KorAP: Find »[drukola/base=sake & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...26 >

633 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

o judecase corect pe femeia aceea. Era și mai capabilă decât observase înainte de a se însura cu ea. Când termină de îmbrăcat armura, Nene îi spuse să nu-și facă griji pentru ea. Scosese și aranjase ceașca de lut, pentru sake sfânt. — Să ai grijă de toate, te rog, în lipsa mea. — Desigur. — N-am timp să-mi iau rămas bun de la tatăl tău. Îi transmiți tu, din partea mea? Mama a luat-o pe Oyaya la Templul Tsushima și încă nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mai târziu, spuse Kuroemon. Și cei doi dădură să plece. — Cine e? Aud voci bărbătești! ridică Tatsuoki chipul îmbujorat, cu urechile roșii ca focul. Tu ești, Kuroemon? Și Hayato? De ce-ați venit aici? Admirăm florile. Și aveți nevoie de sake! Cei doi păreau să fi venit la o conversație privată dar, văzând că le vorbea astfel, se abținură să-i informeze despre rapoartele din provincia inamică. — Poate diseară. Dar în noaptea aceea nu avu loc decât încă o beție. — Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Aș dori să mă considerați cel mai de jos dintre servitorii dumneavoastră. — Ei, atunci, le vei preda strategia tuturor slujitorilor mei, nu numai mie? Cu acestea, cei doi părură să ajungă la un compromis și, în seara aceea, băură împreună sake, conversând veseli până târziu, fără să se gândească la trecerea timpului. A doua zi, urma să sosească la Sunomata mama lui Sunomata. Urmat de suită, merse cale de o leghe și ceva până la marginea satului Masaki, pentru a întâmpina palanchinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
iar mama și soția lui Hideyoshi erau și ele de față. Când Hideyoshi se așeză, lămpile părură dintr-o dată și mai strălucitoare, iar încăperea, și mai veselă. Nene își spuse că, în ultima vreme, soțul ei bea mult mai mult sake decât în trecut. Îi privi atitudinea nepăsătoare pe tot parcursul banchetului, ca și cum n-ar fi văzut nimic. Își întreținea vizitatorul, își făcea mama să râdă și părea să se simtă bine. Până și Hanbei, care nu bea niciodată, duse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Îi privi atitudinea nepăsătoare pe tot parcursul banchetului, ca și cum n-ar fi văzut nimic. Își întreținea vizitatorul, își făcea mama să râdă și părea să se simtă bine. Până și Hanbei, care nu bea niciodată, duse la buze ceașca de sake și sorbi puțin în sănătatea lui Hideyoshi. Veniră și alții la banchet, care curând deveni foarte zgomotos. După ce mama lui și Nene se retraseră, Hideyoshi ieși să se trezească. Florile cireșilor tineri căzuseră deja și numai mireasma glicinei de munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
iar pe noi, în spate. Unde-o să fugă? E ca un pește în plasă! Studiară capetele o zi și mai bine, până-i ajunse greața de mirosul sângelui. Când se lăsă noaptea, în cartierul general fură aduse ulcioare cu sake, ajutând să se ridice moralul învingătorilor. În timp ce alcoolul era scos cu polonicele și băut, discuția trecu la subiecte strategice. Cum ar fi mai bine, să intrăm în Kyoto, sau să capturăm gâtuitura din Otsu și să-l prindem strângând încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mai vârstnici înțeleseseră, dar majoritatea soldaților din castel păreau să creadă zvonul răspândit de un ofițer al lui Ieyasu că Shingen murise și inamicul care avansa își pierduse comandantul suprem. — Sunt obosit, Hisano. Cred că voi bea o ceașcă de sake. Toarnă-mi una, te rog. Ieyasu reveni în sala mare și, după ce bău ceașca de sake, se întinse. Trase peste el așternutul pe care i-l adusese Hisano și adormi, sforăind. Nu peste mult, trupele lui Baba Nobufusa și Yamagata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
al lui Ieyasu că Shingen murise și inamicul care avansa își pierduse comandantul suprem. — Sunt obosit, Hisano. Cred că voi bea o ceașcă de sake. Toarnă-mi una, te rog. Ieyasu reveni în sala mare și, după ce bău ceașca de sake, se întinse. Trase peste el așternutul pe care i-l adusese Hisano și adormi, sforăind. Nu peste mult, trupele lui Baba Nobufusa și Yamagata Masakage năvăliră în apropierea șanțului, gata pentru un atac de noapte. — Ce-i asta? Stați! Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
