1,131 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CUIBUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CUIBUL Două rândunele mici, Îmbrăcate-n salopete, Zboară-n curte la bunici Și măsoară un perete . Își fac planuri fel de fel, Se privesc și râd la soare, Bat din aripi mărunțel, Da, s-au hotărât, se pare ! Vin și pleacă-n zbor grăbit, Parcă-s fulgere
CUIBUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382334_a_383663]
-
ne știm de ceva timp. Sunteți minunați cu toții! Voi mă motivați să merg mai departe indiferent de condițiile meteo sau de orice altceva mi-ar sta în cale. Vă pup și vă îmbrățișez cu drag, pe fiecare în parte! #OOTD: Salopetă New Look ~ Maletă SH ~ Vestă New Yorker ~ Sacou (cadou de la mami :)) ~ Pantofi Zaful aici ~ Geantă Tiara aici ~ Accesoriu Geantă Everbril aici Photo Credit: Georgiana Constantinescu
Shooting cu provocări () [Corola-blog/BlogPost/92314_a_93606]
-
dar simt că acest lucru s-a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ți întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
Patria, pe când aceștia erau la Lido și strigau „Lașilor veniți cu noi!”. Era lume la fereastră care se uita la noi. De l o fereastră cineva a aruncat un tablou jos. Era un grup de 5-6 bărbați îmbrăcați în niște salopete, care aveau un fel de bâte, cozi de lopeți, cu care spărgeau vitrinele. Era lângă Patria, cam în fața actualei Librării Cărturești, erau niște vitrine în care se aflau fotografii cu Ceaușescu în diferitele lui vizite de pe afară. Tipii ăștia spărgeau
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
urmărită și pedepsită penal. Redifuzarea preluării prin alte medii (presă, televiziune, radio, net) trebuie sa indice pe mai departe autorul și AGERO ca sursa originală. Au dormit în papucii instituțiilor, au mers pe coate sau au tremurat ca varga în salopetele lor. În spatele unor presiuni permanente din partea Puterii s-au derulat fraude de mari proporții, vînzările de soft și echipamente de la Ministerul Educației și Cercetării fiind semnate de niște miniștri catastrofali, plasați în mod special în funcții de decizie, pentru a
Fraude de proporţii şi mafioţi purtători de ştampilă [Corola-blog/BlogPost/93480_a_94772]
-
așeza la o masă mai lăturalnică în restaurant și aștepta cu o cafeluță de doi lei în față. Când începeau să vină muncitorii să cinstească un pahar cu banii pe care-i putuseră dosi cumva de nevestele abile în scotocirea salopetelor pătate cu ulei ale soților, nu se îndurau să nu-l cinstească cu câte ceva și pe fostul lor profesor, cu care se canoniseră în studiul matematicii la școală. Valentin nu voia să rămână prea mult în compania lui Bărbosu, care
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
găsit-o încălțată ca pe o nebună, avea în picioare niște cizme din piele de ren, cu blăniță și talpa groasă, și le comandase undeva în străinătate, purta prin casă numai pantaloni, da’ nu așa, pantaloni de stofă, ci o salopetă de fâș, groasă, matlasată, de-aia ca pentru schi. O nebună, care îi zicea bărbatului meu îi e frig acolo, îi zicea, pe bune, nu vă mint, că sunt brazi în casa ei, cresc din gresie brazi albi ca zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ieșire. # Kochgasse - această stradă l‑a primit deja pe Hans la sânul ei, cu câțiva ani în urmă, pentru ca acesta să nu‑și mai amintească de copilăria petrecută la țară. N‑au mai rămas decât șiruri lungi de bărbați în salopete de lucru și pantaloni sau halate decolorate, nimic din ce au pe ei nu amintește de o pajiște verde sau de un pârâu. Metropola nu cunoaște mila, te poți evidenția doar dacă faci un efort foarte mare, astfel încât alții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o să fie peste tot numai spermă care pute a pește, se gândește Sophie și‑l expediază repede pe Hans. # În mod excepțional, Hans acceptă să i se plătească salariul ce i se cuvine fără să‑și fi scos în prealabil salopeta de lucru de pe el. Sub braț ține strâns o carte, ceea ce n‑ar fi făcut înainte. Toată lumea o poate vedea. Așa ceva nu i se potrivește unui muncitor, numai că Hans deja nu mai e muncitor. Nu merge totuși până într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
