641 matches
-
erau aceeași pe care Ponțiu Pilat îi cunoscuse prin Lucius Aelius Seiano. Senatul îl supuse unei judecăți umilitoare și îl găsi astfel vinovat de extorcare și deturnare de fonduri, proastă administrare din scaunul de procurator al Iudeii, precum și de măcelărirea samaritenilor pe muntele Garizim. Vina în cazul condamnării lui Iisus din Nazaret nu fu amintită în verdict. Ponțiu Pilat fu chemat din nou în fața împăratului Caligula care îl privi cu dispreț și îi rosti sentința. Îl condamnă pe Ponțiu Pilat la
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
după legea divină nu este o binecuvântare și Dumnezeu te poate osândi pentru faptul că ai trecut pe langă rănitul și năpăstuitul de la marginea drumului și nu te-ai oprit să-i dai o mână de ajutor precum a făcut samariteanul milostiv. Tot astfel nu te poți înhăita sau face tacit compromis cu lupii istoriei care mănâncă turma, nu poți pretinde că lumina este întuneric și întunericul lumină, mai ales când Dumnezeu te-a binecuvântat cu suficient spirit de discernământ și
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
culturale la „Universul literar”, „Convorbiri literare”, „Săptămâna literară”, „Adevărul”, „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Era nouă”, „Democrația”, „Lumină și culoare”, „Libertatea”, „Contemporanul”, „Tânărul scriitor” ș.a. Datorită experienței sale redacționale, a fost asociat și la editarea periodicelor „Cărvunarii” (1927), „Hanul Samariteanului” (1929), „Progresul social” (1932-1933). Dintre ipostazele publicisticii lui B. mai ferm conturată este aceea de cronicar plastic. Albumele intitulate Plastica anului (panoramând anii 1930, 1931, 1932) erau exerciții pregătitoare pentru o proiectată istorie a artelor plastice românești. Câteva articole referitoare
BLAZIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285761_a_287090]
-
sÄtgr hós estin Christòs kýrios... (Lc 2,11): „...vi s-a nascut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul.” (BVA) La vremea redactării Evangheliei după Luca, aceste două nume - sÄter și Christós - erau deja uzuale printre creștini. În În 4,42, samaritenii îl recunosc pe Isus ca fiind ho sÄtgr to¤ kósmou, „Mântuitorul lumii”. Iar în Fp 5,31, Petru și ceilalți apostoli proclama în fața Sinedriului: to¤ton ho theòs archQgòn kaì sÄtQÎra hýpsÄsen tQÎi dexiăi auto¤: „Pe acestă Dumnezeu l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
față de bunăstarea fizică a enoriașilor 106. Într-adevăr, Biserica Ortodoxă nu era aproape deloc activă În organizarea asociațiilor voluntare de preoți sau a altor autorități bisericești, care să aibă un impact puternic asupra problemelor de bunăstare socială, aplicând filosofia „bunului samaritean”. Minima filantropie care exista la nivel local se dezvoltase la un nivel informal și nu era sprijinită de sancțiuni publice sau de un ajutor constant al Bisericii. Comunitățile locale Își Îngrijeau bolnavii sau săracii fără nici un alt stimulent decât angajamentul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dacă-l plâng nu Îmi mai este străin. Hotărârea o iau lacrimile mele.» Nimic nu-i hotărât dinainte. Când ucenicii l-au Întrebat pe Hristos: cine e aproapele meu?, Hristos n-a răspuns printr-o enumerare. A povestit parabola bunului samaritean. Aproapele omului părăsit În drum a fost acela care l-a acoperit și i-a venit În ajutor; nu suntem aproapele nimănui, ni-l facem pe altul aproapele nostru, făcându-ne aproapele său printr-o faptă.” (Simone de Beauvoir, cf.
