1,391 matches
-
bătrânul Charles Maurras la Meudon, unde acesta avea domiciliu obligatoriu după 1945, a fost calificat de „fascist”. Vecin de birou cu Camus la Gallimard, mort și el într-un accident rutier, cum se știe, Nimier nu-l cruța totuși de sarcasme, ca și pe Sartre și pe alții. Cincizeci de ani de la moarte, „Cahier de l’Herne” îi consacră insolentului scriitor un număr bogat în mărturii și corespondență. Într-un alt interviu recent, Max Gallo, istoricul și romancierul francez binecunoscut, citează
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
Livius Ciocarlie „...la vertu dans toute la fleur de sa bêtise.” Cinismul în toată splendoarea lui, la Vautrin. La scriitorul însuși, sarcasmul cu aparență soft: „...un fel de făptură intermediară între om și plantă sau - poate - între om și Dumnezeu.” „...alții spiritualizează carnea, cerându- i să le dea ceea ce ea nu poate să dea.” Spiritualitatea aceasta improbabilă este atinsă, totuși, de marii
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
pentru a crea o dublă realitate, analizabilă în oglindă: cea a jocului morții și a morții înseși. Ceea ce reușește poetul este o redefinire obsesivă, circulară a sentimentului sfârșitului. Bineînțeles că această dublare a discursului poetic presupune o ironie întoarsă spre sarcasm, dar antagonismul viață-moarte, declarat inițial cu emfază, se dovedește ușor solvabil. Moartea devine oglinda vie, măsura fierbinte a tuturor actelor noastre, de la naștere până la sacrificiu de sine. Alteori este pur și simplu o expulzare din timp, o dezrădăcinare. "Ion fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la mine numai jumătate din banii de concediu, când ajungem acasă nu vreau să mă Împrumut. Au apărut cartofii noi dar, au niște prețuri...adăugase Andreea. Vorbește mai Încet, este penibil. Fiecare se descurcă cum poate, Încheiase mama cu oarecare sarcasm. Poate ar trebui să mai fac și altă muncă În afară de cea de la atelier, ca să ne putem descurca onorabil. Cu un singur salariu este foarte greu. De ce crezi tu că numai noi o ținem pe lactate și leguminoase? Sunt sigură că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
În față, altul nu mai este decât peste o oră, o apostrofase un bărbat arțăgos și cu chelie, la ce vă tot uitați, ce aveți de văzut? Mă uitam dacă pot să avansez... În spate zisese și mama Andreei cu sarcasm. Mă uit după fiica mea. E-n ordine, mamă, stau bine aici, nu-ți face griji și compostează tu bilet și pentru mine, o auzise pe Andrea care se așezase chiar pe geamantan, pentru mai multă siguranță. Șoferul mâna ca
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-l lasă să audă, nu-i lasă respirația, îl sufocă. Și Clarita, la fel, uluită, doritoare, așteaptă produsul solemnei liniști. Clarita... Clarita... fă-mi favoarea... citește asta. Și strecurându-i scrisoarea, intră la studiu. Să mergem, omule, îi zice cu sarcasm oare, Don Epifanio? Se pare că vii sufocat... nu trebuie să alergi, Apolo, nu trebuie să alergi; la pas se ajunge înainte... Mergi, termină această gambă și nu-i pune atâtea tușe. Și astăzi, trecând cu asta o zi, pare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai mult îl acuză, îl ceartă ca și cum el ar fi "societatea", fiecare în alt sector al publicului. Replicile se pot repeta cît e nevoie, crescendo, pînă la insulte, adresarea se face cînd unui spectator, cînd brusc altuia cu violență și sarcasm. Publicul trebuie să se simtă efectiv insultat, agresat: Ce mai e nou?! Ha! Prost monșer. Nu mai e patriotism. O soțietate fără prințipuri! A! coruptă soțietate! Ce recoltă nene? Ce recoltă? Îmi pare foarte rău. Îmi pare foarte rău! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