văzut tu. Ceea ce avea de spus Hideyoshi părea să-i confirme așteptările: — Stăm cam departe unul de altul. Fie stăpânul meu, fie eu ar trebui să mă apropii puțin, pentru a vorbi despre asta. — Vin eu. Nobunaga luă plosca de sake și ceașca, după care coborî de pe locul de onoare. — Închide și ușa camerei de alături, ordonă el. Hideyoshi se așeză drept în fața lui Nobunaga și spuse: — Situația e aceeași ca întotdeauna. Atâta numai că, de când Nobunaga n-a reușit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
promulgă vreo politică în numele lui Shingen, șansele vor fi de nouă din zece ca Shingen să fie mort sau cel puțin în stare gravă. Nobunaga dădu din cap, gânditor. Părea dornic să i se confirme știrea. Deodată, luă ceașca de sake rece și oftă. Când te gândești că omul are doar cincizeci de ani... Dar nu-i venea să danseze. Faptul că reflecta la moartea altui om îl mișca mult mai profund decât acela de a reflecta la propria lui moarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
aproape făcând-o nici să nu se mai observe. A doua zi, veni la castel cu Oyu, dar acest lucru nu cree nici o situație penibilă. Nobunaga se mutase în altă cameră și, spre deosebire de ziua precedentă, nu-l înconjura mirosul de sake. Așezându-se în fața lui Hideyoshi și Oyu, îi privi de pe o estradă. — Nu ești sora lui Takenaka Hanbei? întrebă el, pe un ton familiar. Era pentru prima oară când Oyu îl întâlnea pe Nobunaga și se afla în compania lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
acord. Așa să fie. Să-și ureze bun rămas, fără grabă, până la Ora Mistrețului. Înveselit de consimțământul lui Hideyoshi, Mikawa se înapoie la fost. Culorile înserării începuseră deja să se închidă. Slugile și maestrul ceaiului îl serviră pe Hideyoshi cu sake și delicatese care în mod normal nu s-ar fi găsit într-un castel asediat. După ce servitorii se retraseră, Hideyoshi rămase bând de unul singur. Avea senzația că tot trupul i se îmbiba de toamnă din ceașca lăcuită, cu margini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
în mod normal nu s-ar fi găsit într-un castel asediat. După ce servitorii se retraseră, Hideyoshi rămase bând de unul singur. Avea senzația că tot trupul i se îmbiba de toamnă din ceașca lăcuită, cu margini subțiri. Era un sake cu care nu te puteai îmbăta - rece și amărui. „Ei, ar trebui ca și pe ăsta să-l beau cu savoare. Cât de mare e diferența între cei care se duc la moarte și cei care rămân pe loc? Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
s-ar putea spune că numai o secundă, când adopți atitudinea filosofică de termen lung, dacă stai să te gândești cum curg miile de ani.” Își dădu toată silința să râdă cu glas tare. Dar, de fiecare dată când bea, sake-ul îi răcorea inima. Într-un fel, avea senzația că suspinele îl împovărau în tăcerea apăsătoare. Suspinele și durerea lui Oichi; Nagamasa; chipurile nevinovate ale copiilor: își putea închipui ce se întâmpla în fort. „Cum ar fi ca eu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
în piept. Se pricepea să doarmă. Acest talent i se dezvoltase în perioada nefericită a tinereții și era atât de disciplinat încât putea ațipi ori de câte ori voia, indiferent de timp și loc. Îl trezi sunetul unei tamburine. Tăvile cu mâncare și sake fuseseră luate. Doar lămpile mai continuau să pâlpâie cu o lumină albă. Amețeala i se risipise, dar oboseala-i părăsise trupul. Hideyoshi își dădu seama că dormise o bună bucată de timp. În același timp, avea o oarecare senzație de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
râs. Dintr-o dată, Hideyoshi dori să vadă alți oameni și ieși pe verandă. Văzu un mare număr de lămpi și de oameni din reședința seniorului, în cealaltă parte a spațioasei grădini centrale. O briză ușoară aducea cu sine mirosul de sake și, când vântul sufla în direcția lui, îi auzea pe samurai bătând tactul și cântind: Florile sunt stacojii, Prunele sunt aromate, Sălciile sunt verzi, Vrednicia omului de inima-i e hotărâtă. Oameni între oameni, Samurai ce suntem; Flori între flori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
care desconsidera întunericul și iubea lumina, găsise ceva care era o binecuvântare în această lume. Aproape inconștient, porni în direcția petrecerii, atras de glasurile care cântau. Servitorii alergau degrabă. Duceau tăvi mari pline vârfuit cu mâncare și un butoiaș de sake. Mergeau cu aceeași grabă pe care, probabil, ar fi arătat-o într-o luptă pentru apărarea castelului. Era, cu siguranță, o sărbătoare veselă, iar vigoarea însuflețirii se citea pe toate fețele. Ajungea atât pentru a-l face pe Hideyoshi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
