360 matches
-
Adică fac audiență. Și pun gheara pe ele și nu le mai dau drumul. Acum, nu știm foarte clar cine pune gheara pe cine, dar până la urmă astfel de amănunte contează mai puțin. Principalul e rezultatul: între acest soi de saltimbanc și televiziune se realizează o legătură trainică, dacă nu chiar o căsnicie. Este ca atunci când, copil fiind, observi că un bărbat necunoscut apare când ție lumea mai dragă în viața ta și a mamei tale. Ba vă întâlniți cu el
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul, Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lunguiață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Și-aceste mărfuri fade,ușurele, Ce au uitat pân’și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. Dupa cum
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
poporul - Petru Groza (nota V. I.) „Istoria timpului nostru în care s-a produs cea mai mare încleștare de forțe din toată durata omenirii i-a dat dreptate doctorului Petru Groza. Această istorie, în fața căreia atâția s-au zvârcolit ca saltimbancii, la poarta căreia atâția au bătut cu pumnii plini de sânge sau de aur, și s-au prăvălit în neant, îl va reține pentru paginile ei ca pe unul din ctitorii noii Românii, ca pe unul care a crezut în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pasivitatea „intelectuală” a bărbatului. Romanul e construit prin aceeași tehnică a juxtapunerii de fragmente cu statut cvasiindependent și prin jocul perspectivelor, alternând persoana întâi cu a treia. În culegerea de nuvele Atelierul de tatuaje (2002), incluzând și „nuvela cinematografică” Blestemul saltimbancului, se utilizează tot tehnica de tip puzzle, doar că perspectiva narativă aparține în exclusivitate persoanei întâi. Nuvelele au o tramă simplă, adesea sumară, în care se cos petice diverse: relatări colaterale, mărturii, însemnări etnografice, speculații istorice. T. are darul povestirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
mai târziu care au ridicat tot ce se muncesc de douăzeci de ani cei de la conducerea țării să dărâme. Iar mie îmi bâzâie prin cap versurile lui Eminescu: „De așa vremi se-nvredniciră, cronicarii și rapsozii / Veacul nostru îl umplură, saltimbancii și nerozii” ... Din 1968 A m tot spus că suntem atât de mioritici, încât toate celelalte popoare își pot face fără grijă nevoile direct în capul nostru, fiindcă așa cum am ajuns acum, pot să jur că este cu mult mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ani, -spre o altă perioadă de deducții coerente, până la 12 ani și -altă perioadă abstractă, în care formulează ipoteze, peste 12 ani. Acum, la peste 12 ani se pune condiția supunerii copilului la exercițiul fizic, cu finalitate spre performanță socială. Saltimbancii se loveau de un sistem social propriu unei comunități izolate și aveau nevoie de o teorie dominată a rezistenței, de aceea începeau foarte devreme exercițiile, de la 2 ani. Sportul pătrunde în toate clasele sociale, în relația dintre rase, afaceri, construcției
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
agresează individul până la anihilare. Sensibilitatea poetului („simt totul distinct, excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în rigole, ca grindina, ca fructele putrede / Mari reflectoare, tobe, acrobați, saltimbanci cu zâmbetul calp / Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă / Fire, forme, nervi se nasc, strălucesc, se consumă, se sting / Porții de viață, de moarte, de glorie se-mpart pe mari galantare / Dinții le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
Derr Biggers, În dosul perdelei, București, [1936]; Maurice Baring, Daphne Adeane, București, [1937], Leagănul pisicii, I-II, București, 1939; Rudyard Kipling, Kim, București, [1937], Cărțile junglei, I-II, București, f.a.; W.S. Maugham, Luna și doi bani jumate, București, [1937], Saltimbancii, București, [1937], Un petec de pământ, București, [1937], Casuarina, București, [1938], Robii, I-II, București, [1938], Vacanța de Crăciun, București, [1939], A tremurat o frunză, București, [1941], Miniaturi, București, [1941], Chemarea dragostei, București, [1943], Doamna Craddock, București, [1943], Odinioară ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vântul îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue și de la urmașii săi francezi de la începutul secolului ori, în spațiul românesc, de la poeți ca Tristan Tzara, Ion Vinea și Adrian Maniu, - cu masca ambiguă de comediant tragic, ce introduce în spectacolul feeric o undă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
