412 matches
-
faptul că, în procesul de formare al cărților biblice, a fost revizuită substanțial, este imposibil să adunăm cu precizie și certitudine, în mod sistematic, tot materialul despre practica sacrificială la evrei în epoca antică. Termenul ebraic ce indică generic acțiunea sacrificială provine de la rădăcina rădăcina zbḥ care generează fie un substantiv (zebaḥ), „ofertă”, „sacrificiu”, fie un verb (zăbaḥ) „a sacrifica”, „a celebra un sacrificiu”. Această rădăcină este documentată în aproape toate limbile semitice antice (ugaritică, acadiană, feniciană, aramaică) unde, în afară de sensul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
adică unit cu alte substantive care specifică tipul de sacrificiu, precum în cazul lui zebaḥ šelămîm. Simplificând și selecționând tipurile de oferte putem aminti în primul rând holocaustul (‘ōlâ) care indică, și etimologic, a face „să ridice” spre cer oferta sacrificială prin ardere completă. Ca ardere de tot erau jertfiți, în special, vițelul, berbecul sau mielul, iar locul în care se desfășura ritul holocaustului era, mai ales, altarul, dar uneori sunt indicate și alte locuri (cf. 2Rg 3,27). Chiar dacă textele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
considerate antice, prezența sa fiind atestată atât în alte culturi antice din regiunea siro-palestiniană și anatolică, cât și de textele biblice atribuite altor tradiții (de exemplu, 1Sam 13,9; 1Rg 18,34; 2Rg 10,24). O altă tipologie de ofrandă sacrificială foarte răspândită era sacrificiul „de împăcare” sau „de comuniune” (šelem sau zebaḥ šelămîm) în care doar grăsimea animalelor era arsă divinității, în timp ce carnea victimelor sacrificate (bovine sau caprine) era consumată de participanții la sacrificiu. Acest sacrificiu era consumat în mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fi dobândit o însemnătate mai mare doar în timpul exilului, această sărbătoare având o puternică relevanță în identificarea etnico-religioasă a poporului lui Yhwh (Ex 20,12). Ritmul săptămânal al sacrificiilor are legătură, foarte probabil, cu tradiția antică de a celebra liturgiile sacrificiale la mijlocul lunii, adică în corespondență cu luna nouă și luna plină, după cum dovedesc multe documente extra-biblice și unele texte biblice care pun uneori în strânsă relație frecvența sâmbetei cu luna nouă (Num 28,11; Is 1,13; Os 2,13
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
faci pe cititori să-ți admire discursul șlefuit. — îmi pare rău. Așa e. Bineînțeles, zise iluzionistul cu năduf. Ar trebui să știi deja că trebuie să-i ung puțintel cu unt.∗ Sînt ca Dumnezeu Tatăl și tu ești Fiul meu sacrificial, iar un cititor este un Duh Sfînt care menține unitatea și mersul lucrurilor. Nu contează cît de mult detești tu această carte pe care o scriu, nu poți scăpa de ea înainte de a-ți permite eu. Dar dacă un cititor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fidelul ei servitor, către insula voodoo de la Port Ducal, spre a căuta un alt început. În acest tărâm al magiei și al cruzimii pe care îl vizitează alături de Steiner, Corto redescoperă fața ambiguă și fantasmatică a Caraibelor. Soledad este victima sacrificială care va fi ucisă pe altarul unei tiranii locale. Președintele mort este invocat spre a ascunde realitatea uzurpării puterii. Alianța ciudată dintre Corto și Masca ce stăpânește magia neagră eliberează Port Ducal de sub stăpânirea Diavolilor. Soledad este salvată de cel
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cato, care duce cu sine stigmatul degradării și al dezonoarei, nu mai poate fi același, odată ce acuzația de lașitate pe câmpul de luptă se adaugă unui cazier militar deja impresionant. Rebel și impertinent, curajos și cinic, Milton Cato este mielul sacrificial pe care armata britanică îl alege spre a oferi o explicație dramei prințului imperial. Marginalul antierou al lui Pratt alege să iasă din strânsoarea ucigașă a Maiestății Sale. Dezer tarea spectaculoasă pune pe umerii lui Cato litera stacojie a păcatului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu misiunea mobilizării spiritelor. Neutrali tatea mediului benzii desenate este abolită, în numele anga jării. Che ilustrează potențialul propagandistic al hagio grafiei. Mort pe frontul din Bolivia, Che este revoluționarul care nu poate greși cu adevărat, de vreme ce întreaga lui viață arde sacrificial pe altarul justiției sociale. Moartea ca martir al opresiunii imperialiste, moar tea ca autentic cruciat marxist ce se devotează celor din jurul său, moartea ca luptător ce refuză osificarea birocratică - toate acestea sunt temeliile pe care banda desenată militantă își ridică
