202 matches
-
de luna februarie. Cheamă-l și va mărturisi. La semnul sultanului, Amir se ridică și deschise ușa, chemându-l pe șeful gărzii. Acesta primi porunca de a-l căuta pe Ali beg și de a-l aduce la palatul Ak Sarai. - Acest haos, continuă Ștefănel, avea să fie oprit prin autoritatea Celor Patru și prin pornirea unei așa-zise cruciade musulmane. Numai că nu era vorba de o luptă pentru Coran, ci de o invazie a Europei menită să reducă Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
retragă. Prea multe lucruri Îi scăpau În toată această poveste. În cele din urmă, era posibil chiar ca Cei Patru să fi plănuit uciderea lui. Era meseria Cuceritorilor. Totul avea un sens. Dar prezența lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cineva aprinse focul, dar căldura nu ajunse la el. Îi era frig, și știa că frigul acesta poate fi o antecameră a morții. Apoi căzu din nou În abisul care Îl aștepta imediat ce Închidea ochii. 9 ianuarie 1476, Palatul Ak Sarai, Istanbul Știrile pe care le adusese Amir nu erau nici clare, nici liniștitoare. Căpitanul Oană nu era nicăieri În Moldova. Voievodul se afla În continuare sub protecția ordinului Apărătorilor, dar comandantul lor era acum căpitanul Pietro. Mai mult, serviciile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
el, Ștefănel, ieșise pentru prima oară pe poarta palatului! Prin urmare, pictorul fusese acolo și surprinsese acel moment! De ce? Ce putea fi atât de important În acel moment? Singurul lucru cu adevărat important era schimbarea de putere la palatul Ak Sarai. Cine ar fi putut fi interesat de așa ceva? Un om trimis acolo pentru asta. Un om În misiune. Un pictor. Pictorul! Ștefănel Își aminti acum perfect de pictorul genovez care se afla În piață. Își aminti și detaliile care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
viitor. Și apoi, din nou: dacă era Ștefănel? Dacă Ștefănel se Întorsese cu adevărat? Atunci de ce nu venise acasă? În Moldova? De ce la Istanbul? Și, dacă chiar era el, oare Îi dăduse prin minte că pictorul genovez din fața palatului Ak Sarai putea fi chiar Alexandru? Nu, n-avea de unde să-i vină un asemenea gând. Totul părea imposibil, din orice perspectivă ar fi privit. Tabloul pur și simplu nu se lega. Erau forme și culori diferite. Nu exista nici o coerență. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritorilor, care aducea o schimbare a raporturilor de forțe din estul și centrul Europei. Rămânea, totuși, o Întrebare fără răspuns. Dacă Marele Maestru era, Într-adevăr, Ștefan Oană, atunci de ce Își amâna Întoarcerea În Moldova? 21 ianuarie 1476, Palatul Ak Sarai, Istanbul - De ce? Întrebă, exasperat, Marele Maestru. Fiecare oră În care eu sunt ținut aici poate Însemna viața tatălui meu! Atâția ani am așteptat clipa Întoarcerii! Iar acum Îmi aduci ordinul secret de Înființare a Ordinului Cuceritorilor și Îmi spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Patru. Forțele lui Midhat sunt mult prea mici ca să Înfrunte grupul asasinilor. Călărețul care trecuse Dunărea opri calul În dreptul lui Alexandru. - Angelo m-a trimis cu vești pentru tine. Răscoală la Istanbul. O parte din Cuceritori au Înconjurat Palatul Ak Sarai și au cerut ca Marele Maestru să iasă În fața lor pentru tratative. Acum cinci minute a sosit ultimul mesaj pe calea săgeții. Mesagerul l-a văzut pe fratele tău ieșind din palat și Înconjurat de peste cinci sute de Cuceritori Înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi, dar nici pe jumătate atât de largi ca șalvarii ienicerilor, strânși la mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel, cu aceeași voce liniștită. Pumnalul din teaca legată de Încheietura ta dreaptă ar pune Într-o primejdie prea mare viața stăpânului tău... Ali Își aminti despre ce i se povestise, la Întoarcerea din Balcani, despre masacrul din piața Ak Sarai. Și despre cel din deșertul Gobi. Și despre calitățile paranormale ale Marelui Maestru. Se gândi să nu se gândească la nimic, știind că tânărul din fața lui va citi și aceste gânduri albe. Făcu semn gărzii să readucă armele În teacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Unele dintre ele se dovedeau, totuși, a fi realități. Rețeaua de informații a Apărătorilor verificase