1,472 matches
-
șir cu copilașul, tot ce-i trecea prin minte, mângâindu-și pântecele din ce în ce mai rotunjit, prin care simțea zbaterea gingașă, ca de fluturi, a membrelor micuței. Îi plăcea să creadă că ea o înțelegea și cî îi făceau plăcere poveștile cu samurai. Se apropia primăvara. Dianei îi era din ce în ce mai greu, chiar dacă urma să nasca abia la începutul verii. Cel mai problematic era faptul că, în toiul ședințelor, dacă nu era implicată ea în discuție, îi venea să adoarmă. Pur și simplu i
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
parfumată. Diana făcu rapid câțiva pași în față și o apucă de păr. - Ieși. Afară. Din. Casa. Mea. Femeia începu să țipe. Găsind puterea unui uriaș în ea, Diana o trase afară, o târî până în salonul japonez și înfășcă sabia samuraiului de pe perete. - Dia! Ce faci? Theo aparu în prag, cu părul vâlvoi și pieptul strălucind în luminile jucăușe strecurate prin vitralii.Câteva picături de apă i se prelingeau din părul umed pe umerii scuplturali. - Eu, ce fac? Tu ce faci
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
probabil. Nu aveau cum să nu fie impresionați de tot ce putuseră vedea. Abia reuși să-i scoată din salonul japonez, locul în care ei îi plăcea să lucreze atunci când era acasă. Vazele imense cu ornamente migăloase, picturile delicate, sabia samuraiului, cocoțata la loc de cinste deasupra măsuței de ceai și statuetele ei, deveniră un intens subiect de dezbatere, care nu lua sfârșit nici la ieșirea din casă. Diana devenise agitată. Nu mai primise musafiri demult și prezența actorilor o scosese
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
Diana cască ochii. Theodor Bârnă nu ii făcuse alte vizite, înafara de cea ocazionata de ziua lui Cristea, cea din seara premierei avută cu piesa “Livadă cu vișini”. Se strecura pe lângă ea în salonul japonez și se opri sub sabia samuraiului, cu o privire ciudată sclipind în ochii lui minunați. După ce i se risipi uimirea, Diana îl urma, încercând să-și potolească bătăile gonite ale inimii. - Nu am avut cu cine merge la balet... Se priviră intens. Diana încerca să își
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
în cuprins aflându-se: Precuvântare, Împărtășire, Micuțul meu cântec, I. IDENTITATE ȘI VALOARE: Mândria mea de român, Istoria noastră, a emigranților, trebuie transmisă, Literatura ca instrument, Graiul nostru, „Valoarea”, Cheia, Efectul „Fluture”, Dragul meu Poet, „Eminescu nerelevant”, Încrucișare, Armele culturale, Samuraiul Grigoraș, Violența-i pentru lași, Mirajul societății sau Fata Morgana, II. NOSTALGII: Ciudanovița vie, plină de amintiri, Fascinația povestirilor, Primul meu teatru adevărat, O „bucățică” de ȚARĂ, Ținutul de Nord, III. IMPRESII ȘI PRIETENII: Marile lucrări izvorăsc din sensibilități universale
DINCOLO DE PASIUNEA PENTRU ARTĂ. LA ANIVERSAREA LUI BEN TODICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351322_a_352651]
-
Akemashite omedetou gozaimasu”- La mulți ani în noul an! - în limba japoneză... Mâncăruri tradiționale: - „Ozouni”- supa cu „mochi” prăjite (preparate din orez) la care se adaugă pește uscat, legume cu frunze dar și morcovi. Această supă este asociată cu vremea samurailor... Pentru a preîntâmpina indigestiile se bea sake în amestec cu 7 ierburi medicinale -„ Otoso”. -„Osechiryouri”- "sechi'' înseamnă anotimp sau sărbătoare. Osechiryouri se prepară dinainte de Anul Nou și conține numai mâncăruri japoneze simbolice: - „Tazukuri” sardine uscate în sos de soia. Simbolizează
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350827_a_352156]
-
am dat seama că această călătorie se înscrie într-un „plan”. În planul pe care „divinitatea” îl avea cu mine. Se știe că: ”nimic nu-i întâmplător”! Pentru mine, Japonia era țara de pe celălalt tărâm, țara în care au trăit samuraii și poate mai trăiesc, încă! Mă atrăgeau evenimentele din istoria tumultoasă a Japoniei dar mai ales, prezentul. Aflasem că Țara Soarelui Răsare, ca țară a tradițiilor, împletește într-o țesătură minunată trecutul cu prezentul, japonezii nerenunțând la tradiție chiar dacă pentru
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351550_a_352879]
-
JAPONIA-MISTER ȘI FASCINAȚIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 719 din 19 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Capitolul I JAPONIA - o enigmă! Motto: “Cea mai frumoasă floare e floarea de cireș, cel mai bun om e samuraiul” (Proverb japonez) Cristina(unul dintre cei 6 copii ai mei) a creat “puntea” între cele două tărâmuri: România și Japonia. Tot ea a înlesnit călătoriile mele și ale fraților ei de care depărtarea o leagă și mai puternic, Cristina și-
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351548_a_352877]
-
