510 matches
-
râsul. Își cere scuze pentru maniere, dar mănâncă mai departe. Zice despre el că e un vas de toaletă care trage mâncarea în jos. Îmi încrucișez picioarele pe podea și-l privesc cum doarme. Chipul dulce, ca de băiețel. Uneori salivează. E atât de obosit, că doarme cu haina pe el. Nu mai are energia să și-o dea jos. Nu-l trezesc. Încet, cu grijă, îi scot pantofii din picioare. Pe stradă trece un camon. Mi-e teamă că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
da seama ce soartă li se pregătește - zice el - din toată vorbăria aia de la han - zic eu. Ei, acolo nu se vorbește chiar tot timpul. Ceva-ceva dimineața, cu cafea și ciubuc, după care o tulesc toți cu limbile scoase și salivând din belșug în restaurantul zarafului. După miresmele care adie dintr-acolo pe la orele prânzului și seara, mai ales, ăia rod oase cu carne, nu glumă! Și pe veresie, nu altfel! În sfârșit, iată că stăpânul și-a înfipt cu nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era cineva acolo, după perdea, în trăsură. Apărură și câteva ciute. Apoi, pe neașteptate, fugiră cu salturi lungi, sincronizate, înapoi în pădure. Manuc își simți gura uscată. Abia reuși să-și dezlipească limba de cerul gurii. Din cauza tensiunii nu mai saliva. Închise ochii. Respiră adânc de câteva ori, până când inima reveni la ritmul ei obișnuit. „Ce păcat că generalul Kutuzov și-a ratat momentul lui de glorie pentru eternitate: capturarea distrugătorului de lume! Ce ratare prostească!” mormăi prințul. „Dacă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
capabilă să culce la pământ tot ce i-ar ieși în cale, o veritabilă forță a naturii, mai puternică decât o hidrocentrală... Vorbe, vorbe-n vânt, o mare nebunie și-o mare porcărie, uită-te, nu te uita, cască gura, salivează spermă, linge-te pe buze, cât de idiot să fii ca să te pui la mintea ei, la crupele ei de iapă nărăvașă. Amintește-ți, o femeie și mai mult nimic, o fată de cartier, o puștoaică, la fel ca atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dacă așa mă știi tu pe mine. Chiar ai crede că aș pune botu’? — Nu știu. Cine poate ști? Rafael schimbă vorba. Oricum, ești dibaci. Tocmai citeam aici, auzi, e de nu se poate, și Milică, numai ochi și urechi, salivând precum Ghiocel! — Te rog din suflet, mami, nu-l mai zgândări. Câinele ăsta mi-a scos peri albi. — Cine-l zgândăre? Acuma-i pun mâncarea la răcit și să-l vezi că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a se apropia de Derek ardea mocnit, uitată printre degetele ei. Pe chip avea o expresie de mulțumire de sine, ca o pisică ce tocmai a mâncat smântâna, dar care Încă n-a observat dobermanul apropiindu-se din unghiul mort, salivând plin de nerăbdare. 5 Câteva zile mai târziu, isprăvisem schița pentru Fiica Chestiei, Împopoțonând-o cum m-am priceput mai bine - n-am fost niciodată prea bună la desen. Luându-mi inima În dinți, am sunat-o pe Lucy de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care intrase În spatele nostru, pe neauzite, ca un templier din Provins. „Pâine pentru dinții tăi”, zise Belbo. Îl prezentă rapid, colonelul nu păru excesiv de tulburat, dimpotrivă, dădea impresia că dorește un auditoriu numeros și atent. Continuă să interpreteze, iar Diotallevi saliva la delicatesele acelea numerologice. Gematrie pură. „Ajungem la sigilii: șase lucruri intacte cu câte un sigiliu. Ingolf găsește o casetă, evident, Închisă cu un sigiliu. Pentru cine a fost sigilată această casetă? Pentru Mantiile Albe, deci pentru templieri. Acuma găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și și-o trăgea pe la colțuri cu limba scoasă de-un cot. De altfel, până ca „Animaux sans frontières” să ia atitudine împotriva măcelului ordonat de primarul cu șuviță al capitalei, a intervenit, la țanc, Brigitte Bardot. Dacă diplomații chinezi salivaseră la vederea atâtor hamburgheri îmblăniți frecând menta pe străzile micului Paris, vedeta franceză luase apărarea amorului liber. Să nu uităm, fosta regină a ecranului respinsese toată viața uzul cremelor și al revigoranților faciali, special pentru a obține figura unui buldog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