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nou atributul fundamental deținut mai bine de un mileniu: acela de for al unei proclamații evanghelice și al unei narațiuni liturgice excepționale 1. „Povestea” mântuirii neamului omenesc revelată în „epistolarul” biblic s-a dovedit în stare să ofere un sens sacrificial și sublim milioanelor de vieți omenești înscrise în calendarele nevăzute (pentru că au fost incendiate) ale Bisericii. Această putere de transfigurare și restaurare luminoasă a vieții omenești n-a fost niciodată rivalizată de campionii ideologiilor moderne 2. Capitalul lui Marx n-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
confirmat nu prin moarte, ci prin coborârea la iad - care, pentru pământeni, este adevărata icoană a Învierii. Aceasta aduce tuturor iertarea. „Învierea, nu moartea este temeiul eticii. ș...ț A te da pe tine însuți, dacă e necesar, unei morți sacrificiale înseamnă să primești deja un trup dincolo de mormânt. A dărui, a fi bun, înseamnă a fi deja înviat”1. Altera civitastc "Altera civitas" Înțelegerea virtuții creștine din perspectiva Învierii face trecerea perfectă de la sociologie către ecleziologie, de la gândirea seculară la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nici o pierdere, ci mai degrabă o nouă primire de ființă, care constă în mod fundamental în orientarea către Celălalt”2. Antropologia lui René Girard 3 pare să confirme critica augustiniană a „păgânismului”. Creștinismul o rupe în mod radical cu religiile sacrificiale care, în lumea veche, sunt rezultatul camuflajului colectiv al dorinței ca rivalitate mimetică. Pentru Girard, motorul violenței este ascuns în natura conflictuală a dorinței individuale. Dorința își găsește întotdeauna obiectul prin imitație. Rivalitatea mimetică provoacă o tensiune socială care face
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mimetică. Pentru Girard, motorul violenței este ascuns în natura conflictuală a dorinței individuale. Dorința își găsește întotdeauna obiectul prin imitație. Rivalitatea mimetică provoacă o tensiune socială care face imposibilă orice coabitare. „Descărcarea” energiilor negative ale rivalității se produce prin ritul sacrificial, mai precis prin celebrarea morții unui „țap ispășitor”. Încărcat cu vinovăție imaginară, obiectul expiator trebuie să moară, pentru a tăinui originea conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sine, și ea este cea care îl transformă pe martir din cineva care suferă și moare în cineva care poartă mărturie. Trebuie să ne ridicăm crucea; nu doar ni se impune prin coerciție exterioară. Suferința devine creativă, iar moartea devine sacrificială, dacă și numai dacă sunt acceptate de bunăvoie de cel care trebuie să sufere sau să moară<footnote Bishop Kallistos of Diokleia, „What is a martyr?”, în Sobornost (incorporating Eastern Churches Review), 5, 1, 1983, p. 8. footnote>. Pentru a
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
consume tot ce îi iese în cale. El "aruncă înainte" propriul său nesaț și nevoia de lucrul numit devine atât de aprigă, încît îmbrățișarea care ocrotește se transformă în cuprindere devastatoare. Raportul meu cu ființa lucrului numit nu mai este sacrificial; în actul preluării lui în proiect, eu nu mai recunosc eternitatea tiparului care generează fără încetare ființa lucrului consumat; eu nu mă mai întorc către fondul comun care asigură perpetuarea ființei lui și care face cu putință manifestarea puterii mele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
De la "întregire", manualul lui Enescu-Bughea trecea, elocvent, direct la "Războiul Sfânt", aflat în desfășurare. Succesiunea regală era prescurtată în trei propoziții, pe când nenorocirile anului 1940 ajungeau, în economia narațiunii, să pară fără sfârșit 280. Pierderilor teritoriale li se găseau virtuți sacrificiale, de vreme ce românii le acceptaseră "pentru a nu tulbura pacea aici în Sud-Estul Europei". Despre pactul Tripartit și "Victoriile Axei" manualul avea numai cuvinte de laudă, acuzând în schimb bolșevismul, cauza directă a războiului început la 22 iunie 1941281. Ordinele de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sine, și ea este cea care îl transformă pe martir din cineva care suferă și moare în cineva care poartă mărturie. Trebuie să ne ridicăm crucea; nu doar ni se impune prin coerciție exterioară. Suferința devine creativă, iar moartea devine sacrificială, dacă și numai dacă sunt acceptate de bunăvoie de cel care trebuie să sufere sau să moară<footnote Bishop Kallistos of Diokleia, What is a martyr?, în Sobornost (incorporating Eastern Churches Review), 5, 1, 1983, p. 8. footnote>. Pentru a
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
este a „omului în fața morții“, dezvoltată în tablourile următoare, prin conștientizarea situației arhetipale (Iona înghițit de balenă: Trebuie să dormi. - De ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții?), prin imaginarea morții eroice, în război, prin reflecția asupra morții sacrificiale a lui Isus (Că noi, oamenii, numai atâta vrem: un exemplu de înviere. Apoi ne vom duce liniștiți la casele noastre, să murim bine, omenește, pe la casele noastre.), prin asumarea propriei condiții de ființă muritoare, în finalul piesei. Item 3
