1,542 matches
-
pahar. Biscuiții erau pe raftul pe care era normal să fie. În mod evident Rosemary făcuse o provizie serioasă de cutii ce arătau a marfă scumpă. Drăguț din partea ei. Am pus laptele și biscuiții pe o tavă. Mi-am scos sacoul și m-am întors în salon numai în cămașă. Poate că totuși se făcuse prea cald. M-am așezat pe un scaun Chippendale chinezesc, ținînd tava pe genunchi. După o discuție cu Antonia în care ea fusese foarte hotărâtă, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și dădu la o parte o șuviță de păr de pe ureche. Am observat că Își ținea poșeta strâns lipită de piept și purta bocanci lungi, maro, cu șireturi roșii. Odată ce termină, bărbatul pocni din călcâie, Își așeză degetele pe mânecile sacoului și - cu totul lipsit de sens - Își scoase În evidență cămașa deja scofâlcită. — Alors? Întrebă. Partenera sa nu spuse nimic, dar Își Îndreptă spatele și Își aruncă o privire languroasă și acră În același timp. În loc să răspundă, Konrad se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la intrare. La jumătatea rândului i-am distins vocea. — Sascha, Îmi spuse, Învârtind cheile și caseta cu țigări În mâini (ca de obicei, nu avea poșetă), tot În slujba lui Apollo? M-am prefăcut surprins și m-am Încheiat la sacou, jenat dar bucuros că o revedeam. Am schimbat câteva vorbe fără rost; cele mai multe se adunau În contul meu deja supraîncărcat. Apoi am Întrebat-o dacă ar vrea să vadă filmul din camera de proiecție. Având În vedere ce se Întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
munca dumneavoastră n-are nici o importanță pentru noi. Important e unde ați fost aseară. Era brunet și cu părul un pic prea lins și pieptănat, avea niște trăsături regulate și buze pline. Wickert purta cămașa descheiată; gulerul alb scos peste sacoul maro. Lăsând la o parte dinții perfecți, semăna cu un comediant al cărui nume nu mi-l aminteam. Unde mai văzusem privirea această blândă și ursuză În același timp, acești umeri Înclinați, această răbdare melancolică? Stați așa, mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
meditez la inițiala inspectorului și de la ce nume se trăgea. Gerhard? Georg? Poate Günther? Wickert aștepta calm să-mi revin. — Aseară? am Întrebat Într-un final, prefăcându-mă potrivit de distrat, cătându-mi țigările. Mi-am băgat mâinile În buzunarul de la sacoul care atârna de clanța ușii, am dat peste tabachera Dorei, apoi peste țigările mele Moslem. — S-a Întâmplat ceva? Înainte să mă așez, am pus tabachera pe un raft cu cărți. Domnule Knisch, putem să vă facem treaba mai ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vestea, Dora a declarat că o asemenea „emancipare“ trebuie sărbătorită... — Tu ce zici? Mă jucam cu cravata, fără să fi Înțeles ce-a spus. Băgându-mi cămașa În pantaloni, am repetat distrat: — Nu? Ce zici? Deși, continuând să-mi Îmbrac sacoul, am observat că Dora se uita la mine În oglindă, de parcă aș fi spus un lucru a cărui semnificație nu o descoperise până acum. Treptat, mințile mi - sau poate - ni s-au luminat și, nesigur pe comportamentul meu, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cer nota. Răzgândindu-mă, l-am rugat pe chelner să-mi aducă meniul din nou, În timp ce, lepădându-și paltonul, Dora se apropie cu mișcări atât de reci, Încât păreau Înghețate când a ajuns la mine. Purta costumul ei de Amayoană - sacoul de lână și fusta asimetrică - ceea ce-i conferea un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt, avea părul strâns Într-o coadă, ceea ce o făcea să pară că s-a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dă-ți jos nădragii ăia de bumbac, Alex, și pune pe tine ceva ca lumea. Nu-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă că nu știi tot ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mele spre pofte și dorințe! „Alex“, îmi zici tu în timp ce ieșim din restaurantul Weequahic - și nu mă-nțelege greșit, asta