248 matches
-
Venerei, al senzualității organice, apoi al "capului", al conștiinței și lucidității, al soarelui ca focar vital al macrocosmosului. Astfel, din ritm în ritm se leagă un circuit al marelui ritm al Poesiei ca Joc secund și repetire infinită, ritual de sacralizare prin cuvânt, reverență, mecanică sentimentală, incantație, într-o concentrare de sensuri ca într-o pură operație discontinuă a unei logici absconse: "Ah, ingrată,/ Energie degradată,/ Brută ce desfaci pripită/ Grupul simplu din orbită,/ Veneră,/ Inimă/ În unduire minimă:// Aphelic (α
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
geniului pe de o parte față de lumea care l-a adoptat prin poetizarea ei, pe de altă parte, față de el însuși, prin refuzul sclavizării într-o lume care se autoneagă existențial și axiologic, tema din Rugăciunea unui dac; de la actul sacralizării și ridicării la sublim ale celor mai variate componente ale vieții și naturii, la eliberarea în inefabil; tensiunea transtanatos în dublu curent și anume, de la viață la moarte în Mortua est !, Melancolie, Strigoii, și de la moarte spre viață în Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al său însuși: fiind propriul său creator, el devine o primă cauză causa sui. Poetul este cel care se află, metaforizat în tot ce înfăptuiește. A crea ceva inedit devii justițiarul propriei reîntemeieri existențiale. Justiția poetică are drept țel ultim sacralizarea. Ideala creație de artă este un act sacru: o luare în posesiune iluminată a existenței, proiectată cosmic și în răspundere față de esența ei divină. Natura a născut filozofii pentru a-i afla identitatea și pe poeți pentru a-i afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a trasat cel mai înalt parcursul singurătății în doi: restabilirea anteriorității absolute. Are loc mai întâi contopirea cu natura: Adormind de armonia Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri, rânduri. Mai sus are loc sacralizarea: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pământ. Mai înalt are loc îndumnezeirea: Două inimi când se-mbină, Când confund pe tu cu eu, E lumină din lumină Dumnezeu din Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fulger revelator. Acest lucru a făcut dificilă întoarcerea, readaptarea la cotidian. Dar, ca oaspete al luminii, care are datorie față de gazdă, prin tot ce am realizat faptă și gând am afirmat viața și natura pe care le-am celebrat până la sacralizare pentru că natura îmi oferise acel al treilea ochi. Transfigurarea trăită poate avea analogie cu conceptul sanscrit samădhi, care este de asemenea o stare extatică, o beatitudine supremă, urmare a unei intense și îndelungi meditații asupra eliberării dhyana. Și dacă, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
funcțional și investite cu valoare artistica. Lucrarea capătă valoare în funcție de spațiul în care este plasată, spațiul devine element de limbaj plastic în măsura în care reușește să contribuie la evidențierea mesajului ideatic. De fapt dadaiștii nu doreau acest lucru, ei nu doreau o sacralizare a realității ce ar fi fost determinată de plasarea producțiilor lor în cadrul artei. Realitatea trebuia să rămână în accidentalitatea ei, în lipsa ei de artă. Dada era în fapt realitatea fără sens, absurditatea în forma ei naturală fără nici o prelucrare. Realitatea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
sacroterapia este o metodă de vindecare care se adresează atât sufletului cât și trupului, pentru restabilirea stării de sănătate, pentru revenirea la adevărata viață, pe care omul a avut-o înainte de cădere. Deci, tratamentul bolilor este în primul rând (RE)SACRALIZAREA VIEȚII, fără de care simpla chimioterapie nu va avea succes dacă nu s-a eliminat cauza dezechilibrului, care este păcatul, prin care omul s-a înstrăinat de izvorul vieții cu Dumnezeu. Dacă nu se vindecă mai întâi sufletul, care este viața
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să înfățișeze, în legătură cu exemplele citate, contextele istorico-culturale. Dacă ar fi vrut s-o facă, lucrarea ar fi numărat mai multe volume. Cititorul va găsi toate lămuririle necesare în lucrările menționate în bibliografie. Saint-Cloud, aprilie 1956. CAPITOLUL I Spațiul sacru și sacralizarea Lumii Omogenitate spațială și hierofanie Pentrul omul religios, spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi; unele porțiuni de spațiu sânt calitativ diferite de celelalte. "Nu te apropia aici", îi spune Domnul lui Moise, "ci scoate-ți încălțămintea din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
id., Vayu, I (Uppsala-Leipzig, 1941). WOLFRAM, R., Schwerttanz und Männerbund, I-III (Kassel, 1936 și urm.); id., "Weiberbünde" (Zeitschrift für Volkskunde, XLII, 1932, pp. 143 și urm.). Cuprins CUVÎNT ÎNAINTE LA EDIȚIA FRANCEZĂ 5 INTRODUCERE 11 I. Spațiul sacru și sacralizarea Lumii 21 II. Timpul sacru și miturile 61 III. Sacralitatea Naturii și religia cosmică 101 IV. Existență umană și viață sanctificată 140 ELEMENTE BIBLIOGRAFICE 187 Culegere și paginare HUMANITAS Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC: Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