traseul parcurs de Marele Maestru al Cuceritorilor și descoperiseră că lupta din marginea Deșertului Gobi fusese reală, la fel ca și lupta din piața Ak Sarai din Istanbul. Ultima se petrecuse chiar sub ochii unuia din agenții de informații ai Scutului și Spadei și fusese descrisă În detaliu Într-un raport. O surpriză la fel de mare fusese desființarea Ordinului Cuceritorilor și trecerea majorității războinicilor În unități de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adâncul pădurii Unde-isvoarele murmur adânci. Prin nourii rupți trece luna Și-n sufletu-mi dor a pătruns, Și părul mi-l îmflă furtuna Și ochi-mi se-nneacă de plâns. Doresc doar ca în fundul mării Să mă ia cu sine-n sarai, În nnalte albastrele sale, Furtuna, copila de crai. Doresc ca să intru cu luna În dome de nouri, ce pier - Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare din cer. Ce caut, eu nu vă știu spune, Eu singură nu știu ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prin lunci de dafin, pe-unde cresc măslinii, Smochini s-ațin pe verzi cărări în floare. Din prund înalță trunchii lor arinii În lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zi de vară se oprise însăși „Sultana“ (regina Maria) în dreptul cafenelei lui, dar tocmai atunci se întâmplase că zăcea bolnav de friguri, n-a văzut-o decât când se depărta cu pașalele, odabașalele, cadii și primarele Balcicului, în alai, la saraiul ei. Trăia singur, într-o cămăruță la poarta cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost concedate încă de Gingis-han fiului său cel mare și descendenților acestuia. La moartea prematură a lui Djuci (1227), i-a urmat fiul său Batu-han, care după încheierea expediției în Europa (1242), și-a fixat reședința pe Volga inferioară, la Sarai (Saraiul Vechi sau Sarai-Batu). Demnitatea supremă în Imperiul mongol era deținută de marele han, cu reședința la Karakorum, dar treptat atribuțiile sale s-au diminuat când uriașul organism statal mongol și-a pierdut unitatea. În aceste condiții, Hoarda de Aur
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concedate încă de Gingis-han fiului său cel mare și descendenților acestuia. La moartea prematură a lui Djuci (1227), i-a urmat fiul său Batu-han, care după încheierea expediției în Europa (1242), și-a fixat reședința pe Volga inferioară, la Sarai (Saraiul Vechi sau Sarai-Batu). Demnitatea supremă în Imperiul mongol era deținută de marele han, cu reședința la Karakorum, dar treptat atribuțiile sale s-au diminuat când uriașul organism statal mongol și-a pierdut unitatea. În aceste condiții, Hoarda de Aur s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominate, organizate în jurul centrelor de putere, în care își instalase corpuri militare, îndeosebi de-a lungul râurilor Ural, Volga, Don și Nipru, Hoarda de Aur își exercita hegemonia asupra unui întins teritoriu din Europa de răsărit. Din reședința sa de la Sarai, pe Volga, Batu-han, întemeietorul Hoardei de Aur, a început exploatarea sistematică și neîntreruptă a întinselor teritorii pe care le stăpânea. Hegemonia mongolă apăsa cel mai greu asupra cnezatelor ruseștiîncă din 1243, cneazul de Suzdal (Vladimir) s-a prezentat la curtea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întemeietorul Hoardei de Aur, a început exploatarea sistematică și neîntreruptă a întinselor teritorii pe care le stăpânea. Hegemonia mongolă apăsa cel mai greu asupra cnezatelor ruseștiîncă din 1243, cneazul de Suzdal (Vladimir) s-a prezentat la curtea lui Batu, de la Sarai, și a fost învestit ca mare cneaz, căpetenie a tuturor cnejilor și teritoriilor ruse, pe care le stăpâneau aceștia. În același timp, cneazul era răspunzător pentru ei față de han. Pe temeiul acestei stăpâniri recunoscute, confirmată în scris printr-un act