inexplicabilă. Cu mâna cealaltă, Adrianus se scobește fredonând, în buzunarul flendurit al sacoului, scoțând la iveală un pumn de bucăți de pesmet și de firimituri de pâine, numai bune de asortat la gogonea. Ce tot mesteci, tu, acolo, băi, eschimosule? salivează Dănuț. Faci pe nebunul? Ziseseși că n-ai nimica de potol! Bufet rece! Niște anafură de la biserică. De la Sf. Georgică. Astăzi e vineri și am dat un tur de control, la prima oră. Am tolba plină. Vreți? Aa..., ca să nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la un „specialist”. În plus, ca orice persoană publică de la noi, se con sidera obligată să dea glas unei nemulțumiri, iar eu trebuia să-mi manifest disperarea pentru dispariția elitelor române. „Elită” era doar un stimul pavlovian pentru ca eu să salivez o furie justițiară. Tema ar fi meritat însă ceva mai multă îngrijire. A vorbi despre elite (și/sau intelectuali) nu este o simplă pedanterie „elitistă”, ci ține de o viziune despre societate care influențează întreaga societate și ne privește pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Eu găsesc că-i drăgălașă. Tu nici n-ai fi putut-o găsi altfel. Ea l-a găsit pe Zet drăgălaș. — De ce ești atât de furios? — Eu sunt întotdeauna furios. — Ai fost destul de brutal cu ea. — Și tu la fel, salivai de curiozitate. — Vai, dragă... — Și ce naiba te-a apucat să-i dai tarta noastră? — Putem cumpăra alta. — S-or fi vândut toate. — L-ai văzut pe George? — George? S-a și introdus la ea în casă? — Stătea lângă Belmont... cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părăsi strada, trotuarele, de a-mi arunca rucsacul și hainele de pe mine și de a intra în mare, să mă răcoresc. Imensitatea mării mă vrăjește, plaja mă atrage, ca și înghețata, fructele, răcoritoarele ce le vezi la tot pasul. Salivez, oftez din greu. Incepe bătălia interioară, dar rezist și-mi reamintesc că eu am pornit în pelerinaj și nu la mare, la plajă. Si, încet-încet, bucuria și pacea interioară coboară din nou asupra mea, și de la ispitele puternice, violente chiar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fusese acuzat în recenzii. Vru s-o roage s-o ia de la capăt. Secundele treceau, mari, albe și înghețate ca Groenlanda. Deschise gura ca să răspundă și descoperi că limba i se lipise de partea din spate a dinților. Nu putea saliva sau umezi golul înghețat și uscat din gâtlej. Orice australian de pe lumea asta și-ar fi închipuit că mestecă fier. Cuvintele ieșiră afară, dar pe bucăți, de parcă tocmai ar fi suferit un atac cerebral. Mormăi ceva despre cărțile sale care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea în gură puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din insula niponă Hokkaidō, de cum simte în aer miros de țigară, începe să dea bucuros din coadă, să saliveze și pornește pe urmele fumătorului. Când acesta aruncă mucul țigării consumate, Taro îl stinge cu laba și îl înghite cu mare poftă. De asemenea el descoperă de la distanță mirosul rachiului de orez, din care, dacă i se oferă o ceașcă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Matei. Grigore Popa mormăi neauzit: ― Cretină! ― Chestia e cum le plasăm. Sculptorul începu să strângă pânzele. Trebuie mers pe șest. ― Cum adică, domnule Matei? se interesă Melania Lupu clipind nedumerită. Instinctiv, coborâseră glasurile. Vorbeau aproape în șoaptă, înghițindu-și mereu saliva. Și spinările se cocârjaseră ca și cum cineva ascuns în întuneric le-ar fi pândit umbrele. ― Adică nimeni nu suflă o vorbă până găsim un amator serios. ― Amator serios! Hm! Grigore Popa începu să se plimbe agitat prin odaie: Aș vrea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: "Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu ți-ai dat seama? Acum, din pricina noroiului, e însă și mai greu." Cuvintele îi ieșeau din gură stâlcite, încleiate. Am luat-o la fugă, m-am împiedicat de o rădăcină, am căzut și peste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cuplurile nefertile, așa încât ele să aibă un copil. Ei bine, eu sunt copilul tău. — Dar ai părinți ... — Sunt copilul tău, doctore Bennett. Și pot să o dovedesc la tribunal. Urmă o tăcere scurtă. Se uitau fix unul la celălalt. Copilul saliva și se agita. În cele din urmă, Bennett spuse: — De ce ai venit aici? Am vrut să-mi cunosc tatăl biologic ... Ei