putea fi însă un exemplu la îndemână (în perfectă concordanță, de altfel, cu disponibilitățile de entuziasm ale tânărului ce abia descoperise o nouă formulă poetică), ci atracția pentru lumea spectacolului, îndeosebi a „feeriei elementare” oferite de circ, cu clovni și saltimbancii săi, ori de sărbătoarea de bâlci, era mai generală în mediile moderniste ale începutului de secol european, pe urmele romanticilor, apoi ale unor Baudelaire, Rimbaud etc. Cum arată Jean Starobinski, „lumea circului și a sărbătorii de bâlci reprezenta, în atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în care spontaneitatea vitală, iluzia, minunile simple ale îndemânării sau ale stângăciei își amestecau farmecele pentru spectatorul obosit de monotonia sarcinilor vieții serioase”. În ce privește celălalt aspect al fenomenului, relevat de criticul citat, și anume identificarea poetului (artistului) cu condiția bufonului, saltimbancului sau clovnului, ca „mod deturnat și parodic de a pune problema artei” sau ca „epifanie derizorie a artei și a artistului în societatea modernă”, el nu va fi esențial la Voronca (deși nu va lipsi cu totul), poetul român fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
deja menționate, în ordinea mai generală a reprezentărilor unei lumi ce-și desfășoară frenetic-jubilatoriu formele și culorile, în caracteristice mișcări de deschidere și etalare, de acumulare și succesiune, de interferențe și reverberații, de provocare la metamorfoză. Balul, carnavalul, dansul, performanțele saltimbancului sau îndemânarea jucătorilor de orice fel apar ca manifestări ale aceleiași vitalități sărbătorești, înscriindu-se, la nivelul discursului liric, într-o serie a ceea ce am putea numi întâmpinarea exclamativă a universului. Atât în reprezentările eului cât și în cel al
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
într-o serie a ceea ce am putea numi întâmpinarea exclamativă a universului. Atât în reprezentările eului cât și în cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „Sângele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul în os”, „Strâns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „Gând încordat ca un mușchi în carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, în aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, în care carnavalescul e transferat ambianței: „Vântul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dar și, în aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, în care carnavalescul e transferat ambianței: „Vântul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul șe unț echilibrist peste lacul în metal”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Amurgul sparge fluier și saltimbanc”, „Geometria orașului: logaritm stelar, vals”, „câmpul cântă fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului, circul are
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în Evul Mediu timpuriu Biserică Catolică impusese caritatea drept unicul comportament permis în raport cu săracii și cerșetorii, această atitudine se va schimba radical la sfarsitul Evului Mediu și în timpul Renașterii. Vagabondajul masiv, exceptând bandele de tâlhari, haiduci și tot felul de saltimbanci aflați în afară, dar nu neapărat certați cu legea, a demarat odată cu așa numita "ciumă neagră" care a înjumătățit populația Europei între 1346 și 1353: în haosul legislativ și politic astfel instaurat, cete întregi de oameni migrau din zonele cele
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
scurt, dedicate lui Ion Barbu, sînt o călătorie de carnaval, care stîrnește cheful de-a o repeta: „Iar noi, într-o boccea de saltimbancă/ La toamnă colinda-vom țara francă." Mistrețul, starea de mijloc a unei transformări fără de veste, de la saltimbanc ce-și rîde de patimile omenești, la melc care nu le cunoaște, îmboldit cînd și cînd de urmele vieții lui trecute, și încercînd să-și anime cu povești pașnicul vecin cu cochilie, e urmărit în furiile și fugile lui. Toate
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
de moșie” a bătrânului „atât de simplu după vorbă după port”. Pamfletarul Eminescu intervine plenar abia atunci când pune în antiteză trecutul, „veacului de aur” care a întrerupt visul profetic al sultanului Osman, cu un prezent pe care „ni-l umplură saltimbancii și irozii”...
