353 matches
-
Sub un cer cu stele sudice. De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Emïnescu să ne judece. (prelucrare după versurile lui Ion Aldea Teodorovici) De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii... În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut; Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut Poți să-ntâmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! O, eroi! care-n
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
doar un fluierici pentru pitici. Concubinăm de șapte ani, Pentru iubire, nu pe bani, Dar ora ceea n-a venit, Eu te-am iubit, tu m-ai iubit? Aceasta-i piesa ce-o jucăm, „O scenă-i lumea”, inventăm, Clovni, saltimbanci și cerșetori, Mă-ntrebi de ce nu sunt actor, De ce nu-n cerc să te iubesc, Întreabă-i pe copaci cum cresc, Întreabă stelele pe cer, Viitorul nostru este ieri, Dar undeva s-a prăbușit Un meteorit. BORIS MARIAN Referință Bibliografică
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345489_a_346818]
-
doar un fluierici pentru pitici. Concubinăm de șapte ani, Pentru iubire, nu pe bani, Dar ora ceea n-a venit, Eu te-am iubit, tu m-ai iubit? Aceasta-i piesa ce-o jucăm, „O scenă-i lumea”, inventăm, Clovni, saltimbanci și cerșetori, Mă-ntrebi de ce nu sunt actor, De ce nu-n cerc să te iubesc, Întreabă-i pe copaci cum cresc, Întreabă stelele pe cer, Viitorul nostru este ieri, Dar undeva s-a prăbușit Un meteorit. BORIS MARIAN Referință Bibliografică
ERA ODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 820 din 30 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345490_a_346819]
-
superbowl de fotbal american), Anda Călugăreanu, Doina și Ion Aldea Teodorovici au plecat dintre noi. Putem zice, cu tristețe, că se reface în ceruri Cenaclul Flacăra! Acolo, ei sunt nemuritori. Din păcate, ne îngropam adevărații artiști și îi înlocuim cu saltimbanci și „vedete” de carton. Apă trece, pietrele rămân... Cenaclul Flacăra nu mai este, dar spiritul rămâne și muzica folk continuă să existe și să atragă noi fani. Referință Bibliografica: A FOST ODATĂ...CENACLUL FLACĂRA / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
A FOST ODATA...CENACLUL FLACARA de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377979_a_379308]
-
la alt destin o poartă e pentru negustori alta pentru militari, soldați și politicieni poarta joasă pentru cei umiliți tinerii sar gardul amanții se târăsc pe sub poduri poeții și gânditorii nu au poartă să rămână afară cu șacalii pictorii, artiștii, saltimbancii sunt bine veniți pentru ei s-a făcut o alee pavată cu mamură fetițe-muze împart dulciuri femeile? de ele chiar au uitat edilii mamele au găsit o crăpatură prin care să arunce pruncii înăuntru maternitatea nu e o virtute dragostea
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
ochi de ciclop orbit(or)/ este timp pentru călătoria fără opriri când se poate iubi fără bilet/ pierdut de amor/ sau se poate muri dintr-o dragoste atât de amară că nu s-au inventat stații pentru salvare fericirea/meteorit saltimbanc/ a umplut preț de o veșnicie golul din care ne-am născut Referință Bibliografică: Liliac orb(itor) / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1340, Anul IV, 01 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile
LILIAC ORB(ITOR) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376271_a_377600]
-
cel mai firesc lucru din lume. Bănuiam că mătușii, ca și mie, nu-i picase bine conversația telefonică a lui Ovidiu, însă nimic nu-i trăda buna dispozitie, continuând să vorbească degajată, calmă și surâzătoare, ignorându-l ca pe un saltimbanc coborât de pe scenă. Judecând după comportamentul lui, se exclusese singur, forțându-ne să-l consideram absent. Este lucru știut, conduita unora generează conduita celorlalți într-un grup, căci, fără să vrei, ești determinat, mai mult sau mai puțin conștient, să
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
îl luăm ca model de integritate, de iubire a adevărului. Pentru a ne reaminti cât de actual este Eminescu, redăm câteva versuri din „Scrisoarea a III-a”: De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii; Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și irozii... Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece, Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă, Azi, când
SPIRITUL UNUI POPOR ÎNTR-UN SINGUR NUME: MIHAI EMINESCU de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379173_a_380502]
-