augustana și o pace durabilă, bucurându-se de o considerație fără egal. Cultivarea cultului imperial la Roma și în Italia trebuia au fost mult mai discrete. Senatul hotărâse ca, pentru meritele împăratului față de Imperiu, să i se acorde acestuia consecratio (sacralizarea) sau introducerea printre divinități; îl primise deja printre ființele cerești pe Cezar, ca Divus Iulius, acordându-i un cult special cu un sacerdoțiu propriu, introducând astfel cultul religios al dinastiei Iulia. Fără îndoială influențele orientale din Roma și-au adus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
civile față de creștinism. O mare importanță o avea pe lângă politica imperială și cultul, întrucât forma o legătură religioasă cu scopul de a menține unite popoarele din teritoriile cucerite de către Roma. Încă din anul 12 a.Chr., Augustus inițiind bazele pentru sacralizarea principatului prin preluarea demnității de Pontifex Maximus își atribuia particularitatea îndrumării religiozității supușilor. În paralel, din Orientul elenistic provenea un curent religios care, propunând împăratul ca sacru și izbăvitor al tuturor supușilor, trebuia să dea viață cultului imperial, propagând ideologia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ce nu ține cont de apartenența exclusivă a omului față de Jahve, care i-a acordat ocrotirea sa. Legea talionului (cf. Deut 19, 19-21) și legitimarea războiului sfânt, ne înfățișează tentativa de moderare juridică a răzbunării epocii în salvgardarea monoteismului și sacralizarea poporului. Punctul focal al decalogului sinaitic, identificat în primul precept - Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei în afară de mine (Ex 20, 2-3)-, ne indică fundamentul tuturor aserțiunilor ulterioare: unicitatea divină pretinde o relație exclusivă Dumnezeu-creatură. Conceptul care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fac aici. Cel puțin trei dintre ele sunt hotărâtoare. Prima dintre aceste constrângeri s-ar putea numi obligația de a citi. Trăim Încă Într-o societate - e adevărat, pe cale de dispariție - În care lectura rămâne obiectul unei forme de sacralizare. Această sacralizare privește În mod privilegiat un anumit număr de texte canonice - lista variază În funcție de mediu -, pe care este practic interzis să nu le fi citit dacă nu vrei să fii desconsiderat. A doua constrângere, apropiată de prima, dar totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
aici. Cel puțin trei dintre ele sunt hotărâtoare. Prima dintre aceste constrângeri s-ar putea numi obligația de a citi. Trăim Încă Într-o societate - e adevărat, pe cale de dispariție - În care lectura rămâne obiectul unei forme de sacralizare. Această sacralizare privește În mod privilegiat un anumit număr de texte canonice - lista variază În funcție de mediu -, pe care este practic interzis să nu le fi citit dacă nu vrei să fii desconsiderat. A doua constrângere, apropiată de prima, dar totuși diferită, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
regăsească o ultimă evadare, în iubire, care este, însă, o altă iubire, deconstrucție a celei originare: cea de sfârșit. Astfel încât, s-ar putea spune că acest volum este "o abordare metafizică panteistă a iubirii, în care erosul se intensifică cu sacralizarea prin moarte a unui univers ritual. Ceea ce este tulburător, acum, vine din atmosfera intens onirică, de basm vegetal, amintind vag ataraxia mioritică a ultimelor cicluri blagiene. Ținuta grațioasă și solemnă a stilului dă poemelor o fluiditate hieratică, marcată printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nichita Stănescu, autoarea realizează o demitizare a spațiului primordial, pur, printr-o trimitere a sa în cotidian. Alteori, însă, dimpotrivă, reinstalând romantismul diafan pe care nu îl suprapune primăverii, nici toamnei, ci unui început cald de septembrie, autoarea încearcă o sacralizare a unui spațiu oarecum banal, printr-o alternare a elementelor cadrului natural cu cele onirice. Pendularea aceasta permanentă între construcție și deconstrucție, între facere și desfacere se realizează împrumutând elemente din universul copilăriei și al maturității sale, precum fructele, frunzele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
apare În momentul În care se conturează divorțul dintre cuvinte și lucruri, adică În preajma nașterii esteticii și a Criticii facultății de judecare a lui Kant, care afirmă libertatea și gratuitatea artei. Această concepție puristă, extinsă asupra literaturii, a dus la sacralizarea ei urmată, firesc, de desacralizarea și deconstrucția ei, la care asistăm astăzi, o dată cu impunerea unei concepții culturaliste a literaturii relativizată pînă la statutul de practică culturală egală cu ea gastronomică de pildă. Despre acest drum al literaturii, de la principala instanță
