433 matches
-
oile, sunt ocrotiți și boii de jug și berbecii. Se pot tăia porcii și țapii.” Histria Când am fost la Histria, m-am rătăcit fără să vreau. Părăsisem străzile zgomotoase, atras de locul acela unde, cândva, fusese ridicat un altar sacrificial. Deodată, foarte ușor, am fost atins de o suflare de aer proaspăt care mi-a dăruit o clipă de îmbătare. Am crezut că am ieșit din limitele trupului meu și că mă aflu în trupul unui alt ins, cu mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să-mi pierd mințile, n-am fost capabil de una ca asta. N-am depășit niciodată limitele. Poate că n-am știut să trăiesc până la capăt profunzimea unui sentiment de iubire. Am venit aici ca să mă scald în sângele acela sacrificial, să locuiesc în ținutul natal al Medeei. Numai așa, poate, voi putea să mă cunosc mai bine. Am ales să trăiesc în mod autentic, fără teamă de convenții. Grație Gesturile Aiei sunt la fel de rafinate în orice împrejurare s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mine. Adevărul e că sunt un mare egoist și că nu vreau să înțeleg că orice inițiere trebuie să aibă un sfârșit. Urmându-mi drumul, am ajuns în inima pădurii, în poiana aceea unde, împreună cu ea, am asistat la ritualul sacrificial. Am observat unele semne care mi-au amintit că tocmai de acolo, cu patru ani mai înainte, un tânăr mesager pornise ca să ajungă la zeu. Asta mi-a dat un simțământ de mare seninătate, a fost ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pământului și al cerului și că sacrificiile ciclice care i se aduc au un caracter soteriologic, deoarece îndepărtează spiritele rele ce locuiesc în natură. În timpurile străvechi, coloanele din sanctuarele dreptunghiulare susțineau cerul. Acum simbolizează legătura cu cosmosul prin intermediul ritualului sacrificial: torțele puse pe fiecare coloană înlocuiesc capetele tăiate ale oamenilor și ale animalelor ce se puneau acolo în vremuri îndepărtate. „Golul trebuie umplut”, a adăugat apoi vocea cavernoasă a sacerdotului, după care a tăcut. N-am priceput, deîndată, dacă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trupului meu, ca un fel de ceva fluid ce sapă în gingii, în urechi, în nări, în ochi, în toate orificiile mele cele mai intime. Voi deveni oare o formă goală?”). Moartea ca metamorfoză, goliciune și părăsire, indică un proces sacrificial care din nou trimite la experiența scriiturii. Nu întâmplător mă refeream la Kafka și la acel spațiu narativ în care „se tot învârte dus-întors șovăind subiectul ce nu mai poate să se știe” (Comolli). Dar ce anume este de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
singurătate „ițele obscure ale propriului său destin, chintesența vieții umane”. Sufletul său în schimbul unei răscumpărări pe jumătate mistică, pe jumătate ecologică. O mântuire, aceea a autorului Metamorfozelor, ce se amestecă cu nori încărcați de ploaie, cu albastrul mării, cu riturile sacrificiale (cu moartea-i proprie, inclusiv) sugerate de Aia, misterioasă iubită și mântuitoare, și în plus preoteasă a lui Zalmoxis. Adică a zeului vechilor geți, românii, tăcuți și austeri ca Mincu însuși. „Orașul tot, cu cele șapte coline, era aidoma unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
prin „moartea pe cruce” până la Înălțare, este esențială pentru ca toți cei Încorporați În viața Lui prin botez și credință să se Împărtășească dintr-Însul În slava Sa (Rom. 6). De ce Însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus Își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Lui prin botez și credință să se Împărtășească dintr-Însul În slava Sa (Rom. 6). De ce Însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este „jertfa cea adevărată” oferită pentru mântuirea lumii. Din această perspectivă, sacrificială, nevoia trădării din partea lui Iuda devine clară. Isus Își asumă natura căzută omenească, restaurând-o, aducând-o la „desăvârșirea” originară. Dar economia divină nu s-a realizat complet numai prin Întrupare; a trebuit să se Împlinească prin patimile, moartea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