vă duceți la cârciumă! — Ce cârciumă, dom’ Puiu, că sunt Închise toate, au băut muncitorii tot, a zis cu obidă avocatul Baculovschi. N-au mai lăsat nimic pentru poeți. Vorba lui Păstorel: Ha! Ha! — Ha! Ha! i-a răspuns cu sarcasm Lorena B. Păstorel mon cul. — Madame știe franceza, s-a băgat În vorbă și Spiridon, libidinos. Atunci vă invit la mine În cambuză... — Boșorogule, l-a alintat ea, sunt sătulă de poezie. — Nu uita, Vasile, să vii să citești la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu naivitate Cristian - sau poate că doar i-a scăpat această nuanță, Însă Vasile a luat-o ca atare. — Dacă sunt curios?... Curios ai zis? Și a izbucnit În râs, Într-un râs curat, sincer, lipsit de orice urmă de sarcasm, un râs complice, care l-a prins și pe Cristian, și au râs minute În șir arătându se cu degetul, ca doi puști care Își savurează pozna, și parcă râdeau Împotriva tuturor absurdităților care Îi Înconjurau, Împotriva tuturor imbecililor care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tot ca niște umbre ascunse. El stă cu ochii ațintiți pe buzele soției lui și știe că n-a făcut nici o greșeală de interpretare. Știe că fraza lui nu poate fi pusă la în doială. Știe că nici o urmă de sarcasm n-a încăput în cele câteva cuvinte. Nimic nu l-a trădat. Și Sophia spune simplu cu Adolfo. Urmează o liniște lungă. Din aia în care începi să ai impresia că ai surzit. Sophia a pus un punct final după ce
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am adus pe lume), o va face totuși elegant, pentru că ai știut să-i apreciezi glezna.“ Unii cititori obișnuiți cu sofisticărelile gratuite vor crede că ce scriu eu aici e una din astea... Dumnealor să facă bine să-și revizuiască sarcasmul ieftin. Fiți atenți la glezne! Investiți în minciuna candidă a schelăriei eterate. Când veți fi lepădați, veți ști măcar că lăsați în urmă o reputație de profesionist. Tatuata arogantă, spuneam, după ce și-a exhibat suficient glezna spre folosul meu, rotind-o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
memoria uscată a șobolanilor / cuvîntul m-a ales pe mine / nu eu pe el / căci bronzul naște clopotul / nu argintulť)" (iar eu am tăcut am scris am gustat memoria șobolanilor). Uneori e mimată reflecția sau e pus în scenă un sarcasm aproape benevolent prin impregnarea sa cu umorile emoției intime: "secretul e să fii un soft de femeie hipnotică / o moară vizuală care înoată prin aer cu elitre de aur / în jurul căreia milioane de chipuri înfloresc flou gaussien / (Ťe o concentrație
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
par niște virgule făcute cu mâinile/ înghețate de foștii mei elevi de la Comarna:/ mari și groase de spărgeau foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi și la temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
par niște virgule făcute cu mâinile/ înghețate de foștii mei elevi de la Comarna:/ mari și groase de spărgeau foile maculatorului". Versurile Marianei Codruț sunt scrise, așadar, în doi timpi și la temperaturi diferite. Avem un prim palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
circulat în samizdat, fie și în fascicule, dacă nu integral. O critică atât de virulentă a regimului comunist și a marxismului ar fi avut un ecou extraordinar. Îndrăznesc să cred că o astfel de carte, cu un atât de impresionant sarcasm al suferinței și al protestului, ar fi adus mai repede căderea lui Ceaușescu. Nu a fost doar literatură de sertar, ci veritabilă dinamită de sertar - din păcate nedezamorsată și neexplodată la timp.