magilor și al morții sprijinită de scara sorții își resfirase Estrela fustele cochetă pretindea a fi reîncartata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pământ a îngerilor căzuți iarba dracului
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
și mă-ntorc. Nu e altul decît trăsnitul regizor canadian care montează la Național "nerușinata" piesă. Cu el am întîlnire cordială. Și cu frumoasa lui blondă. Proaspăt ieșit din puful așternuturilor nocturne. Cu ei? Aici? În buncărul sacru? Noi trei? Saltimbancii și deocheații? Da. Ne putem întreține chiar aici, pînă vin stomatologii. Despre ce? Despre toate-ale lumii, sfinte și păgîne, ingenui și licențioase. Aici, în incinta asta, în care noaptea mai bîntuie fantome? Da. Și care-acum arată ca oricare altă-ncăpere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cumpătu, unde, magnific, Bucegii ți se oferă ca ecran purificator. O viață, am găsit aici tumultul voios al societății bucureștene, fugite din preajma căpcăunului. De data asta, voind liniște deplină, am și găsit-o pe terasa care altădată trepida de măscările saltimbancilor, dar care acum, aproape trist, somnolează indolent sub ultimul soare al anului. Miracolul stă la îndemînă. De-aici, de la cele cîteva sute de metri de deasupra nivelului mării, în aerul încă de vară, peste cîteva minute, urcîndu-mă în telefericul îmbătrînit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vreme schizofrenă, în plin congres al mînuitorilor pensonului și dălții, un veteran maestru al plasticii bahluiene asigura asistența de la tribună: Modernismul n-a ajuns la Iași. Reacția mută a miticilor dîmbovițeni: Aha, e pe la Bîrnova... Dispariția boemei? În comunism, împătimiții saltimbanci ai artei reușeau să prelungească, oarecum clandestin și oricum în date sumare, boema interbelică. Cea care mersese mînă în mînă cu marea creație. Făcînd celebre cafenele și restaurante. Dacă, în anii '60, la Restaurantul Casei Scriitorilor din Calea Victoriei libațiile prelungite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
i se adresează Rigoletto când cere ajutor pentru a-și găsi fiica răpită: tu ch‘hai l‘alma gentil come îl cuore. Francisc I l-a descoperit pe Triboulet alias Rigoletto într-una din escapadele sale pariziene. Acesta era un saltimbanc de stradă, dar a reușit să-l fascineze pe rege într atât încât Francsic I l-a adus la curtea să. Triboulet era în realitate puțin diform, iar cu cele mai multe din infirmitățile sale l-a înzestrat până lui Hugo. Era
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei Își cască ochii săi nerodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând În dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
625) Parada este o performanță colectivă, lineară, o procesiune făcută pentru un anumit public. Participanții au un comportament „special”, definit prin costumare, mascare, dans, defilare, muzică, purtarea unor anumite Însemne și a altor elemente dramatice. Aceștia sunt formații muzicale, dansatori, saltimbanci, actori costumați, persoane pe patine, bicicliști, oameni care defilează cu animale... (D. Lawrence, 1967, p. 125) Definițiile de mai sus dezvăluie dificultatea fixării unor note specifice imuabile și a unor granițe absolute. Dacă eliminăm opoziția religios vs laic, (mai ales
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline de sticle de vin, pâini mari și hălci de carne. Purtând coroane de laur, se dedau la nenumărate farse; dansează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
finele ceaușismului. Aproape totul se poate citi în cheie politică sau, cel puțin, se poate defini prin conflictualitate față de prezent. Totul devine parcă figură a claustrării și a ratării, fiecare vers degajă deopotrivă exasperare și eliberare, motivul Clovnului, figurile Actorului (saltimbancul, cascadorul aflat mereu în opoziție cu un regizor dictatorial și un scenariu prestabilit, invariabil procustian), ale versificatorului sarcastic, văzut ca un „mim plictisit”, compun un „autoportret cu măști”, cum s-a spus, uneori dezabuzat, alteori revoltat de drama dedublării programate
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
liberală, căreia i-au dat naștere în țară partidul roșu, ridicarea în sus a unei păture numeroase de feneanți cari, sub titlurile cele mai diverse și cele mai specioase, sunt avizați a trăi din spinarea claselor producătoare. Începând cu Crăcănel, saltimbanc caraghioz, fost matelot pe-o corabie grecească de pe Dunăre, care azi ia o pensie de 4 000 franci pe an sub pretextul că ar fi fost artist dramatic, un om de care lumea râdea ținîndu-se de inimă de câte ori [î]l
