209 matches
-
să nu perturbe stăpânirea proprietarilor. Patriarhii de la Ierusalim și Constantinopol îi îndemnară la rezistență pe egumeni. Aceștia, văzându-se sprijiniți, refuză să-și abandoneze titlurile, reînnoiesc contractele de închiriere fără autorizație, nu vor să cedeze nimic din arendă, delapidează bogățiile sacristiei, vând vasele sfinte, bijuteriile, până și obiectele prețioase provenite din donații pentru întreținerea monumentelor funerare. Vechea lege a țării ordonă ca slujba divină să fie oficiată în limba română. Ministrul cultelor îi amintește această obligație clerului și abrogă folosirea limbii
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a se întoar‑ ce la Florența la moarte, deoarece nu m‑am putut întoarce cât timp am fost în viață. Așa încât pe data de 10 martie 1564, s‑a întors în orașul său natal: si‑ criul a fost deschis în sacristia bisericii Santa Croce. Corpul era intact ca și cum ar fi dormit, era îmbrăcat în damasc negru, pe cap având o pălărie de fetru în stil antic, în picioare avea cizme cu pinteni: la moarte ca și în viață se odihnea complet
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
sau, când va părăsi această lume, a ales și dorește să fie dus la biserică Santa Maria Maggiore din Florența, în mormântul său. Item. A dat și a lăsat moștenire operei bisericii Santa Maria del Fiore din Florența și noii sacristii a aceleiași, si de asemenea proiectului de construcție a zidurilor orașului Florența un total de trei lire moneda comună. Item. A dat și a lăsat moștenire doamnei Angela, preaiubita lui soție și fiică regretatului Iulianus Benedicti, pe durata vieții ei
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
mai existat deasemeni o încercare de reprezentare a lui Eminescu, la București, a sculptorului Constantin Baraschi, prin anii ’60, lucrare fără nici o valoare artistică, copie proastă, văzută în oglindă (întoarsă), a celebrului Lorenzo de Medici, "gânditorul", de Michelangelo, din noua sacristie a Familiei Medici din Florența. Statuia de dimensiuni impozante a fost plasată pe o peluză la stradă în faimosul Cișmigiu. Tânărul critic de artă care era pe atunci Dan Hăulică a avut curajul să scrie în presă un articol intitulat
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
e apreciat inclusiv pentru elasticele sale contacte cu poziția opusă, spiritualistă: "Era un spirit liber, adversar al oricărui dogmatism. înșiși idolii săi, credința în intelect și în știință nu-l împiedicau pe acest laic să găsească frumosul, uneori la umbra sacristiei. Gusta pe Claudel, pe Péguy și chiar pe abatele Bremond, pe care l-a atacat, în momentul disputei asupra poeziei pure, cînd pripitul iezuit încercase să și-l anexeze pe Valéry; la fel, Valéry a trebuit să-i dea dreptate
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
mare speranță și în așa de subtilul sentimentalism venit prin travestiți deși preoțimea își împietrea inima înspre a judeca iubirea încă neprinsă în stânca literei vai cu câtă pioșenie își plecau ochii când treceau pe lângă statuia venus-adonis ca apoi în sacristie să caute în prin pantalonașii copiilor izvorul domnului sau preoteasa la care făceam curățenie ce mi-e dat să văd pe noptieră sub O biografie despre pater pio izvorul singurătății de draga de radclyffe hall e clar că nu m-
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
singurul punct de odihnă e creierul meu cli-po-ci-tor când iluminat, când lovit de-ntuneric și iar vin și mărturisesc desfrâul ca un antidot al deznădejdii la masă, la ziuă, în Chelsea Hotel tușeam ca o eretică ascunsă între zidurile unei sacristii unde o călugăricioară face semnul crucii "Maică, tu-ți strângi copilul la piept, dară eu..." nici în somn nu sunt liberă de ochii femeii injectați cu alcool revolta limfei m-a învins cu totul am plâns cât am plâns în locul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
există un relief încastrat care-l reprezintă pe Isus binecuvântând, amplasarea sa ducând cu gândul la existența în acel loc a unei chei de boltă a vechiului cor. Ferestrele acestuia sunt din vitralii colorate, în arc frânt și înguste. Prima sacristie de pe latura nordică a corului afișează doar peretele estic ce are în componență o fereastră. Sacristia a fost mutată în partea de sud în continuarea navei laterale. La intrare se mai păstrează doar o arhivoltă romanică. În anul 1575, Eufrosina
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