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
puternic reliefată în tablourile următoare, prin conștientizarea situației arhetipale (Iona înghițit de balenă: Trebuie să dormi. - De ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții? - Hai, pune capul jos.), prin imaginarea morții eroice, în război, prin reflecția asupra morții sacrificiale a lui Isus (Că noi, oamenii, numai atâta vrem: un exemplu de înviere. Apoi ne vom duce liniștiți la casele noastre, să murim bine, omenește, pe la casele noastre). Cele două repere ale condiției umane - viața și moartea - se construiesc treptat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
după un soi de "democrație" medievală concretizată în monarhiile elective. Monarhia electivă e rezonantă, izbitor, cu matricea dezbinării mioritice a fraților care se ridică împotriva fratelui, moștenind păcatul fratricidului biblic al lui Cain și Abel. Balada Miorița încifrează rezolvarea crizei sacrificiale 12, mitul devenind de o rară complexitate prin soluția creștină a nunții cosmice, specifică spiritului creștinismului cosmic răsăritean, despre care a scris pagini esențiale Mircea Eliade (Mioara năzdrăvană)13. Numai că elitele politice și culturale n-au avut, decât arareori
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
celebrul articol al lui Nicolae Iorga, De ce atâta ură?225 Într-adevăr, a fost o dezlănțuire irațională a urii, dovadă că bolșevismul a fost, în profunzimile lui, o întoarcere la stadiul bestialității umane (la ceea ce René Girard va numi criză sacrificială perpetuă), augmentând și alimentând criza mondială și-n spațiul românesc, fiindcă la violență se răspunde cu violență, ceea ce s-a și întâmplat de îndată ce Ion Antonescu a dat ordinul trecerii Prutului, la 22 iunie 1941. Însuși regele Carol al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a da un răspuns cât mai aproape de adevăr, am refăcut capitolul Cazul minorității evreiești din cartea mea A doua schimbare la față (2008) pentru o a doua ediție, invocând datele sociologiei și antropologiei profunzimilor, pornind de la teoria girardiană a crizei sacrificiale și a violenței mimetice, în contextul relației dintre autohtoni și periferici, pe care Neagu Djuvara 228 o descoperea, în teza lui de doctorat din 1975, ca lege de evoluție a civilizațiilor în istorie. Cum Europa a fost, din străvechime, un
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a României, pe fondul mitologiei "legendei negre", s-au canalizat, răzbunător, asupra cuplului prezidențial, transformat, inevitabil, în țap ispășitor. În decembrie 1989, se ajunsese la realizarea condiției mitice toți-contra-unu, prin unu, în cazul de față, înțelegându-se cuplul prezidențial. Moartea sacrificială a țapului ispășitor s-a produs într-o zi simbolică pentru creștini: ziua de Crăciun. A fost semnul ocult care aviza că răzbunarea colectivă asupra victimei ispășitoare se adresa deopotrivă lui Ceaușescu, dar și poporului care se mai considera creștin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
toți sunt morți și în pământ am simțit / Cum hora miresei se învârtea // Taci mireasă, nu mai plânge" (Să bem vinul de nuntă). Titlul volumului Ardere de tot, din 1976, trimite la grecescul holocaust (kaiein = ardere), referire biblică la practica sacrificială la ebrei și nu numai. Lui Avraam i s-a poruncit să nu-și sacrifice fiul, ci să aducă spre ardere-de-tot un berbec (Facerea, XX, 2). Prin ardere-de-tot, poeta vizează sensul derivat: acela de jertfire-de-sine. Existența în totul e zbatere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
anticipare, o semnificație pentru suferințele celor care vor trece mâine prin încercări asemănătoare. Răspunsurile biblice la distrugerea Primului Templu în 586 î. Hr., care a urmat nimicirii regatului lui Iuda, nu sunt numai teologice. Ele sunt și politice. Odată cu dispariția cultului sacrificial și pierderea unității naționale care rezultă din această distrugere, poporul evreu trebuia să-și regândească relația cu Dumnezeu. Înțelegând enormitatea dezastrului și a tribulațiilor pe care acesta le provocase, autorii biblici se tem și de efectul lui coroziv asupra identității
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un sens, de datoria memoriei. Era prin ea însăși un ordin integrat în agenda practicantului, inseparabil de studiul Torei, impus evreului în exil mai ales după distrugerea celui de-al Doilea Templu, studiu care preia într-un fel ștafeta cultului sacrificial întrerupt. Această gestionare foarte particulară a amintirii nenorocirii se dovedește de la început foarte diferită de atitudinea noastră contemporană seculară. În comemorarea ritualizată, suferința individuală face corp comun cu cea a colectivității. Odată trecut momentul de doliu, viața revine în înțelegerea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]