o înghit: lauda e laudă, și o accept sub orice formă - „Alex“, îmi zici tu mie, care-s îmbrăcat cu sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un gentleman mititel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tip mai puțin carismatic decât Smolka. Are șaișpe ani și e evreu, ca și mine, dar cu asta se termină orice asemănare între noi: e tuns cu coadă de rață la spate, are perciuni lungi, până la bărbie, poartă costume cu sacoul încheiat la un nasture și pantofi negri ascuțiți, bașca gulere à la Billy Eckstine mai mari ca ale lui Billy Eckstine! Și totuși, e evreu! Incredibil! Un profesor cam moralist de felul lui ne-a dat a înțelege că Arnold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acum, îmi dai voie să te fut? — Of, iubitule, scumpule, strigă Maimuța, alege-ți o gaură, pe care-o vrei tu, sunt a ta! După micul dejun ne-am plimbat prin Woodstock cu obrazul sulemenit al Maimuței lipit de brațul sacoului meu. Știi ceva, mi-a zis ea, cred că nu te mai urăsc. Am pornit spre casă după-amiază târziu și am mers cu mașina până la New York, ca să ne prelungim weekend-ul. După numai o oră de drum, ea a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Costumul e dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri. Fusta e scurtă și mulată. Nasturii aurii - imenși. E îmbrăcată în haine de păpușă. Nu, zice. Domnul Streator e chiar aici. Ridică sprâncenele conturate cu creionul și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ne putem permite să pierdem exclusivitatea asta. Dacă or să construiască altă casă, e foarte posibil să dispară definitiv de pe piață. Apoi tace din nou, continuând să asculte. Și, sincer, de când nu mai ai voie să porți cravată albastră la sacou maro? Îmi înclin capul ca să-i prind privirea, spunând: Doamnă Boyle? Aș vrea să ne întâlnim într-un loc privat, undeva, nu la ea la birou. E vorba despre un subiect pe care-l investighez. Dar dă din deget în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
două ori și zice: — Poftim? Aș vrea să știu dacă i-a citit ceva cu voce tare fiului dumneaei. Patrick îl chema. Aș vrea să găsesc toate exemplarele dintr-o anumită carte. Ținând telefonul între ureche și umărul umflat al sacoului, Helen Boyle își deschide poșetuța roz cu alb și scoate o pereche de mănuși albe. Strecurându-și degetele pe rând în mănușă, zice: — Mona? Aș vrea să știu dacă se întâmplă să mai aibă un exemplar din cartea respectivă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Henderson reflectată lângă mine, aș recita dintr-o suflare descântecul și, până mâine dimineață, ar ieși din viața mea. Ca și Duncan. Mort. Ar fi cât de poate de ușor. Însă îl întreb dacă merge să port cravată albastră la sacou maro. Capitolul 8 Când primul medic de ambulanță a ajuns la fața locului, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-l sune pe agentul lui de bursă. Medicul de ambulanță, prietenul meu John Nash, a evaluat rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ne ducem la pupitrul bibliotecarului și întrebăm. Helen ne așteaptă în mașină, cu Stridie. Bibliotecarul e un tip cu plete linse, prinse în coadă. Are cercei în ambele urechi, cercei mari și rotunzi, de pirat, și e îmbrăcat cu un sacou de lână în carouri; zice că volumul - se uită în monitor, derulând în sus și-n jos - este împrumutat. — E vorba de ceva foarte important, zice Mona. Cartea a fost la mine și am uitat ceva în ea. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Adună câteva cârpe fosilizate care fuseseră îngrămădite pe țeava de sub chiuvetă. După ce termină de șters podeaua, Bull se îmbrăcă. În ciuda faptului că nu avea să se ducă direct la birou, alese o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic, dar măcar își bărbierise fața largă și roz cu o precizie remarcabilă. Bull străbătu din nou holul spre telefonul așezat pe un scăunel imitație de Chippendale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la mai multe lucruri în timp ce-l privea pe Bull coborând în hol. „E adevărat, îmi place de el“, își spusese. „La naiba, dar nu sunt poponar. Nu sunt și gata.