existența în acel loc a unei chei de boltă a vechiului cor. Ferestrele acestuia sunt din vitralii colorate, în arc frânt și înguste. Prima sacristie de pe latura nordică a corului afișează doar peretele estic ce are în componență o fereastră. Sacristia a fost mutată în partea de sud în continuarea navei laterale. La intrare se mai păstrează doar o arhivoltă romanică. În anul 1575, Eufrosina și Jacob Paleologul, urmașii casei imperiale a Paleologilor bizantini, au donat o placă din marmură localizată
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
genetic care ne duce spre un sfârșit canceros. Mai sunt pe lume oameni care și-au păstrat iubirea de aproapele lor, au rămas puțini, dar când îi întâlnești te fac să mai speri că speța umană nu va pieri. Din sacristie se aud hohote de râs bărbătesc, chicoteli de femei tinere și țăndări mai mari sau mai mici din glumele care sunt aruncate la grămadă cu miza unor afaceri, tot lucruri normale pentru un om normal și despre care nu se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de cum acela i-a atins fruntea cu buzele. Reci ca de gheață. Ea nu s-a ferit și respirația lui i-a geruit sânii, a trecut peste gât, în sus, până la ureche. Stafia cavalerului cruciat închis în sarcofagul așezat în sacristie, i-a sărutat gura, buzele date cu ruj franțuzesc în exces. Ea știe că a fost doar o umbră a Vieții trecute. O hologramă poate. Martina mai știe că ar trebui să se închine, să fugă de acolo cât o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a rămas? Cum să fac lumea asta frumoasă, dacă refuză să-mi facă pe plac? O, Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule, dă-mi voie s-o ucid, s-o ucid! Trebuie să plec neapărat de-aici. Se duse la toaleta de lîngă sacristie, își smulse halatul și salopeta și începu să se spele. De sus se auzeau vocile din Clubul Social al Femeilor din Cowlairs care cîntau din rărunchi refrenul de la Acum cine-i trist?. în timp ce-și ștergea o pată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima? Lîngă pat era Frankie, cu o tavă de mîncare. El oftă și-i mulțumi, iar ea îl urmări cum mănîncă. — Ți-am luat hainele, zise ea - erau groaznic de murdare. Dar ai un costum și lenjerie nouă jos, în sacristie. — A. — Cred că trebuie să te bărbierești și să te tunzi. Jack a fost frizer pe vremuri. Vrei să-l rog să se ocupe de asta? — Nu. — îi permiți lui Sludden să-ți vorbească? El o privi lung. Ea roși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înspăimîntat. — Da. Tot know-how-ul e deținut de institut. Mașinăria care să acționeze aparține creaturii. Numai consiliul îi poate forța să conlucreze. — Mă duc, spuse Lanark încet, mai mult sieși. Dar înainte, trebuie să-l văd pe băiat. — îmbracă-te în sacristie și o să te duc eu la el, zise Sludden vioi. Și, apropo, dacă n-ai nici o obiecție, te vom declara primar: Lordul Provost al Unthank-ului Mare. Nu înseamnă absolut nimic - eu voi rămîne șeful executivului - dar o să te afli printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre oameni cu titluri, și un titlu te ajută să-i impresionezi pe ceilalți. Lanark își trase pe el vechea haină ca pe un halat, își vîrî picioarele în pantofii plini de noroi și îl urmă pe Sludden pînă în sacristie. Inima lui era sfîșiată între iubirea profundă și tristă pentru Sandy și iubirea palpitantă față de propria lui importanță ca primar și delegat. Nimic nu putea întrerupe colocviul dintre aceste două iubiri. îl aștepta o baie caldă, apoi rămase într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
impresionantă a unui om de stat. își puse mîinile în șold și-și zise calm: — Cînd lordul Monboddo spune că a făcut tot ce s-a putut pentru Unthank, ne minte sau a fost mințit de alții. Se întoarse în sacristie și Sludden îl conduse spre o mașină lungă și neagră, care aștepta la ușa catedralei. Se urcară pe bancheta din spate și Sludden îi spuse șoferului: — Acasă, Angus. Mașina mergea repede prin oraș, dar Lanark era prea preocupat de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din metal lustruit și apăsă pe cel de lîngă eticheta GALERIA EXECUTIVULUI. Liftul urcă și el se uită satisfăcut la imaginea lui reflectată în panoul lustruit. Deși arăta mai bătrîn, avea o figură chiar mai impozantă decît aceea din toaleta sacristiei. îi crescuse o barbă albă, ascuțită în stil căpitănesc, obrajii îi erau moi, rozalii ca efect al unei îngrijiri atente. Ușa liftului se deschise și Wilkins, care arăta exact cum și-l amintea, îi strînse mîna zicînd: — Provost Sludden! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poate de serios. — Și ești foarte cinic. De ce? —Am fost preot. Își trecu degetele peste o cicatrice mică de pe fruntea mea, unde mă scrijelise un șrapnel. — Cum ai căpătat asta? mă Întrebă. După slujba de duminică, Încingeam un box În sacristie cu băieții din cor. Îți place să boxezi? am Întrebat-o, aducându-mi aminte de fotografia cu Schmelling de pe pian. — Ador boxul, zise ea. Îmi plac bărbații violenți, cu fizic impunător. Îmi place la nebunie să merg la Busch Circus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se facă înțeles prin semne, dar este privit cu nedumerire. Cum habar nu are să vorbească ceha, caută prin memoria lui puțina latină rămasă de la școala confesională. Aqua...puero...puero 112! Repente, repente 113! Preotul suflecă poalele sutanei și aleargă către sacristie de unde revine la fel de repede cu o sticlă plină cu apă. Începe să frece energic cu mâna umedă obrajii palizi ai copilului. Într-un sfârșit, acesta deschide ochii speriat, dar chipurile blânde ale celor doi îl fac să înțeleagă că răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ușa casei parohiale o ofensa din considerente de bună-cuviință socială, ideea de a intra dezbrăcată la piele într-o biserică era un sacrilegiu evident. Așa că rămase în tinda bisericii și încercă din răsputeri să-și adune curajul ca să intre. în sacristie trebuia să fie și niște stihare pentru cei din cor, iar dacă se îmbrăca într-un stihar, putea să o ia pe cărarea ce urca spre casa parohială. Sau nu putea? Eva nu știa în mod cert care era semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care era semnificația stiharelor. Parohul putea să se înfurie. O, Doamne, totul era așa de aiurea! Până la urmă femeia deschise ușa bisericii și intră. înăuntru era rece, umed și pustiu. Strângând bine firele de iederă, Eva traversă biserica până la ușa sacristiei și încercă să intre. Era încuiată. Eva rămase așa, tremurând, și încercă să gândească. în cele din urmă ieși din lăcașul sfânt și stătu în bătaia soarelui, încercând să se încălzească. în cancelaria de la Colegiul Tehnic, dr. Board ținea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
impunător și de cucernic, nu se mai auzea decît umbletul ușor al vreunui preot care venise să se roage cîteva ore În șir, În zorii zilei, În grădină, lîngă o tufă de trandafiri și care acum străbătea biserica Îndreptîndu-se spre sacristie fără să facă nici cel mai mic zgomot, de parcă ar fi plutit prin aer, se auzea numai foșnetul sutanei, așa foșnesc pesemne aripile Îngerilor cînd se Înalță la cer și mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se părea sordid și nesănătos nu mai știu ce Într-un inocent roman al lui Joyce Cary?“. Un tip oarecare a ieșit de sub tipar, așa cum fusese prevăzut, În septembrie. Mi-am stabilit serviciul de presă Într-o bibliotecă semănînd cu sacristiile pe care le cunoscusem cînd eram ministrant la biserică. În vitrine, În loc să fie așezate anafornițe și vase de Împărtășanie, fusese pus un exemplar din fiecare dintre cărțile publicate de cincizeci de ani Încoace de către editorul lui Gide și Claudel. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Amparo cunoștea un artist naiv care făcea niște picturi mari pe lemn, pline de viziuni biblice și apocaliptice, sclipitoare ca niște miniaturi medievale, cu elemente copte și bizantine. Era, firește, marxist, vorbea de revoluția iminentă, Își petrecea zilele visând prin sacristiile sanctuarului Nosso Senhor do Bomfim, adevărate triumfuri a ceea ce se cheamă horror vacui, coșcovite de exvoto-uri, ca de niște solzi ce atârnau din tavan sau acopereau ca niște cruste pereții, un mozaic mistic de inimi de argint, proteze de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atârnau din tavan sau acopereau ca niște cruste pereții, un mozaic mistic de inimi de argint, proteze de lemn, picioare, brațe, imagini ale unor salvări miraculoase din mijlocul unor furtuni sau vârtejuri, trombe marine, maelström-uri. El ne-a condus În sacristia unei alte biserici, plină cu niște mobile mari mirosind a jacaranda. „Pe cine reprezintă tabloul acela”, Îl Întrebă Amparo pe paracliser, „pe Sfântul Gheorghe?” Paracliserul ne privi cu complicitate: „I se zice Sfântul Gheorghe, și e mai bine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]