bine, l-ai cunoscut. — Și am vrut ca el să-și îndeplinească îndatoririle și obligațiile. Din cauza a ceea ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și scârbos, ca o împreunare de lipitori și abia când termină îmi vorbi: „Aceasta-i partea cea mai neplăcută a morții mele. Întotdeauna emoțiile mari mi-au uscat gura, mi-au ars-o, și nu mai puteam vorbi până ce nu salivam puțin, fără să fiu observat. Nu ți-ai dat seama? Acum, din pricina noroiului, e însă și mai greu”. Cuvintele îi ieșeau din gură stâlcite, încleiate. Am luat-o la fugă, m-am împiedicat de o rădăcină, am căzut și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tine către marginea gropii, Îți dezmierd gâtul și creștetul În timp ce tu te Întinzi ca să te bucuri de această scenă, Îți spun: — Ești mulțumită de Rocambole al tău, iubita mea inaccesibilă? Și În timp ce tu faci semn că da, lascivă, și rânjești salivând În gol, strâng imperceptibil degetele, ce faci, iubitule, nimic Sophia, te ucid, acum sunt Joseph Balsamo și nu mai am nevoie de tine. Țiitoarea Arhonților Își dă duhul, se prăvălește În apă, Luciano ratifică cu o lovitură de lamă verdictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de subînțelesuri, ca de căprioară. Cu o claritate dureroasă, Aris o revăzu În ziua nunții ei. Mireasă de coral În mijlocul esplanadei din Campidoglio, și-l revăzu pe tatăl lui - Îmbrăcat În cenușiu, strălucitor, cu Camilla Împopoțonată În domnișoară de onoare, salivându-i pe haina de mire și spălându-i ochelarii cu limba. Elio Împărțea salutări prietenilor, partenerilor și clienților studioului său, și chiar Ornellei, fosta doamnă Fioravanti - care, deși gestul fusese considerat de prost-gust, fusese alegerea lui ca martor la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ștergându-mi urmele lacrimilor de pe obraz. În aer duhnea un parfum de fum ars. Acea miasmă mă îndemna să sper din nou, cu toate că îmi înăbușea conștiința, necontenind să îmi ofere pacea sufletului negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de brumă și zefir, printre aurii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
perfecți de sub cămașă, vrînd să i-o sfîșii. O, Doamne. Vreau să mergem mai departe. Vreau mai mult. Fără veste, el se trage Înapoi și mă simt de parcă tocmai aș fi fost smulsă dintr-un vis. — Trebuie să plec, Emma. Salivez de dorință. Încă Îi mai simt pielea lipită de a mea. Tremur din tot corpul. Nu ne putem opri aici. Pur și simplu nu se poate. Nu pleca, mă trezesc spunîndu-i cu glas răgușit. Mai stai măcar o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sine: - Ce poate să facă futerea dintr-o muierușcă. Zici că-i tâmpită, și când colo ea numai la belivarez și Gogu Pompieru gândește. Te uiți la ea de milă, că-i nenorocită de destin gândești, și când colo iepșunica salivează și gângurește cu pofta doar la debrținul din dotarea ta. Întinse mâna și rupse o bucată de plăcintă, din tava pe care femeia o lăsase pe soba de tuci de lângă capul patului. Mușcă pofticios. Îl privi lung pe Băcănel. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
intrat într-o fază foarte ciudată, aproape patologică, a redescoperirii propriului trup. Venea în vizită ferchezuită ca o împărăteasă egipteană, și când întorcea repede capul, dintre riduri îi cădeau fragmente minuscule de pudră. Mă săruta pe amândoi obrajii, lăsându-mi salivă pe colțurile gurii, iar când se îndepărta îi vedeam rujul dus, pierdut printre crâmpoțelile buzelor. Mă mângâia mereu pe creștet și pe antebraț. Când rămâneam singuri, se uita la mine cu capul aplecat puțin într-o parte, ducându-și mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
este mecanismul ce asigură numărul și forța acestor legături. De exemplu, în celebrul experiment despre reflexul condiționat al lui Pavlov, este nevoie ca metronomul să sune de cel puțin 50 de ori, anunțând recompensa, pentru ca, la auzul sunetului, câinele să saliveze. Chiar dacă memoria omului este mult mai sofisticată decât cea a animalelor, repetarea rămâne o lege de bază. De exemplu, conducerea automobilului sau jocurile video necesită lungi perioade de învățare, iar noi știm că toți campionii moderni se antrenează mai multe
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]