“ Bull arăta neobișnuit de neîngrijit. Ajuns acasă, își dăduse jos sacoul, pantofii și șosetele, iar de atunci se învârtise prin apartamentul întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de cafea extravagantă, cu margini pătrățoase, dar având la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să izbucnească În hohote de rîs - Însă el părea să nici nu mă bage În seamă. Apoi, sigur ca răsăritul soarelui, după două sau trei zile, se ridica brusc din fotoliu, Își dădea cu apă rece pe față, Își punea sacoul și cravata și ieșea pe ușă, fără să rostească nici un cuvînt. La Început, aceste ieșiri intempestive mă cam băgau În sperieți. Mă gîndeam că probabil se duce să caute o clădire Înaltă sau vreun pod peste o apă Înghețată. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o mai fi și animalul ăsta ?” Prefer să-mi rămînă În amintire așa. Însă, indiferent care dintre variante a fost, ideea e că s-a Întors În cameră și m-a luat pe sus. M-a vîrÎt În buzunarul de la sacou și am pornit așa spre cinematograf. Drumul pînă la Rialto a fost cît se poate de interesant, Într-un fel cît se poate de deprimant. Nu-l străbătusem niciodată În timpul zilei, iar acum, cînd trăgeam cu ochiul de sub clapa buzunarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În colțul În care Își aruncase rochia. S-a aplecat și am văzut că Își trage pe ea niște pantaloni negri. Ce s-a Întîmplat cu rochia ? N-a răspuns. Pantalonilor negri le-a urmat o cămașă albă, apoi un sacou negru sobru, de afaceri, asortat cu pantalonii. Mă părăsea. Dac-aș fi fost bărbat, m-aș fi putut tîrÎ la picioarele ei, aș fi putut s-o apuc de glezne și să plîng. Nu voiam să mă părăsească niciodată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin care se vedea acum un cer de culoarea oțelului din care se auzeau claxoanele primelor taxiuri. La un moment dat, un omuleț rotofei, Îmbrăcat Într-un sacou la două rînduri, deschise ușa și Întrebă aruncîndu-i o privire distrată: — Unde-i Beale? Și dispăru pe dată, fără să aștepte răspuns. Dinspre Tamisa se auzi sirena unui vapor, ca strigătul unui animal rănit. Pe coridor cineva trecu fluierînd, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
angajat în Germania, deocamdată temporar, ca asistent laborant, aștia au o secție de spectometrie... și nu mai vin înapoi... am o casetuță pentru bijuterii și căciula asta de blană, ți-ar veni, poți s-o mai transformi, am și-un sacou pentru tine... a, pot să aduc la tine și niște ferigi?”, „Eu rămân în Franța, ia-l pe Călinescu, n-am ce să mai fac cu el... și covorașul ăsta, poate-ți trebuie, ce număr porți la pantofi?”, „Mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din salon. Domnul Parker șade pe pieptul lui Ellis cu câte un pantof mărimea patruzeci și nouă înfipt de-o parte și alta a capului lui Ellis. Mâinile lui Ellis izbesc curul mare al lui Parker, se agață de spatele sacoului la două rânduri. Sacoul domnului Parker e rupt de-a lungul cusăturii de la mijlocul spinării și până la guler. Mâinile domnului Parker, podul unei palme îndeasă între dinții îmbrăcați în porțelan ai lui Ellis un portofel de piele de țipar ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
șade pe pieptul lui Ellis cu câte un pantof mărimea patruzeci și nouă înfipt de-o parte și alta a capului lui Ellis. Mâinile lui Ellis izbesc curul mare al lui Parker, se agață de spatele sacoului la două rânduri. Sacoul domnului Parker e rupt de-a lungul cusăturii de la mijlocul spinării și până la guler. Mâinile domnului Parker, podul unei palme îndeasă între dinții îmbrăcați în porțelan ai lui Ellis un portofel de piele de țipar ud leoarcă și ronțăit. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]