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a conturat noua mitologie a fost Artistul: arhitectul, pictorul, sculptorul, graficianul, actorul și saltimbancul, scriitorul, muzicianul de salon sau biata dizeuză cu bancnota mototolită între țîțe. Semn idubitabil că mai mult decît în plan funcțional și administrativ, mai mult decît în înfățișările sale nemijlocite, Orașul trăiește într-un complicat sistem de codificații și sub
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
părul mare, trecîndu-și palmele prin el sau își proiecta brațele în aer, parcă gata să se rupă din încheieturi și să cadă ca un vultur peste cei din fața lui, alergînd de la un capăt la altul al tribunei cu nervozitatea unui saltimbanc în căutarea locului unde ar fi trebuit să se arunce în gol. Mă găseam foarte aproape și simțeam cum podiumul tribunei joacă sub pașii lui neastîmpărați și mă temeam că masa se va prăbuși peste rîndurile din față, de unde era
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
din �46-'48) - lirică de avangardă de o prospețime și o autenticitate extraordinare după seceta proletcultistă. în 1970 îi apare romanul-feerie închide ochii și vei vedea orașul (care-l va inspira declarat pe scriitorul german Michael Ende pentru piesa Povestea saltimbancilor. Atît textul lui Iordan cît și cel al lui Ende, împreună cu corespondența dintre ei se pot citi în volumul împreună cu Elli în Imaginaria, Ed. Univers, 1999). Tot în 1970 e publicat un volum de eseuri avînd ca temă - în premieră
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
caldă nu mai „răsucește roata somnului”, ci „despică piatra somnului”. Direcția e clară. Are dreptate Marcel Tolcea să vorbească despre „cutremurarea în fața trecerii timpului”. Imaginile capătă duritate și ilustrează mai degrabă dezagregarea (fie ea și morală, căci ce altceva e saltimbancul față de arhanghel?). Se vorbește adeseori despre orbire, despre condamnări și pedepse, despre moarte, Numai că, dincolo de tot instrumentarul noir de aici, eu cred că resortul intim al acestor variante e altul: Petre Stoica ezită între un tip de poezie pe
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
care deși pot părea identice, sau măcar asemănătoare unui martor venit dinspre timpurile noastre, aveau un context total diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator îl caracterizează gesturile că normă a cumpătării, moderației, măsurii, conform principiilor ciceroniene, în vreme ce actorul, saltimbancul, ca și jonglerul de mai tîrziu, e, dimpotrivă, afectat, strident chiar. Componentă retorica a lui actio se păstrează timp îndelungat tocmai datorită acestei opoziții față de regimul gestului în teatru, dar ulterior cuantumul ei de "moderație" nu mai corespunde cu normele
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
expune riscului de a-ți atrofia aptitudinea lexicului pînă la pragul alexiei. Cînd ani de zile taci cu gura și vorbești cu trupul, expresivitatea ți se dezvoltă treptat pe o singură latură: gestul și ritmul înlocuiesc nuanța verbală. Devii un saltimbanc ale cărui figuri de stil pornesc din trup și nu din limbă. De la o asemenea păpușă mută, învîrtită cu cheia și lăsată apoi să-și consume impulsul pînă la relaxarea arcurilor interioare, de la o asemenea păpușă nimeni nu poate cere
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
neliniștească pe observatori. Nu-ți trebuia prea mult fler ca să simți că emoția pe care o transmitea Dan Puric era mult mai adîncă decît cea pe care o răspîndea prin joc pantomimic. Iar efectul era pe măsură. Actorul devenise misionar. Saltimbancul se metamorfozase în propovăduitor. Mogîldeața crescuse neașteptat de mult, atingînd dimensiunile mărturisitorului, iar contorsionările ritmate ale trupului său bine antrenat se sublimaseră în cuvinte de o pregnanță izbitoare, care lăsau urme în cei care le auzeau. Mogîldeața tulbura. Mogîldeața devenise
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
i se agățau în păr și înotau cînd ieșea luna/ urcăm pe El Calvario și îl zăream dansînd/ printre bătrîni cu mintea rătăcita" (El drogadicto. Scene din Spania capului meu). Experiențele asumate nu sînt decît evoluții vide, clovnerii. Aidoma unui saltimbanc, eul se batjocorește pe șine: "Ochii tăi sînt plămînii soarelui negru,/ gură ta e o lună roșie de garoafa,/ capul îl ții la picioare și te-nchini/ în fața lumii acesteia fără glorie./ Vino să decapitam păpușile care au fost prea
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]