duc eu să văd dacă e disponibilă, îmi zise. Peste tot în altă parte se zugrăvește. Bagă de seamă, să nu atingi nimic. Ea tresări când în casă se auzi ecoul unei lovituri foarte puternice, bombăni ceva despre bărbații cu salopete murdare care distrugeau locul și plecă în căutarea stăpânei, lăsându-mă să bat din călcâie pe pardoseala din marmură. Zugrăvitul părea să aibă sens. Probabil că o făceau în fiecare an înainte de curățenia de primăvară. Mi-am trecut mâna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în formă de cort. — Poliția! urlă Becker la paznicul de noapte, care părea să aibă el însuși o slăbiciune pentru bere. Stomacul lui era atât de mare că mă îndoiesc că el ar fi putut să ajungă la buzunarele de la salopetă, chiar dacă ar fi vrut. — Unde țineți butoaiele vechi? — Poftim? Vă referiți la butoaiele goale? — Nu chiar. Mă refer la cele care probabil au nevoie de ceva reparații. Omul își atinse fruntea într-un soi de salut: — Aveți dreptate, domnule. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mereu în vâltoarea viforelor, și care riscă să o retrăiască, din păcate. Receptarea raportului dintre viață și literatură, cu inteligență, incisivitate, promptitudine și asumare, sinonimia cu responsabilitatea cuvântului scris într-o Galerie Gutenberg, în care noi, gazetarii, suntem mereu în salopete de lucru, fac parte din acea estetică a receptării, cuprinzându-i pe Tudor Vladimirescu, pe Nicolae Bălcescu, Mihai Viteazul, Aurel Vlaicu, dar și evenimentele dramatice de la Târgu-Mureș, din martie 1990, istoria cea „ascunsă în beci”, craniile de cristal, trăirea în
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
ajutor miner și un vagonetar adică un muncitor necalificat. Noi ucenicii am fost trimiși să completăm această formație pentru a se scoate ceva minereu în plus. Echipamentul nostru de protecție consta într-o cască de protecție din ceva asemănător textolitului, salopete și bocanci obișnuiți. Bine înțeles fiecare om avea o lampă individuală cu carbid care ne lumina tot timpul cu o flacără care nu lumina întotdeauna constant. - Totul depindea de experiența și cunoștințele celui care o stăpânea. De fapt ce însemna
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
Minier cu sectoare în toată țara. Cooperația meșteșugărească era bine poziționată în oraș și avea câteva sute de angajați cu secții foarte diverse cum ar fi; secția de țesut covoare manual care mergeau la export. Secția de croitorie care asigura salopete pentru muncitorii din subteran, dar și pentru alte categorii sociale. Prin anii 1975 s-a început exploatarea minereurilor mai sărace, așa zisele banatite și totodată construirea Uzinei de preparare a noilor minereuri în zona Golgota. Investițiile în această zonă fiind
CAPITALISMUL ÎN MOLDOVA NOUĂ PARTEA I A de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364147_a_365476]
-
dar simt că acest lucru s-a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ți întâia mea scrisoare de dragoste. Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
avut senzația că am pătruns într-o altă lume. În jurul meu domnea o liniște odihnitoare.Totul era calm,iar cadrele medicale parcă pluteau pe linoleumul albastru care sclipea de curățenie. Am fost întâmpinată de un tânăr înalt,îmbrăcat într-o salopetă verde,care cu un zâmbet cald m-a condus la cabinetul domnului conferențiar doctor Mateș Ioan Nicolae.Eram extrem de speriată , dar după ce domnul conferențiar mi-a vorbit cu o voce caldă și mi-a pus diferite întrebări legate de caz
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