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exemplu, acel copil care a dovedit la un moment dat că este În stare să Împrumute jucăria lui altui copil, fără ca pentru aceasta să fi simțit nevoia unui Îndemn din partea mamei lui. Gestul copilului este identic cu impulsul natural al samariteanului din parabola biblică de a nu putea trece nesimțitor - ca, din nefericire, mulți alții - pe lângă semenul Întâlnit În cale și aflat În mare suferință: ridicându-l de jos, „i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața” ș.a.), precum și la publicații ca „Mântuirea”, „Lumea evree”, „Luptătorul”. Între 1920 și 1940 semnătura îi apare în „Flacăra”, „Facla”, „Lumea”, „Universul literar”, „Adam”, „România”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Ecoul” ș.a. În 1929 scoate revista „Hanul samariteanului” (două numere). Biografia sa e punctată de învinuirea de colaboraționism cu armata germană de ocupație, ceea ce îi aduce destituirea din funcția de defensor ecleziastic; ulterior, în 1922, este hirotonit preot, iar în 1926 e numit profesor la Facultatea de Teologie
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Cealaltă, consacrată Învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10,25 (sq) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o comentează insistând asupra ideii că aproapele este oricine are nevoie de ajutor. Totuși, e foarte greu de spus dacă cele două scurte texte pot fi într-adevăr atribuite lui Arsenie. Bibliografie. Scrisoarea: trad. fr. (B. Outtier) cu o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
persoane de același sex, aceeași vârstă, educație și origine etnică, cei ce au intervenit erau semnificativ mai înalți, mai puternici și mai familiarizați cu astfel de împrejurări (Huston et al., 1981). Aceasta dovedește încă o dată că a fi un bun samaritean presupune nu numai o înclinație spre a face bine, ci și forța necesară. Trecerea de la condiția de potențial binefăcător la cea de binefăcător efectiv depinde de corespondența dintre competența (abilitățile), motivele și valorile personale și cerințele situației în care ar
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
experiment (Darley și Batson, 1973), mai mulți studenți de la Teologie au fost rugați, individual, să meargă într-o clădire apropiată pentru a avea o discuție cu un specialist. Unora li s-a spus că tema convorbirii este cea a Bunului Samaritean din Biblie (cazul altruismului pur), altora că ea se referă la ce șanse profesionale au ei după absolvire (neutră prosocial). Apoi, unora li s-a comunicat că discuția începe doar peste câteva minute bune, iar altora, că trebuie să se
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
63% dintre cei care nu erau sub presiunea timpului. Rezultatul e, desigur, de așteptat. Dar destul de surprinzător este faptul că natura subiectului discuției nu a produs diferențe în a ajuta sau nu; cei ce mergeau să discute despre altruism (Bunul Samaritean) nu s-au angajat în mai mare măsură în a oferi asistență. Constrângerea de timp a pus în umbră preocuparea față de cel aflat în nevoie. Mai mult decât factorii fizici de mediu, intervenția prosocială depinde de prezența altor oameni în
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ajutați de un specialist, iar la cealaltă jumătate, de către un computer. Numai 36% din prima categorie au cerut asistență, în vreme ce din cea de-a doua 86%. Atunci când ajutorul nu este solicitat și când stima de sine este puternic afectată, „bunul samaritean” se poate trezi inclusiv cu reacții adverse. Atare reacții se pot accentua dacă ajutorul nesolicitat se răsfrânge asupra persoanelor dintr-un grup stigmatizat (student negru în SUA, de exemplu) dinspre persoane aparținând unei categorii nestigmatizate (student alb). Astfel de comportamente
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și metode. În școală, în cadrul echipelor didactice, tehnicienii reprezintă elevii care sunt considerați buni de către ceilalți membri ai grupului la o materie anume; aceștia exercită în cadrul grupului o putere de expert; - persoanele orientate spre ceilalți cu roluri de tipul „bunului samaritean”; acestea urmăresc mai degrabă climatul pozitiv în echipă decât rezolvarea efectivă a problemei. În practica didactică, o asemenea orientare este mai greu de identificat la elevi; într-adevăr, modul uzual în care au fost gândite până acum echipele didactice de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
consacrată învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10, 25 (și urm.) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul o comentează, insistînd asupra ideii că aproapele este oricine are nevoie de ajutor. Totuși, e foarte greu de spus dacă cele două scurte texte îi pot fi într-adevăr atribuite lui Arsenie. Bibliografie. Scrisoarea: trad. fr. (B. Outtier) cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acesta nu și-a tipărit lucrările publicate într-un volum, - citind din bucățile lui originale poemul în proză „Pesimism”, care este un model de operă bună. Cartea la care ne referim reproduce și alte lucrări ale lui Ion Palodă: „Bunul Samaritean”, „Condamnați la viață”, scrisoarea „Scumpă metropolă”, „Jelui-m-ași și n-am cui”, dar și alte exemple de lectură din G.G. Ursu, Elena Farago, Felix Aderca, Tudor TeodorescuBraniște, Tudor Arghezi, Isaiia Răcăciuni, Eugen Relgis, dar și a mai proaspeților Ion Hobana, Gica