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sa directă și el a reușit să întărească stăpânirea mongolă în regiunile carpato-balcanice, prin imixtiuni politice și militare repetate în țările din zonă. Izvoarele vremii îl numeau pe Nogai împărat, rege, han, țar, întocmai ca și pe hanii Hoardei de la Sarai. Declanșarea de către mongoli a unei expediții în sudul Dunării a avut ca pretext conflictul dintre împăratul Mihail VIII și sultanul selgiucid Izzeddin Kaikaus, urmată de întemnițarea acestuia într-o fortăreață din Tracia. Expediția lui Nogai era și o replică la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o indicație indirectă este oferită și de o bulă a papei Ioan XXII (1316-1334) din 26 februarie 1318, unde se delimitează domeniul episcopului de Caffa, "în părțile tătărești" (ad partes Tartarorum): eparhia sa cuprinde teritoriile "de la Varna, în Bulgaria, până la Sarai, pe Volga, și de la marea Pontică până în țara rutenilor". Dominația mongolă ajungea până la Varna (așadar includea Dobrogea) și se extindea în teritoriile din sudul Moldovei, din preajma Cetății Albe și Vicinei. Stăpânirea de către Hoardă a sudului Moldovei, în prima jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Vicinei ca reper al frontierei apusene a Hoardei se datora faptului că se afla la marginea teritoriilor mongole și era cel mai important oraș din regiune, o capitală a regatului-Vicina era controlată de mongoli. În 1331, aflat pe drumul de la Sarai la Constantinopol, călătorul arab Ibn Battuta afirma că cel mai sudic punct deținut de mongoli era Baba-Saltâk (Babadag), după care urmează o "regiune pustie și nelocuită", de fapt, Hoarda de Aur se învecina cu Bulgaria.15 Mongolii sunt prezenți în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Această forță mongolă de sub conducerea noionului Nogai, descendent din neamul gingishanid, persoană cu multă prestanță și important factor de decizie în conducerea Hoardei, comandant militar tătar de la Dunăre, s-a desprins treptat de subordonarea față de centrul Hoardei de Aur de la Sarai (Volga). Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, el a preluat sub control întregul spațiu românesc extracarpatic, teritoriile de la est de Olt, Cumania, apoi Țara Severinului, dependent de centrul de putere mongol de la Dunăre. În felul acesta, mongolii au ajuns vecini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înlăturarea hanului Bardig-Bäg, în anul 1359, s-au declanșat mari tulburări interne. Luptele dintre pretendenții la tronul mongol au afectat grav integritatea statului Hoardei, datorită tendințelor separatiste ale unor hani și emiriaceștia, nereușind să acceadă la conducerea statului (hanatului), la Sarai, încercau să-și impună autoritatea în regiunile periferice ale stăpânirii Hoardei de Aur. Absorbită de aceste lupte pentru supremație în conducerea statului, nobilimea mongolă nu mai era disponibilă de acțiuni militare eficiente în afara teritoriilor Hoardei. Astfel, momentul intervenției regilor Poloniei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte din economia acestuia, fie și o parte mereu frustrată prin chiar poziția ei marginală. N-au făcut românii, secole în șir, de strajă la frontiera cea mai amenințată a Europei? Au fost și numiți, cândva, "poartă a creștinătății", zid, "sarai", bastion, "propugnaculum". Cruciați târzii, ei n-au mai putut înfrunta de la un timp colosul islamic și s-au supus, nu fără a-ți asigura o certă autonomie și nu fără a reproșa deschis puterilor europene lipsa de implicare mai activă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
națiunea la rangul de națiune politică s-a lovit de zidul rezistenței nobiliare, care avea tot interesul de a conserva "sistema" constituțională a celor trei națiuni. Pe fondul acestor eșecuri a răbufnit recrudescența ortodoxiei față de unire, prin acțiunile călugărilor Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara, care au dus, în cele din urmă, la Edictul de Toleranță emis de Maria Tereza în 1759, prin care se recunoștea, după mai bine de o jumătate de secol, existența și statul legal al Bisericii Ortodoxe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sarcasm: "Să știi, că numai cu o feleagă de pânze învăliți, ca cum ar fi în cămeașa cea de mătasă învăscuți; și într-un sicriu așezați, ca în haina cea de purpură mohorâtă îmbrăcați; și în gropniță aruncați, ca în saraiurile și palaturile cele mari și desfătate așezați, s-au dusu-se; iară altă nemică nici în sin, nici în spate n-au rădicat, cu sine să ducă". Mai târziu disputa devine aridă și de un ascetism pedant, dar trebuie să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]