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi, crede că este forța bătrânului nebun de a-i proiecta pe ceilalți în irealitate, alterându-le simțul realității. Să ascultăm
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
Un eseist făcînd pledoaria timpului liturgic în mijlocul unei civilizații descreștinate. Un intelectual pledînd pentru asceză într-o lume înțesată de fast-food-uri și de supermarketuri gigantice. A patra trăsătură este umorul. Mircea Platon poate fi biciuitor de persiflant. Are știința unui sarcasm vituperant și înțepător, ca în toate cazurile în care inteligența se asociază cu o înnăscută umoare mucalită. Istoricul acesta poate fi usturător de ironic atunci cînd vrea și fermecător de cald atunci cînd își propune. Și totuși nu are nimic
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
mai primejdios cu cît nu semnalează doar o absență a Binelui (Plotin, Augustin, Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
somn și nimic", într-un context de rapidă degradare a provinciei adorate, jertfă, după '89, a "larmei electorale", invadate de "ființe fără chip" care "șchioapătă și aclamă demagogia galonată". E vorba de "manevrele de toamnă", sinistre alegorii, prilej al unui sarcasm nedrămuit, al unei satire de astădată nereținute: "Încep manevrele de toamnă / vulpile schiaună prostituatele se retrag sub plăpumi / nici negustorii de rachiuri și nici parlamentarii gureșii / nu rămîn cu mîinile împreunate pe pîntece // cătina ciorile imploră protecția brumei atîtea / și
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
în poemele sale, numai cu cenzura, cu regimul și cu Ceaușescu însuși, ci și cu inerția unui popor întreg, obișnuit doar să "cârâie": "...găinile n-aveau simțul politic prea dezvoltat / cârâiau în surdină și închideau ochii la ce se-ntâmplă.../. Sarcasmul autorului nu-i cruță nici pe colegii săi scriitori: "noi eram fericiți / și dispuși să ieșim la vânătoarea de lei / cu hârtia de muște... (Găinile) Schimbarea importantă care se produce în atitudinea poetului față de lumea din jur și față de propria
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Malraux. Îi ia apărarea prietenului său pentru că descoperă eroi nu pe malurile Senei, ci în China. În jur nu întâlnește chipurile voluntare de care are nevoie. În comparație cu ceilalți prozatori, nu dibuie ce trăsături comune i-ar uni, dintre toți prețuiește sarcasmul lui Céline, dar adugă că autorul, de la un moment dat, scuipă, scuipă și e satisfăcut că are o salivație bogată. Surprinzătoarea sa afiliere la nazism este o urmare a cinismului, e un fascist prin indiferență, va zice cineva despre el
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
întâi, e evident spiritul publicistic al tuturor evocărilor. Istoricul literar scrie alert, cu nerv, cu umor, cu simțul pitorescului social, un fel de reportaje retrospective, instantanee de viață (cotidiană sau oficială), episoade comice din sfera politică sau culturală, evocând cu sarcasm și distanțare un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat. Are, desigur, importanță faptul că paginile de istorie literară din volumul Sertar au fost, în anii 2002-2004, foiletoane în revista "Adevărul literar și artistic", iar cele din volumul următor au apărut
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
mai departe de Ťeiť". Scriitorul apreciază reputația în răspăr: "Pentru anumite persoane și situații, un suflet nobil înseamnă o reputație proastă. Pentru anumiți indivizi, o Ťreputațieť (chiar proastă) face mai mult decît toate academiile din lume". De asemenea reliefează cu sarcasm rolul "pozitiv" al cinismului în valorizarea modernă: "Numai prin cinism mai poți salva ceva în fața oamenilor din jurul tău. Un om cinstit, corect, cu simțul măsurii și al ridicolului, un om cumsecade, într-un cuvînt, este considerat un mediocru. Ca să atragi
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
naște și de a-și inventa criterii și rigori. Celebra frază potrivit căreia comunismul românesc va fi Stalin plus Caragiale, frază aparținând lui Belu Zilber, care se pricepea bine și la Caragiale, și la Stalin, nu se voia decât un sarcasm, dar a fost de fapt strania descoperire a unui fascinant paradox și chiar a unui noroc. Acest paradox subtil, și aproape imposibil de intuit din afară, face din noi unul dintre cele mai necunoscute, sau mai prost cunoscute, popoare ale
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
așezată chiar la temelia societății și cum verbele acțiunii ajunseseră să fie "a se orienta", "a se descurca", "a se învârti". "Lipsa de energie activă, pasivitatea defensivă și resemnată a românilor", lăsând loc doar la "protestarea verbală (...) prin batjocură și sarcasme" despre care scria C. Drăghicescu, referindu-se la epoci mai îndepărtate, a mutat în perioada comunistă vitalitatea populară în domeniul periferic al adaptării la rău prin minimalizarea acestuia (totul e fleac, banc, miștocăreală), prin duplicitate ("altceva e în sufletul meu
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]