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93044]
-
coborât ca să trezească oamenii din somnul ignoranței și să‑i elibereze de stăpânirea îngerilor răi. Legea, ca una care a fost dictată de aceștia din urmă, trebuie anulată prin autoritatea inspirației divine, cu care Simon se credea învestit. Mesajul magului samaritean este deopotrivă anticosmic, anarhic și apocaliptic. Mai întâi, el pretinde că salvează omenirea întreagă din mâinile îngerilor mincinoși. În același timp, el proclamă un întreg program de sabotare a convențiilor sociale. Preoții simonieni (mystici sacerdotes), spune Irineu, trăiesc libidinose, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apostazia și înșelăciunea sunt nedespărțite. Cf. G.J.M. Bartelink, „Les démons brigands”, în Vigiliae christianae, 21, 1967, pp. 12‑24. Satana apare ca latro la Commodian, Instr., I 25, 3; Carm. Apol., 183, precum și în aproape toate exegezele patristice la episodul samariteanului milostiv Lc. 10,29‑37 (Orbe, Teología..., p. 8). . Anticristul ar fi, potrivit formulei lui A. Orbe, un diabolus rediuiuus. Iată de ce el va avea toate trăsăturile acestuia, fără însă a se confunda cu el. Irineu îl descrie ca „apostat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un eretic iudaizant care nega inspirația profeților Vechiului Testament (Adu. omnes haer. 1). Omiliile pseudo‑clementine (2, 24) îl asociază cu Ioan Botezătorul și îl consideră dascălul lui Simon Magul. El s‑ar fi prezentat ca Taheb, un mesia al samaritenilor. . Com. Mt. 33. Traducerea pasajelor din Com. Mt. ne aparține. Vezi, de exemplu, Com. In. 1, 23: „Trebuie deci să îndrăznim să spunem că din toate Scripturile, evangheliile sunt primițiile și că, dintre evanghelii, primiții sunt cuvintele evangheliei lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1. Studiul acestor discipline istorice merită făcut doar în condițiile unei neutralități epistemologice (nelipsite, desigur, de discernământ spiritual). Fără să avem o curiozitate genuină față de alteritatea religioasă sau culturală, nu vom pricepe nici drumul Sfântului Pavel în Areopag, nici parabola samariteanului milostiv 2. Metoda predăriitc "Metoda predării" Putem atinge acum chestiunea metodologiei în actul de predare. Monumente ale redundanței și cortine ale plictisului, prelegerile profesorale au rămas, poate tocmai de aceea, cursuri obligatorii pentru studenți. De cele mai multe ori, ceasurile petrecute în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mistice, s-a trecut pe nesimțite la o înșelătoare mistică a tradiției. Idolatrizarea trecutului și tratarea comorilor tradiției ca piese de muzeu ascund o tristă aplecare spre comoditatea spirituală. Chiar dacă numeroase parabole evanghelice sunt construite prin pilduitoarea forță a excepției (samariteanul cel milostiv, sutașul, femeia desfrânată), mulți creștini răsăriteni preferă încă să aibă o imagine statică, monocromă și mai ales simplistă despre infinit de subtila lucrare a Proniei în lume. Tradiționaliștii trăiesc plăcerea irezistibilă de a reduce istoria la o imaginară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne oferă șansa ascuțirii minții și a lărgirii inimii. Istoria umanității este un tezaur imens de fabule din care ucenicii lui Hristos ar trebui să fie gata să învețe orice. Dacă tâlharul de pe cruce, femeia desfrânată, Zaheu vameșul sau bunul samaritean s-au făcut pilde ale virtuții, de ce n-am crede că „tot omul care vine în lume” ar putea întrupa fapte vrednice de urmat? Ne-am putea gândi, desigur, la realizările extraordinare din istoria medicinei moderne pentru a pricepe cât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lecturii. Numai un scriitor dominat de orgoliu și aroganță ar renunța la plăcerea durabilă de a se ști urmat în adeseori inconfortabilele cotloane ale trudei și spaimelor sale. Firește că scriitorul nu poate fi redus la condiția umilă de bun samaritean. Dacă, într-o primă instanță, el știe că a-l face să „risipească o parte din ceață ajută stimei de sine a cititorului” (Ibidem), în a doua, e suficient de prudent să păstreze pentru sine ultima tușă a tabloului: „Esențial
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de reproș cu greu stăpânită. Canzianus simți pe neașteptate un junghi sfâșietor în inimă, amintire a unei admonestări pe care el însuși i-o făcuse novicelui doar cu o zi înainte, comentând un fragment din Evanghelia lui Luca, despre bunul samaritean: „Să nu uiți niciodată că prima poruncă a Domnului nostru e iubirea!“. Cum de nu putuse să înțeleagă că el însuși era chemat în momentul acela - mai mult decât oricare altul, în pofida oricărei aspirații personale, chiar nobilă fiind - să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să te uit am uitat să uit memoria mi s-a cuibărit în suflet bolnav incurabil de neuitare de tine locuiesc clandestin în chipul tău ireal secunda bate numele tău am uitat să mai uit am uitat să te uit samariteanul pe sârmă eu nu sunt nici începutul și nici sfârșitul sunt un simplu intermediar între acum și mâine un samaritean pe sârma care leagă unu de zero și care nu obosește niciodată eu nu sunt nici alfa și nici omega
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]