atunci trecu pe lîngă el străinul pe care-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să mă rupă, nu altceva. Dar unde te duci? La pădure. Pe-aici? Uite că pe-aici. Ce, nu-i și pe-aici drum? E mai puțină lume și nu mai vreau să mă mai întîlnesc cu nimeni. Că-s sătul pînă-n gît de flecari și de nătărăi! Ilinca zîmbi, neștiind la cine se referă Bărzăunul, apoi întrebă curioasă: Și ce faci la pădure? Mă duc să pescuiesc. M-am plictisit acasă și m-am gîndit că n-ar strica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un centimetru. Ce naiba are? se enervă Vlad. Nu vedeți că muncim degeaba? Asta-i de cînd lumea aici și nu cred s-o fi dat cineva vreodată deoparte. Hai s-o lovim cu bolovani grei, poate se sparge, propuse Virgil sătul de muncă. Ba n-are sens s-o spargem, se opuse nea Petrică. Cine știe ce rost o fi avînd? Mai bine s-o lăsăm așa cum este și să-i spunem domnului Răgălie să vină cu niște oameni pricepuți. Nici așa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
șefului Institutului de Cercetări Botanice din Sevilla, asediat, se pare, și el, de o tânără cu părul roșu, care ținea în mod deosebit să aibă acces la documentul în cauză. Don Álvaro mai avea doi ani până la pensie și era sătul până peste cap de încurcături. În toamnă abia se terminaseră lucrările de restaurare a clădirii și existau voci în guvern care comentaseră câteva dintre contractele semnate de el pentru achizițiile de materiale. Prin presă zburaseră, dintr-o foaie de ziar
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tot ei se asigurau că nici un intrus n-a pătruns pe teritoriul haitei și acela care descoperea vreun răuvoitor și-l înfrunta, luptînd sau alergîndu-l pînă dincolo de hotare, cîștiga respectul nedisimulat al celorlalți. Cînd, în după-amiezele tihnite, animalele se relaxau, sătule și dornice de distracție, lupii tineri făceau demonstrații de forță, străduindu-se pînă la epuizare să dărîme vechile ierarhii sau să-și consolideze pozițiile dobîndite. Și toată această muncă pentru ce? Oricît de mult ar fi încercat, tot Lupino era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
aveau să treacă cu bine de riscurile primelor luni de viață. Puiuțul creștea ca din apă, impasibil la problemele părinților lui. Pentru Lupino conta doar că-i avea aproape pe amîndoi și că-l iubeau ca pe lumina ochilor, că, sătulă sau nu, mama îl alăpta de fiecare dată cînd i se făcea lui foame, că, oricît ar fi fost gerul de cumplit, el putea să-și ascundă botul sub burta lupoaicei și să-și strecoare codița între labele tatei, adormind
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
niciunde nu-i prea departe. Când ai tot ce-ți poftește inima, lumea-ți pare mică... Ca să te respecte ceilalți, respectă-te tu pe tine la adevărata ta valoare... Când te plângi de ceva cuiva, ori ești flămând ori prea sătul! A ordona totul până la cele mai neînsemnate detalii, a pune toate lucrurile la locul lor este semn de gândire sănătoasă. Unora le poate părea o manie... Fixează-ți scopuri precise, realiste și o gândire limpede. Și-abia după aceea treci
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
numite de Zoe D.-Bu?ulenga): „toposul mitic al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus trecerii timpului; „lacul -topos sacru" În „ ??lin (file din poveste) " etc. Codrul, sătul, luna, stelele, salcâmul, teiul etc.toate aceste topos-uri mitice ale universului crea?iei eminesciene alc?tuiesc astfel: „un uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului În imagini arhetipale, de valoare universal?? ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lui Păstorel: Ha! Ha! — Ha! Ha! i-a răspuns cu sarcasm Lorena B. Păstorel mon cul. — Madame știe franceza, s-a băgat În vorbă și Spiridon, libidinos. Atunci vă invit la mine În cambuză... — Boșorogule, l-a alintat ea, sunt sătulă de poezie. — Nu uita, Vasile, să vii să citești la ședința viitoare! a mai strigat Puiu Nistea, după care a stins lumina În urma lui. Afară noaptea de sfârșit de mai se lăsa melancolică, fără parfumurile de odinioară. Vasile Îi ducea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fată... Un băiat, mai treacă-meargă, te confrunți altfel cu el... — Sfatul meu e să lași timpul să Îți clarifice În minte evenimentul. Ai face bine, poate, să scrii despre asta. Scrie o povestire, o proză scurtă. Oricum, de poezie suntem sătui la cenaclu... Vă mulțumesc, tovarășul profesor. — Nu-mi mulțumi mie, Vasile, mulțumește-ți ție Însuți. Dacă nu ai fi fost atât de laș, te-ai fi umflat ca un păun În pene, te-ai fi lăsat orbit de bunele tale
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mare cum era, se topea Încetul cu Încetul, până redevenea avortonul bine cunoscut care Îi Învăța pe ei, viitorul patriei, cum se face un făraș; redevenea cerșetorul de nu se știe ce la picioarele statuii care glorifica un țăran sălbatic, sătul de atâta cerșit. — Vasile, ce ai, bă?! Trezește-te, l-a auzit În stânga pe Cristian. Ești bine? Unde naiba ai plecat? — Unde să plec, Cristiane? Nu am plecat nicăieri, ți s-a părut. — Nu, nu... ce naiba, doar nu sunt nebun
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
meu în loc să plece și de acolo acasă, a demisionat că e umilit. Ei, acuma e așa de umilit că stă pe banii mă-sii, care, repet, e tâmpit de bună, dar asta e altceva. Nu vezi, babă, ca toți sunt sătui de clasă asta politică, că se prezintă la vot din ce in ce mai puțin și colac peste pupăza mai și se fură voturi. Mai uită-te și tu pe B1, Realitatea lui Gușa. Și dacă vrei să știi când au fost ultimele alegeri
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
are pe ce lume trăiește, bietul băiat. Dar cum naiba o fi trecut de vizita medicală de la comisariatul militar? însă chiar în secunda când mă decid să îngân o for mulă de condoleanțe, mă grațiază cu un surâs de carnasieră sătulă: — Așa începe Străinul lui Camus. Dau din cap, mimând familiarizarea cu existențialismul francez, pe când el - sunt convins și-n sfânta zi de azi - se gândește c-a nimerit peste unul dintre studenții de la IEFS (filologia și sportul fuseseră trimise împreună
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
invers". Un artificiu habitual, livrescul: "cărțile și trupurile care lucrează ca niște dălți la alura noastră post-umană / iubirea care ne descarcă de întrebări și cărțile care ne încarcă din nou cu iubire / desfătarea de a culca un animal tînăr și sătul lîngă o carte veche deslușită în sfîrșit" (pilula de neîncepere. îndreptarea picioarelor de femeie cu americă). Imaginile imaginii suspendă speranța: "nu există speranță în aceste măruntaie de timp / ecouri ale lumii de oglinzi și reflexii / din care ciugulesc din cînd
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
spirituală a culturii noastre creștine, democratice și europene se prefigurează emblematic și premonitiv prin existența și funcționarea, la toți indicii și parametrii, a acestui ospiciu în care demența puterii cuprinse de frică încearcă să înnebunească și să ucidă revolta celor sătui de minciună, disperare și neant. Mă consider a fi centrul lumii, pentru că aici, într-un minimum de spațiu, se concentrează maximum de suferință și crimă" (vol. II, 416). Sentimentul apocaliptic rezonează cu cel din romanele lui Dan Stanca. Romanul mustește
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
ramificat și plin de goluri de informație, umplute cu fantasme și ficțiuni. O saga inventată cu bună-știință de personajul-narator Ana-Maria, urmând liniile magnetice prefigurate de multiple- și nu consecvent explicitate - frustrări: aceea a copilului vitreg și vitregit, aceea a transfugului sătul de bunăstarea depeizată a Americii, aceea a terorii comuniste și a Gulagului campestru prea încăpător pentru oponenții regimului comunist, aceea a copilăriei petrecute la țară și vertebrate de o dragoste destul de confuză, aceea a unei prietenii nubile și dominatoare, în