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
grecească de pe Dunăre, care azi ia o pensie de 4 000 franci pe an sub pretextul că ar fi fost artist dramatic, un om de care lumea râdea ținîndu-se de inimă de câte ori [î]l vedea jucând tragedie, și sfârșind cu saltimbancul politic C. A. Rosetti; punând la mijloc toată seria de cumularzi și de reputății uzurpate câte trăiesc din bugetele statului, comunelor, județelor, vom vedea că aceasta este noua aristocrație care suge măduva poporului, că aceasta este cauza adevărată a relelor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aceste volume, ca o lamentație fără sfîrșit: ajunsă la punctul de bifurcație al elocvenței și erudiției între calea Fontenelle și calea Mabillon, gîndirea franceză ia, începînd cu sfîrșitul secolului al XVII-lea, calea viciului, încredințîndu-și destinul literatorilor, și nu profesorilor, saltimbancilor, și nu juriștilor. Ea a preferat stilul mucalit pentru a se face plăcută, în locul căutării solitare și anevoioase a adevărului. Ne putem întreba, dimpotrivă, dacă Luminile profanează onoarea pe cît descalifică acest regim clerical al antinomiilor: stil împotriva conținutului, beletristică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
asasine jefuitoare ale țăranilor. Patru sute de ani mai tîrziu, vă veți întîlni cu un dezastru asemănător, de aceeași ferocitate, la specialiștii noilor transmisiuni care nu știau încă ce fel de putere exercită. În 1938, Orson Welles este luat drept un saltimbanc cînd adaptează pentru radio Războiul lumilor de H. G. Wells; el ia prin surprindere America. Cîțiva profesioniști dau înapoi, consternați de consecințele unui exercițiu pe care-l credeau doar profesional, respingînd responsabilitățile (sau iresponsabilitățile) pe care le presupunea. Alții, mai mîndri
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
naratorul dintr-o povestire, „nimic nu are mai multe forme decât banalul”. Ceea ce dă însă formă banalului este iluzia, literatura, ridicată la proporțiile unei adevărate epidemii în Circul, unde locuitorii unui sat construiesc un edificiu impozant pentru o trupă de saltimbanci care nu va sosi niciodată. Remarcabile, sub aspectul acuității analitice și a fineții compoziționale, sunt paginile de jurnal intim din finalul cărții (Pavană pentru doamna E.B. și Cursiv de septembrie), ce se înscriu în tradiția literaturii de introspecție psihologică. Epidemia
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
Derr Biggers, În dosul perdelei, București, [1936]; Maurice Baring, Daphne Adeane, București, [1937], Leagănul pisicii, I-II, București, 1939; Rudyard Kipling, Kim, București, [1937], Cărțile junglei, I-II, București, f.a.; W.S. Maugham, Luna și doi bani jumate, București, [1937], Saltimbancii, București, [1937], Un petec de pământ, București, [1937], Casuarina, București, [1938], Robii, I-II, București, [1938], Vacanța de Crăciun, București, [1939], A tremurat o frunză, București, [1941], Miniaturi, București, [1941], Chemarea dragostei, București, [1943], Doamna Craddock, București, [1943], Odinioară ca
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
eu pierd / măsura, echilibrul, orgoliul meu tăcut, / cuvintele pe care ți le spun se-ntorc / și nu mai au putere. / Ce-ar mai fi de adăugat, inconștientă doamnă moarte?” (Idila). Apar, cu obstinație, și nu doar aici, ca simbol bufonul, saltimbancul, măscăriciul, simpla enumerare a unor titluri fiind elocventă: Fluturi și claunul, Claun vorbind muzelor, Claun către adolescenți, Lamentația claunului etc. Cartea Pasărea medievală (1973) nu face decât să potențeze laitmotivele anterioare: presentimentul morții iminente ( Acest turnir), nostalgia după anii copilăriei
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
agresează individul până la anihilare. Sensibilitatea poetului („simt totul distinct, excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în rigole, ca grindina, ca fructele putrede / Mari reflectoare, tobe, acrobați, saltimbanci cu zâmbetul calp / Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă / Fire, forme, nervi se nasc, strălucesc, se consumă, se sting / Porții de viață, de moarte, de glorie se-mpart pe mari galantare / Dinții le
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]