avea o singură miză: sentimentul împărtășit dintre ea și fiica ei. Scrisorile de față sunt poemul - sau romanul - iubirii lor. Ceea ce nu am putea sublinia îndeajuns, oricât am in sista asupra descrierilor psihologice, este calitatea excepțională a acestui sentiment matern sacrificial și modul în care el a făcut-o pe Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu să-și depășească radical propriile limite. Spre deosebire de, să zicem, un Nicolae Steinhardt, care avea o fire de sfânt și se ridica la acest nivel în toate privințele, ea era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-le capetele „ca pe două ouă de Paște”. Comparația face parte din secvența rituală a sărbătorii creștine. Nebunul se face mandatarul unei ingerințe rituale prin care familia lui Zibal este oferită ca jertfă, drept țap ispășitor în cadrul sărbătorii goilor. Sensul sacrificial al Sărbătorii de Paște, - căci sensul resurecțional este abia la final invocat - con- stituie premisa pentru reeditarea unei violențe rituale, canalizate de data aceasta asupra unei alte victime sacri- ficiale. Vendeta promisă de către Gheorghe pentru momen- tul apogetic al sărbătorii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
concursul acelor instituții ar trebui să le pună în act. Mulțimea se desface ca nebunul să poată vedea, mulțimea asigură vizibilitatea maximă, expunându-l pe evreu exac- țiunii pentru care societatea de goi în ansamblul ei devine scena unui act sacrificial. Sosirea diligenței și relatarea unui jaf însoțit de omor la un han relativ apropiat constituie un mod de a amplifica starea de angoasă a subiectului. Caracterul programat al studiului de caz stă și în aceste intenționate acumulări de evenimente care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de așa absurdă sălbăticie.” Aceste detaliu este mărit sub același efect de lupă al lui „simț enorm și văz monstruos”. Monstruozitatea actului criminal este transferată deta- liului, dar crima ca atare este circumscrisă unei forme de ritualitate care implică victime sacrificiale în cadrul anu- mitor microsocietăți sectare. Trebuie observat dublul regis- tru, unul al comentariului științific, detașat, calm, rigid, celălalt al lecturii implicate, anxioase a lui Leiba. Din punct de vedere criminologic detaliile furnizează informații importante pentru realizarea profilului psihologic al crimi-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu doar formele de criminalitate și subumanitate evocate de teoriile lombrosiene, ci și sfera percepției și a patologiilor nervoase precum și domeniul discutabil al sacrului. Leiba Zibal dobândește acces la monstruos prin intermediul sacrului, iar sacrul înseamnă în aceste circumstanțe vio- lență sacrificială. Forma de ritualitate care pune în contact cu sacrul și care permite sacrificarea familiei sale este recu noscută și incorporată prin intermediul violenței sacri- ficiale de către Leiba Zibal. Ieșirea din sfera gândirii umane înseamnă aici intrarea pe domeniul sacrului, „nebunia” care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este recu noscută și incorporată prin intermediul violenței sacri- ficiale de către Leiba Zibal. Ieșirea din sfera gândirii umane înseamnă aici intrarea pe domeniul sacrului, „nebunia” care îl face pe Zibal să-l tortureze pe Gheorghe în aceeași ordine simbolică a torturii sacrificiale. În același timp, recuperarea unei violențe sacre nu este străină de imaginea Dumnezeului Vechiului Testament. Parte din tortura la care este supus Isus ține de țintuirea acestuia pe cruce, deci această tortură participă la configurarea unei forme de violență legată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ecoul unor lovituri de tun în registrul lui „simț enorm și văz monstruos”. Petre- cerea, Lăsata Secului, marchează intrarea în perioada rituală a celui mai îndelungat post, care precede o sărbă- toare importantă, Paștele, o sărbătoare care posedă un caracter sacrificial, marcând patimile Mântuitorului și resurecția acestuia. Focurile trase în aer însoțesc și alte sărbători, dar deja obiceiul este perceput într-un registru peiorativ ca mitocănesc. „Da’ pân-acuma n-am putut închide ochii : toată noaptea a fost masă mare la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
revenind la gingașul ghiocel, supus exterminării tocmai În momentul În care natura are mai multă nevoie de el, Îi consider comercializarea drept un afront adus naturii, care nu-l va lăsa nepedepsit. Chiar dacă a oferi ghiocei e poate un act sacrificial, deci lăudabil, nu e nevoie de o mână din aceste perisabile flori, ci doar de unul. Iar dacă e cules cu mâna proprie, actul sacrificial e Încă mai valoros; și, de ce nu, sănătos. În fond, chiar și pentru zei, sacrificiul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
naturii, care nu-l va lăsa nepedepsit. Chiar dacă a oferi ghiocei e poate un act sacrificial, deci lăudabil, nu e nevoie de o mână din aceste perisabile flori, ci doar de unul. Iar dacă e cules cu mâna proprie, actul sacrificial e Încă mai valoros; și, de ce nu, sănătos. În fond, chiar și pentru zei, sacrificiul nu e hrana, ci doar desertul sau, poate mai bine, cognacul de după festin. “Radiosfera”, 4 martie 1996, ora 9,47 72. Constanta solară și agricultura