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de altă parte, o viziune expresivă a comunicării repară aceste diviziuni prezentînd o legătură de alt tip: o legătură simbolică. Convocînd cultura, tradiții, memorii ale trecutului sub forma de imagini "semnificative", ea tinde către interpretare [...] marile sărbători ale comunicării sociale, sacralizare a legăturii sociale, vin pentru a stăvili explozia semnelor". În momentul în care se produce confuzia subiectului și a obiectului, a emițătorului și a receptorului, a realității și a ficțiunii așa cum crede Lucien Sfez că se întîmplă în societatea contemporană
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
tradiții, memorii ale trecutului sub formă de imagini "semnificative", ea tinde către interpretare. Viziune holistică. Fiecare, individ sau grup, este reclamat de o totalitate în care se află integrat, de care se leagă din interior. Marile sărbători ale comunicării sociale, sacralizare a legăturii, care vine, la momentul potrivit, pentru a remedia explozia semnelor. Cu toate acestea, a reclama sau a recurge (la) nu trebuie confundate. Pentru ca una din cele două concepții să o poată remedia pe cealaltă, trebuie o diferență. Se
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ei, în universul material în care există: "Prin podul casei, prin cuiere, prin actele ei/ în mari întunecări târându-se". Timpul macină formele materiei. Despre aventura existențială a inteligentei, despre universul dezmărginit, despre setea de absolut, precum și despre încercarea de sacralizare a universului cu pornirile spre sensurile primare, aflăm în poemul "Gemenii". Ochiul "Marelui Regizor" este similar cu "Marele anonim" și cu "Marele Orb" din "Fântâna somnambulă". Ca și la Marin Sorescu și la alți poeți contemporani, apare lumea ca teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atât de puternică, încât devine similară morții. Unele versuri de dragoste dezvăluie o mare singurătate sau un acut sentiment al trecerii timpului: "Abia te uit cum ești, când ești fierbinte,/ Și mai fierbinte mi te aduc aminte." Tendința este de sacralizare a iubirii: "Îngenunchiat sub lume, împreună,/ Ca două cruci sudate de furtună". Poezia civică Pornind de la motive livrești (Dimitrie Cantemir, O. Goga), Adrian Păunescu construiește poeme cu semnificații politice și sociale aflate în relații directe cu realitățile contemporane. "Păsările surde
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
decît dorința reîntoarcerii. De asemenea, nu există evocare a unei fericiri dispărute care să nu ateste, în același timp, aspirația sa de a se reinstaura. De îndată ce este invocată amintirea pentru ca să risipească umbrele uitării, destinul se pune din nou în mișcare. Sacralizarea trecutului nu este niciodată foarte departe de anunțul profetic al renașterii sale; a deplînge zeii dispăruți nu este decît o modalitate dintre cele mai eficiente de a le dovedi prezența. Versurile lui Nerval îi readuc în memorie în toată măreția
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sistemului. Acestuia i se permite însă să asigure echilibrul global, capacitatea de a regla, dar și de a însufleți numai dacă aceste manifestări sînt acceptate. A trece cu vederea, de pildă, un lucru deosebit pentru majoritatea compatrioților noștri, cum este sacralizarea ideii și a termenului de Republică, înseamnă a te condamna să nu înțelegi nimic din istoria pasională și morală a Franței de după 1900. Posibilă consecință a uriașului traumatism provocat de primul război mondial, înfățișîndu-se sub diverse forme, devenind dintr-odată
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
putem controla. Procesului de metamorfozare a omului obișnuit în supererou prin transfer de forțe supranaturale i se opune procesul de transformare a vampirului în om obișnuit prin umanizare. Ambele procese se întâlnesc în cultura americană contemporană: pe de o parte, sacralizarea obișnuitului, pe de alta, demistificarea sacrului. Fenomenul la care asistăm de ceva vreme este importarea de către Europa a modelelor culturale care au trecut prin procesul de creolizare în America. Dacă acceptăm teoria eurocentrismului, putem explica acest fenomen ca o formă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
magică care ia mai multe forme: patrimoniul înglobează valori naționale și istorice, de interes general, care depășește particularismul și interesele private; aceste fenomene de "ridicare la generalitate" (Boltanski, 1990), de "obiectivare" (Heinich, 2000) și de colectivizare duc la atitudini specifice: sacralizare, respect, atenție (Lamy, 1996); asta implică dezvoltarea conjugată a unei etici a responsabilității și a unei etici a convingerii: generațiile devin depozitarele și păzitoarele unui lucru care le depășește, ale unei cauze pe care o apără; asistăm, în plus, la
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]