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
țipe: - Ce zici, bă? A venit Gogu? Dă-l, bă, încoace! Spune la ce celulă ești! Și Gogu trecea de pe umărul pușcăriașului pe cel al gardianului. Bușcu îl îndopa bine cu firimiturile rămase de la tăiatul pâinii, până când Gogu se declara sătul. Își punea apoi cioroiul pe umăr și începea să se bălăngăne cu el, de pe un picior pe altul, cât ținea culoarul celularului. Gogu sta cuminte, participa, mai ales că Bușcu îi cânta: - Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu, Guo-guu... Și asta la fiecare
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
presă a fost dublată de-un lesne sesizabil murmur de dezaprobare din partea opiniei publice: Ia uite la mascații ăștia care vor să ne dea la cap!" Cam atât a "trecut" din mesajul, ce s-a vrut sofisticat, la o populație sătulă de pumni ridicați (așa cum apar ei într-un afiș ce cheamă la demonstrație), de exprimarea violentă a resentimentului, de ura contra celor care, în fine, pot cumpăra liber de la magazin ceea ce comunismul le-a interzis vreme de o jumătate de
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
care lustruiește cel mai bine; avem regele berei, cea mai spumoasă; avem regele bumbacului; unde crește el; avem... regele fotbalului! Pe Ghiță-n sus și Ghiță-n jos!... O fi el așa și-așa, da' nu contează. De 'telectuali, sîntem sătui! Și presa, toată ziua: Regele Ghiță!... Să vie Ghiță, că altfel nu ne calificăm!... Nu regula de trei simple ne trebuie nouă, acuș... L-ai văzut pă Ghiță ce face el cu mingea aia?... Chit că trebuie să fii, ca
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
o Constituție, am zis, vrea logică. Afară doar dacă nu gândim... AMEDEU SAU CUM S| SC|P|M DE... T|RICEANU... Așa, da; dar nu se cade într-o Lege a legilor. (La Mircea Eliade nu mai recurgem, că suntem sătui de mituri)... * Să ne întoarcem la actualitatea noastră, unde, vrând-nevrând, vom da iarăși de ura noastră națională. Care ură, toată lumea ar vrea-o pătrunsă de iubire și, în general, de o afecțiune, pozitivă, - excluzând, iarăși, capra. Și aici tot Tudor
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
noastră și lasă urme adînci în umbra ce-o lăsăm pe nisip trăiesc încă în religia poemului și Dumnezeu mi-e cel mai aprig critic literar în fiecare noapte mă critică cu stele și ploi venind de departe contemplativ contemplativ sătul de această lume care numai tristețe știe să-mi dăruiască voi sta în poziția lotus pînă voi deveni și eu o floare
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
Am renunțat la copii. Și la confort. Dar supraviețuim. Nu-i așa? Străbunul face un semn. Corul răspunde: - Da, supraviețuim. Străbunul continuă: - Căci, trebuie să fim drepți, ginandrele ne hră--nesc. E suficient să deschidem gura, fulgii pătrund și, gata, suntem sătui. Corul: - Suntem sătui. Se pregătește imnul de slavă. Știu ce urmează, dar sunt surprins de fiecare dată. E paragraful meu preferat din rugăciune. Îmi place această trecere bruscă, această exaltare a vocii tânguite care devine fermă, accede la acute, se
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
copii. Și la confort. Dar supraviețuim. Nu-i așa? Străbunul face un semn. Corul răspunde: - Da, supraviețuim. Străbunul continuă: - Căci, trebuie să fim drepți, ginandrele ne hră--nesc. E suficient să deschidem gura, fulgii pătrund și, gata, suntem sătui. Corul: - Suntem sătui. Se pregătește imnul de slavă. Știu ce urmează, dar sunt surprins de fiecare dată. E paragraful meu preferat din rugăciune. Îmi place această trecere bruscă, această exaltare a vocii tânguite care devine fermă, accede la acute, se înalță la cânt
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]