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
această opțiune, liderul "Junimii" își asuma și unele riscuri, dintre care cel mai mare era acela al contaminării cu chiar maladiile culturii românești, sau cu ceea ce Noica avea să teoretizeze, un secol mai târziu, drept "maladii ale spiritului". Dimensiunea aceasta sacrificială o comentează Ion Petrovici în ale sale Figuri dispărute, în secțiunea pe care i-o dedică lui Maiorescu. Printre altele, Petrovici constată că părintele prelecțiunilor populare "și-a pus talentul și energia în serviciul trebuințelor locale"9. Tocmai în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
straiele și paloșul lui din tinerețe sunt un argument simplu în acest sens, la acestea adăugându-se indicația/ interdicția tărâmului sacru, prezentă în basme și în balada Antofiță a lu Vioară I (11). Pescarul senior a parcurs și el ritualul sacrificial, ceea ce susține ideea că interdicția este de fapt un model pe dos: „Cât din ceriu până-n pământ,/ Atât Vidrosul de adânc,/ Furisitul n-are fund!/ Odată că l-am vânat,/ Numai eu că am scăpat,/ Toți nevodarii c-am înecat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acest sens, microcosmosul instaurat dizolvându-se dacă locul pe care se sprijină nu primește birul mai mult sau mai puțin spiritualizat. În colinda Peștele și mreaja fetei III, 50 tocmai animalul capturat devine maestru inițiator și explică fecioarei etapele ritualului sacrificial: „ - Ce mă chinuiești/ Și-mi stai de privești?/ Vino de mă ia,/ Căci cu carnea mea,/ Nunta ți-oi nunti/ Ș-o vei polei;/ Iară capul meu/ Pune-l-vei boltiță,/ Boltiță-n portiță,/ Despre grădiniță” (București). Cuminecarea din animalul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semnul tabuului. Altă pasăre care conduce în sacru, dar nu are imunitate la contactul cu el este porumbelul, într-un basm cules la sfârșitul secolului al XlXlea. Puritatea acestei păsări, dată de absența fierii, după interpretările simbolice, și funcția ei sacrificială, valorificată în divinații, fac din porumbel călăuza fragilă și diafană, asupra căreia sacrul nu acționează decât la nivel psihedelic: „Veni tocmai hei în colo înnoptat de tot, de l-a fost luat moșul la bătaie, de ce a întârziat așa, dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
util - iată o înzestrare rară, de elită, cea mai caracteristică manifestare socială a dem ni tă ții. Acesta e singurul sens acceptabil al „demnităților“ publice, fie ele ministeriate, președinții, primării sau mandate parlamentare: asumarea unei slujiri dezinteresate, a unui travaliu sacrificial, în beneficiul celorlalți. Dar nu e neapărată nevoie de un rang înalt, pentru a ilustra demnitatea slujirii. O delicioasă replică din Bărbierul din Sevilla a lui Beaumarchais (actul I, scena 2) rezumă perfect ceea ce vreau să spun: „Știind câte virtuți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în care nu crezi până la ascetism, ce preț mai are?" Vocea i-a fost acoperită de larma fetelor care se întorceau din expediție. Prăjina începu să bată iar înverșunată în pian și toată gașca se dezlănțui într-un dans sălbatic, sacrificial, pe care căderea serii, grăbită de cerul amenințător, o făcea halucinantă. O lumină vie invadă sala brusc. Pianul tăcu, iar fetele încremeniră buimace, trezite parcă în plină noapte. Doamna Walter răsucise comutatorul pentru a semnala întoarcerea la program. Bătu nerăbdătoare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe carapace de broască țestoasă. În ultimii 70 de ani, au fost descoperite în acest complex arheologic urmele a peste 50 de palate și temple, 12 morminte princiare, câteva mii de morminte nobiliare și de rând, 1.000 de gropi sacrificiale, 5 ateliere meșteșugărești, mai mult de 30 de gropi sacrificiale speciale în care se aduceau ca jertfe cai cu căruțe cu tot, precum și o mare cantitate de obiecte din bronz, jad, ceramică și os. Toate acestea redau în parte imaginea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au fost descoperite în acest complex arheologic urmele a peste 50 de palate și temple, 12 morminte princiare, câteva mii de morminte nobiliare și de rând, 1.000 de gropi sacrificiale, 5 ateliere meșteșugărești, mai mult de 30 de gropi sacrificiale speciale în care se aduceau ca jertfe cai cu căruțe cu tot, precum și o mare cantitate de obiecte din bronz, jad, ceramică și os. Toate acestea redau în parte imaginea societății chineze timpurii. Mormântul nobilului Zenghouyi și setul de clopote
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]