au dat-o dumnezeu;cea de țăran. Amintesc asta din cauza că nea Petre făcea notă discordanta printre ortaci.Se prezența la șut primul, intră în vestiar, isi dădea jos cioarecii, cămașă lungă după ce a desbracinat-o de chimir, apoi îmbracă tacticos salopetele negre de cărbune, măi trăgea o dușca din clondirul cu rachiu, de care nu se despărțea niciodată, dar fără a abuză,doar așa, să-și facă curaj, bagă sticlă în traistră, o încuia în vestiar și se prezenta la lămpărie
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
te văd cum mânuiești toporul, nepoate! Gheaț? Nuuu! Beton? Ăla e moale ca untul! Granit? He, joacă de copii! De zece ori mai dură ca diamantul era suprafața lacului! Sărea toporul de parcă loveam în cauciuc de tractor! Așchiile intrau prin salopetă, blugi și izmene, zgâriind pielea! Transpirația rămânea țurțuri pe sprâncene și în bărbie, mâinile mă dureau! - Te descurci nepoate, buuun, dă-i bătaie, zicea nenea Ionel, cu aceeași căciulă dată pe spate, cu pieptul gol, cu sticla în mâinile fără
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
învățătura” și exaltările lor darwinist-miciurinist-stahanoviste, completate cu fetișuri reprezentând personagii exisente aevea sau măsluite, translatate din spațiul sovoietic dar și un românași îmbrăcați în haine de oțelari, metalurgiști, zețari sau din lumea rurală, colhonici cu secera pe ogoarele patriei, cu salopetă, cocardă și tricolor la manifestațiile Marii Revoluții din Octombrie pentru a ne deveni pilde de urmat ( Pavel Korceaghin, Ștefan Tripșa, maistru oțelar, erou al ... de la Reșița sau Hunedoara, vreun Bozan de-al lui Sahia și Mitrea Cocor de-al bardului
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
de la o zi...” Mă uit la femeia acesta. Are acum 52-53 de ani. „Mami, mami, uite, vine tati după noi! Eu mă ascund, bine?” sare ieduțul pe lângă noi. „Bine, bine!” aprobă, îngăduitor, femeia. „Unde mi-e copilul?” întreabă bărbatul în salopetă. „Nu știu, era pe-aici!” se preface femeia. „Cum nu ști unde mi-e copilul?” întreabă din nou bărbatul și se așează istovit și necăjit pe bancă. „Eu cu cine îmi mănânc pachețelul și bunătatea asta de înghețată?” „Cu mine
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
sau de la tribuna parlamentului, ce e drept mai mic decât cel de astăzi! Vremea a trecut și am devenit la rândul nostru din copii, tineri care devenisem ,,mândria” țării, mergând pe acele celebre șantiere unde se muncea doar pe o salopetă și un castron de mâncare destul de insuficientă. Noii conducători nu erau nici burghezi, nici chiaburi, ci erau de ai noștri, muncitori și țărani transformați peste noapte în instructori și activiști ai partidului clasei muncitoare. Conducătorii acelor vremuri aveau pregătite fel
VIITORUL ŞI MÂNDRIA ŢĂRII! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349512_a_350841]
-
noi și noi șantiere care cereau mână de lucru. Era șansa pândită de copiii de țărani de a-și găsi un loc de muncă pentru a nu mai umbla desculți prin grămada de bălegar. A plecat iarna, îmbrăcat numai cu salopeta de ucenic, pe șantierul Laminorului de la Roman, bucuros că primește suma de 200 de lei pentru „instalare”. „E bună , ești angajat!” A ucenicit acolo dar ulterior, un vecin, fochist pe o locomotivă cu aburi, i-a propus să-l ducă
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]
-
din uși era scris: ”Șef de șantier”. Ușa era deschisă și biroul era gol. Vasile lasă geanta pe un scaun și porni să vadă cum se lucrează pe șantier. După ce făcu câțiva pași, se întâlni cu un om îmbrăcat în salopetă care venea spre birou. Acesta se opri în dreptul lui și îl întreba: - Căutați pe cineva? - Da... îi răspunse Vasile. Îl caut pe șeful de șantier. Sunt Vasile Vasilescu și am fost trimis de Ministerul Apărării ca antreprenor la acest obiectiv
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu' vreo câteva secunde, eu stăteam trântit pe burtă, nea Titi era și el
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna cineva ulei încins. Dita' explozia, măi băiete! S-a mai cutremurat pământu' vreo câteva secunde, eu stăteam trântit pe burtă, nea Titi era și el
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]