de culoare. Cât de bun traducător trebuie să fii ... ca să poți exprima muzica ei într-o limbă ca cea japoneză - clară si precisă?! Am încercat, alături de traducător, să metamorfozăm „florile de pe iia românească" a limbajului artiștilor români, în precizia sabiei samuraiului ... a limbii japoneze. O românca și un japonez, spuneam... Iubirea și Armonia adăugându-se Cunoașterii și Prieteniei, toate refugiindu-se în taina Cuvântului... cu speranțe, vise, împliniri și uneori ... chiar și în dezamăgiri. Dar și ele fac parte din natura
POVESTEA UNUI CONCURS JAPONEZ CU PREMIAŢI ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355071_a_356400]
-
Credință, Neam și Țară”. O tempora! Pentru o hemografie completă, e nevoie de o viață... completă, precum cea a lui Ilie Șandru - Omul, Gazetarul, Conștiința, „Instituția Ilie Șandru”. Ilie Șandru - Românul! Sau, ca să nu fiu acuzată din nou de naționalism, „samuraiul” contemporan Ilie Șandru! De ce am scris titlul modestului meu exercițiu de admirație și solidaritate de breaslă ... „latinește”? În primul rând, fiindcă așa am simțit acele vremuri zbuciumate, din „cenușa Imperiului”, descrise fără încrâncenare, lucid, dar cu durerea din lacrima românească
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
Titanic, Metaforele vor fi părăsite precum oasele La Muzeul de Științe Naturale, Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc De restul lumii vii, Din Gange nu poți face un biet pârâiaș, Andreaua să fie sulița lui Richard Inimă de Focă, Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri, Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem? Inflație și de sonete și rondeluri, Nu mai putem ieși din vechiul , brav Renascentism? Anticii regi sunt adunați în cuști și latră, Veniră călăreții
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
stil japonez, m-am adresat bărbatului din fața mea: - Sensei Taro, te rog, spune-mi ce-i sake? Este un vin? Este o bere? Este un Spirit?! Sensei m-a privit cu ochii săi de asiatic, tăioși precum o sabie de samurai. Într-un târziu mi-a spus: - Mi-e foarte greu să concentrez o Învățătură, o Cale Spirituală, atât de îndrăgită de japonezi, în numai în câteva cuvinte. Povestea sake-ului se pierde în negura istoriei. În familia mea există o
BĂUTURA TRADIŢIONALĂ A JAPONEZILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353537_a_354866]
-
Prietene, îi spune. Acest “prietene” mi se pare mai cutremurător chiar decât interzicerea folosirii sabiei și decât vindecarea urechii lui Malhus. Exprimă ceea ce la noi, oamenii, se numește înaltul rafinament al stăpânirii de sine în prezența primejdiei, virtute supremă cerută samuraiului. Poate că vorbe pașnice ( nu scoateți sabia) și fapte milostivnice (tămăduirea rănii) să le fi putut grăi și face și un sfânt. Dar “prietene” implică o măreție și o liniște care, numai venind din partea divinității, nu dau impresia de irealitate
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
Acasa > Impact > Scrieri > SAKURA-FLOAREA DE CIREȘ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1175 din 20 martie 2014 Toate Articolele Autorului Sakura Motto: “Cea mai frumoasă floare e floarea de cireș, cel mai bun om e samuraiul”(Proverb japonez) Sakura este floarea favorită a poporului și emblema caracterului japonez; frumusețea și fragilitatea ei simbolizează existența precară a samuraiului pe pământ. Atât de fragile, florile de cireș sunt, în orice clipă, gata să se despartă de viață la
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
2014 Toate Articolele Autorului Sakura Motto: “Cea mai frumoasă floare e floarea de cireș, cel mai bun om e samuraiul”(Proverb japonez) Sakura este floarea favorită a poporului și emblema caracterului japonez; frumusețea și fragilitatea ei simbolizează existența precară a samuraiului pe pământ. Atât de fragile, florile de cireș sunt, în orice clipă, gata să se despartă de viață la cea mai mică adiere de vânt, la prima chemare a naturii, asemenea samuraiului care rămâne întotdeauna loial, fiind mereu pregătit să
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
frumusețea și fragilitatea ei simbolizează existența precară a samuraiului pe pământ. Atât de fragile, florile de cireș sunt, în orice clipă, gata să se despartă de viață la cea mai mică adiere de vânt, la prima chemare a naturii, asemenea samuraiului care rămâne întotdeauna loial, fiind mereu pregătit să-și dea viața pentru un ideal, trăind liber, indiferent de problemele pe care le implică libertatea sa. Floarea de cireș este floarea națională, neoficial, a Japoniei. Există multe varietăți de cireși în
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
tinerețe încărcată de un molipsitor optimism?! Mă opresc aici cu etapele vieții, e mai prudent. Dar nu mă pot opri în a vedea, paradoxal poate, o asemuire între frumusețea dumnezeiască a florii de cireș și puterea, curajul încercat al legendarului samurai, pecetea luptătorului dintotdeauna învingător. Ies de sub vraja puternicului războinic pentru a reveni la hipnotizanta floare de cireș. Ciudat este cum și femeile japoneze, pe care le privesc acum, par a fi flori de cireș: cu buzele roșii, obrajii albi, mătăsoși