a-l face pe Hideyoshi să se cam îndoiască. — Hei! Nu cumva e Seniorul Hideyoshi? — A, Generale Mikawa. Nu te-am putut găsi în camera de oaspeți și te-am căutat peste tot, Mikawa avea și el în obraji roșeața sake-ului și nu mai arătat atât de răvășit. — Ce-i cu toată veselia asta în fort? întrebă Hideyoshi. — Nici o grijă. Așa cum ți-am promis, se va sfârși la Ora Mistrețului. Se spune că, de vreme ce trebuie să murim cu toții, se cade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
promis, se va sfârși la Ora Mistrețului. Se spune că, de vreme ce trebuie să murim cu toții, se cade ca stilul morții noastre să fie glorios. Seniorul Nagamasa și toți oamenii lui sunt foarte bine dispuși, așa că a deschis toate cepurile de sake din castel și a anunțat că va avea loc o Adunare a Samurailor. Astfel, vor bea unii în cinstea altora, de rămas bun, înainte de a părăsi această lume. — Și cum rămâne cu despărțirea de soția și copiii lui? — S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să-și facă griji! Și aș dori să i-o spun personal. Mă conduci la el? Hideyoshi îl urmă pe Mikawa într-o mare sală de banchet. Toți ochii din încăpere se întoarseră spre el. Prin aer plutea miros de sake. Evident, toți erau în armuri complete și fiecare om prezent de hotărâse să moară. Aveay să moară împreună; la fel ca bobocii scuturați de vânt, cu toții erau hotărâți să cadă în același timp. Și tocmai acum, când se distrau cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
unui eleșteu. Hideyoshi privi cu coada ochiului licărirea lampionului argintiu, dar nu se uită direct la ei. Îi înapoie ceașca lui Nagamasa, cu respect. — Pentru moment, s-ar cădea să uităm că suntem dușmani, spuse el. După ce am acceptat acest sake la adunarea de față, aș dori, cu permisiunea dumneavoastră, să execut un scurt dans. — Vrei să dansezi? exclamă Nagamasa, exprimând surprinderea tuturor celor prezenți. Omul acela scund îi uimea peste măsură. Oichi își trase copiii lângă genunchi, ca o cloșcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
când vă veți întâlni, veți fi din nou ca doi tineri căsătoriți. Nene roși până la guler și se prosternă în fața lui. Probabil își amintea cum se simțise ca mireasă. Ghicindu-i gândul, Nobunaga zâmbi. Fură aduse mâncăruri și cești de sake lăcuite vermilion. Primind ceașca de la Nobunaga, Nene sorbi cu grație din sake. — Nene, spuse el, râzând. Capabilă în sfârșit să-l privească în față, Nene ridică ochii, întrebându-se ce voia să-i spună. Nobunaga vorbi pe neașteptate: — Un singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Nene roși până la guler și se prosternă în fața lui. Probabil își amintea cum se simțise ca mireasă. Ghicindu-i gândul, Nobunaga zâmbi. Fură aduse mâncăruri și cești de sake lăcuite vermilion. Primind ceașca de la Nobunaga, Nene sorbi cu grație din sake. — Nene, spuse el, râzând. Capabilă în sfârșit să-l privească în față, Nene ridică ochii, întrebându-se ce voia să-i spună. Nobunaga vorbi pe neașteptate: — Un singur lucru, numai: nu fi geloasă. Da, doamne, răspunse Nene, cam pe negândite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mai întâlni? — Ești beat? — Nu trece o zi fără să mă îmbăt, cât sunt în capitală. Și Domnia Sa bea mai mult când e aici. De fapt, dacă te-ai duce acum să-l vezi, te-ar pune să bei destul sake. Iar dă o petrecere? întrebă Mitsuhide. Fără îndoială, Nobunaga băuse mai mult în ultima vreme, iar un bătrân servitor, care-l slujea de ani de zile, remarcase că Nobunaga nu băuse niciodată în măsura în care o făcea acum. Hideyoshi lua parte întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
atât de lucie încât, uneori, nu aveau mâncare pe masă, iar această stare potrivnică îi afectase, cu siguranță, dezvoltarea în pântecul mamei. Faptul că putuse supraviețui se datora aproape exclusiv devotamentului ei. Astfel, deși fără-ndoială că nu-i displăcea sake-ul, Hideyoshi își amintea cuvintele mamei sale ori de câte ori ținea o ceașcă în mâini. Și greu ar fi putut uita vremurile când Onaka plânsese atât de mult din cauza soțului ei bețiv. Nimeni, însă, n-ar fi crezut că lua atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]