190 matches
-
Michel Daguy - sau poate altcineva, nu contează. — Nu cred. Toți erau împotriva lui, iar el singur împotriva tuturor. Ar fi fost un sacrificiu perfect, cu efecte benefice. Singurul risc ar fi fost ca mai târziu să ne trezim că e sacralizat de aceeași mulțime care l-a ucis. De fapt, nu știam în momentul acela dacă existau sau nu teroriștii prezentați mai degrabă ca niște roboți ai crimei, halucinați și drogați, decât ca niște apărători fideli. Se spunea că nici nu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Comunitatea însă nu a acceptat ceea ce niciun împărat roman și nici măcar miticul macedonean Alexandru nu îndrăzniseră să facă: să substituie însăși figura divină, precum în scenografia simbolică a înmormântării lui Constantin I. Sofismul puterii, construit de fiu pentru a-și sacraliza tatăl, nu a fost validat de populația creștinată; înlocuirea tradiționalelor imagines ale strămoșilor reali ai împăratului cu imagines fictive ale apostolilor ar fi trebuit să ducă, pe cale de consecință, la situarea figurii christice în locul împăratului. Mausoleul nu a putut fi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al celor mulți, Își sporea sinistrele paradoxuri. Partidul mulțimii de oportuniști nu mai era doar Partid Unic, ci se transformase În Persoană Unică. Cultul Celui mai Iubit, urât și blestemat de toți. Teroarea anonimizării supușilor avea „sarcina permanentă” de a sacraliza doar bâlbâita Divinitate cu șapcă și carnet roșu. Emisiunea TV dedicată lui Nichita (ca și cele tolerate, rareori, pentru alți morți din „elita” naționalizată de Putere) nu trebuia să tulbure nici măcar liric Ordinea, Ierarhia, Supremația Supremului. Nu a fost, deci
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub cerul plumburiu, un ținut legendar acoperit
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub cerul plumburiu, un ținut legendar acoperit
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
masă socială indistinctă sub autoritatea unei persoane sau a mai multora. Regimul democratic nu e din acest punct de vedere decât "sclavia individului la mai mulți tirani"46. Prin contrast, creștinismul apare ca o reacție la constrângerea autorității de stat, "sacralizând" individul. E singurul model care permite conceperea societății ca "aglomerație", cu vocație plurală. Concret, Heliade Rădulescu se referă la organizarea monahală: "Dacă după doctrinele sau credințele cristiane tot individul izolat era sacru și autonom, cu voia și libertatea sa proprie
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
unei lumi cum este cea a 109 noastră, și invocîndu-I pe Dionysos, Nietzsche nu reinstaurează un zeu antic, ci impune o "lume dionysiacă", a cărei viață este voință de autoconservare și autoexaltare. Adică, în ordinea dialecticii sacrului și profanului, Nietzsche sacralizează pur și simplu viața. Viața este un fenomen complex, cu multiple fațete, marcat inevitabil de pluralitate. Sacralizarea ei implică inevitabil politeismul. Gândirea lui Nietzsche nu este atunci ateistă decât pentru că este împotriva monoteismului. De altfel el consideră explicit monoteismul cel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
era al Imperiului, nu al Europei. Nu exista problemă că "noi, francezii, sîntem altceva decît englezii", nu, toți erau "sujets", supușii unui suveran. Or, foarte semnificativ, în veacul al XVI-lea apare o contestare de tip religios, fiindcă Imperiul fusese sacralizat de la 800, cu Carol cel Mare și Leon al III-lea, devenise "Sfîntul Imperiu". Or, în secolul al XVI-lea apare protestantismul, foarte semnificativ, reprezentînd latura germanică, neincorporată anterior Romei și catolicismului. Deci în veacul al XVI-lea și acoperindu
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
lor ne uimesc prin manifestările oferite. Se pregătește vatra focului sacru. Zâna Focului Sacru îl aprinde. Invoc către vatră: Spirite al Marelui Preot Deceneu manifestă-te! Chem apoi prezența zeului nostru: Zamolxe fii cu noi! Apoi zânele se autosacralizează și sacralizează și spațiul în care ne aflăm toți participanții. Rând pe rând ele se prezintă cu numele, caracteristicile și binecuvântările pe care ni le oferă. Primim binețe și bucurii de nenumărate feluri ca, iubire, abundență și belșug, lumină, mireasma florilor, pace
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
de apoi, putea fi eventual înfățișată și prin lupta călărețului împotriva animalului. De remarcat este că șarpele ne face să ne gândim la un zeu vindecător, iar arborele, căruia îi este juxtapus altarul de sacrificiu, pare a fi de asemenea sacralizat de reptilă ca un arbore al vieții având o conotație biblică. Pomul spre care se îndreaptă cavalerul, imagine a arborelui cosmic sau a copacului ca axă verticală a lumii, simbolizează în tradiția creștină crucea răstignirii lui Iisus Hristos; cu alte
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
volume de versuri; până atunci, Miron Radu Paraschivescu dă sugestia creației obscure și laudă, în modul liric al lui Pillat (dar și al lui Anton Pann din poema poamelor !), sângele transparent, noblețea miezului roșu și, ca un veritabil spirit clasic, sacralizează plăcerea de a mușca din pulpa fructului răcoros» (SSra, I, 25). Cu "Versul liber" (1965) „se închide“ primul volum de "Scrieri". Prefața-manifest, "Majuscule", reliefează în fața generației resurecției poetice un foarte interesant program de acțiune estetico-literară: «Cartea de față nu vrea
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
fi împărțit fiilor lui Theodosius, Arcadius (395-408) în Răsărit), iar Honorius (395-423) în Apus . În vara anului 410, vizigoții la comanda lui Alaric I au jefuit Roma. În lumea greco-romană, mitologia și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).Zeii greci-romani nu sunt numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
sălbăticiei precivilizației arcadice, fie conflictele între ionieni și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim. Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea). Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre
Mitologia greacă () [Corola-website/Science/297482_a_298811]
-
ritmurilor obiectuale, jestualitatea tehnologică pronunțată, structurarea compozițională, armonizarea contrastelor coloristice prin intermediul griurilor complexe provenite în urma incursiunilor tușelor de negru cu funcții structural- constructive, reflectă o lume dinamică a interacțiunilor spațial-temporare în permanentă schimbare. Peisajul în creația lui Vasile Movileanu este ”sacralizat” grație structurării compoziționale specifice, distinctive în diferite lucrări și a utilizării largi a efectelor de culoare, lumină și semitonuri ( ”Dimineață”, ”Iarna”, ”Țărm în apus”), dar poartă și valori dramatice atinse prin contrapuneri semantice obiectuale, (”Țărm cu pești”). Naturile statice poartă
Vasile Movileanu () [Corola-website/Science/326216_a_327545]
-
apusului, "magrib", după apus până se sfârșeste ziua și "isa", noaptea până la miezul nopții. Aceste rugăciuni trebuie săvârșite de credincios îmbrăcat cuviincios și întors cu fața spre Mecca. În moschei, spațiul în care se efectuează rugăciunea este strict delimitat, este sacralizat, iar pentru aceasta se utilizează, de obicei un covoraș special numit "saggăda". Rânduială rugăciunii este reglementată strict. Aceasta este compusă din două până la patru "rak'a", în funcție de timpul zilei: la "asr" și după apus, trei în momentul apusului și numai
Rugăciunea în islam () [Corola-website/Science/329534_a_330863]