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
Acesta este extrem de popular printre doamnele din Japonia, în special Jozen roz. CJ: Aveți și murături? HY: Avem umeboshi, prune murate. Sunt pline de Vitamina C, dacă mănânci una pe zi nu mai ai nevoie de doctor. În vremurile străvechi, samuraii mâncau o singură dată pe zi un bol cu orez și o singură prună murată și aveau energie să lupte. Avem și alte murături japoneze, ghimbir pentru sushi. Avem și o selecție de ceaiuri japoneze, matcha - folosit la ceremonia ceaiului
Am fost în băcănia cu bunătăți a doamnei Hiroko Yoshida. „Cred că sunt singura expertă în sake din România” () [Corola-blog/BlogPost/338744_a_340073]
-
„Sanjûrô este un ronin, un samurai care nu aparține unui clan. În 1860, la sfârșitul shogunatului Tokugawa, acesta hoinărește prin Japonia, câștigându-și existența de la o zi la alta. Ajuns într-un orășel sărac, ruinat de lupta dintre două clanuri de bandiți, acesta are de ales
România nu poate fi salvată de o mână de oameni () [Corola-blog/BlogPost/338646_a_339975]
-
Evadare și Domnului profesor, cu dragoste . James Clavell prin românul „Shogun” ne-a introdus într-o lume fascinantă și plină de mister a Orientului, a unei Japonii a secolului al XV-lea, condusă după un cod strict de onoare al samurailor (Bushido), o Japonie plină de intrigi și taine, de strategii militare și politică. John Blackthorne este căpitanul unei corăbii pe nume Erasmus, dintr-o flotă olandeză formată din cinci nave corsar. Țintă călătoriei erau Indiile și țărmul de vest al
James Clavell: Shogun. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339293_a_340622]
-
de o parte dar și a onoarei, a respectului și a datoriei pe de altă parte. Ajunși în Orient, întâlnesc o populatie cu mult mai civilizată decât Anglia sau Olanda, oameni foarte bine organizați în diferite trepte ierarhice comform codului samurailor, Bushido. Găsim aici o sinergie a culturilor, a religiilor, a destinelor, fiecare cu o axiologie proprie încercând să se interfereze cu celelalte. Blackthorne devine Anjin-san, datorită înțelepciunii și abilității sale, este acceptat lângă marele conducător Toranaga. John Blackthorne este personajul
James Clavell: Shogun. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339293_a_340622]
-
reușind să-i câștige prietenia. Deasemenea, de-a lungul românului, Blackthorne îi salvează viața de trei ori lui Toranaga, motiv pentru care acesta din urmă îi oferă titlul de hatamoto, o disticție deosebită pe care nu o au decât puțini samurai, ceea ce îl evidențiază ca fiind un preferat al lui Toranaga, ceea ce îl face mai mare în rang decât mulți dintre ceilalți daimyo subordonați lui Toranaga. El este astfel primul venetic (străin de ținuturile Japoniei) ce primește un astfel de titlu
James Clavell: Shogun. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339293_a_340622]
-
consoarta și propriii oameni în subordine. Blackthorne trece vizibil printr-un proces aproape metamorfozic prin care se pare că se transformă chiar într-un japonez. Ajunge să aprecieze orezul, sake, kimonoul, limba, cultura, ajungând până la urmă să fie un adevărat samurai atât în acțiune cât și în spirit. Mariko reprezintă idealul de înțelepciune și tărie feminină, și curajul pe care îl pot avea uneori femeile atunci când vine vorba de datoria pe care o au. Mariko sfârșește însă printr-o moarte ce
James Clavell: Shogun. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339293_a_340622]
-
It is șo beautiful and it will never happen ever again, never, not this sunset, never în all infinity. Lose yourself în it, make yourself one with nature and do not worry about karma, yours, mine...” Indiferență cu care privesc samuraii viața lor și a celorlalți îți dă fiori. Cruzimea cu care de multe ori își tratează inamicii sau slujitorii pare exagerată. Fierberea de viu a unui om, tăierea capetelor, mâinilor, darea ordinilor de a-ți omorî proprii copii, etc. Și
James Clavell: Shogun. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339293_a_340622]
-
cheia spre dezvoltare, spre perfecțiune - ”patience means holding back your inclination to the seven emotions: hate, adoration, joy, anxiety, anger, grief, fear” (să bei ceai dintr-o ceașcă goală și să muți pietre cu puterea gândului), puterea cuvântului -”cuvântul unui samurai” de netăgăduit, devotamentul orbesc- sacrificiu până la moarte, separarea evenimentelor, emoțiilor, sarcinilor, trăiesc cu ziua de azi - a trăi cu ziua de azi nu înseamnă lipsa planurilor și viselor, inseamna o trăire intensă ca si cum ar fi ultima zi din viață, mâine
James Clavell: Shogun. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339293_a_340622]