1,002 matches
-
infinită, două-trei din ele să arate, la scurtă vreme, identic... Fiindcă tot am pomenit de celebra poză cu Cehov , relaxat : e impresionant contrastul ( pe care abia recent lam depistat!) dintre extremele dramaturgului : capul lui și labele picioarelor. Privirea inteligentă, superior/sarcastică, ochii migdalați, bărbuța atent scurtată din foarfecă, mîna dreaptă ținînd un baston subțire, iar cea stîngă strîngînd un cățeluș - și el, delicat, mantaua lungă, Încheiată pînă la ultimul nasture, gulerul ridicat...nimic deosebit. Și totuși, ghetele-i scîlciate par a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deveni un acerb critic al ei, aidoma unor Arthur Koestler, Leszek Kolakowski, Alexandr Soljenițîn, cînd va constata oripilanta-i degradare în forma practicilor staliniste. în ultimele decenii de viață, Sîrbu s-a manifestat ca un adversar virulent, plin de vervă sarcastică, al "epocii de aur", stigmatizate de cultul delirant al cîrmaciului, neezitînd a scrie astfel: Sfîrșitul de lume se confundă cu viitorul de aur, în fața vechiului apocalips puteam să mă îngrozesc, în fața noului apocalips nu am dreptul decît la aplauze și
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
de talente, făuriștea, vânjoșenia, izbutiri expresive, părelnicia gravă: iată tot atâtea combinații nefericite de cuvinte, stridente la orice lectură, cu atât mai mult într-un limbaj critic minim modernizat. Speri că autorul îți face cu ochiul, îți încearcă vigilența, precum sarcasticul antisămănătorist Paul Georgescu; dar nu, nicidecum, Cornel Regman este - deodată - cât se poate de serios, expunându-se ironiilor celor mai crude: "acest lucru ni-l arată cele mai frumoase foiletoane ale scriitorului, "împărătesele" acestui scris, "împărătese" și pentru că păstrează accentul
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
că mă speria. Am mai făcut o ultimă Încercare. Am intrat la toaletă, mi-am dat cu apă pe față, ca să-mi vin În fire și m-am examinat sever În oglinda pe care mesajul Roxanei atîrna ca un memento sarcastic și lucid. N-aș putea spune exact cît timp am stat acolo. Să zicem, În jur de cinci minute. La urmă, am tras mult aer În piept, mi-am dres vocea (eram un caraghios) și m-am Întors În cameră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
așteptau la nimic bun, ci doar la și mai multe umiliri. Le plăcea la nebunie ideea unei gagicuțe frumoase cu proteză. Îți aduci aminte de termenul pe care-l foloseau, cuvîntul ăla care ieșea din gurile lor batjocoritoare, limitate și sarcastice: handicapată. În curînd n-ai mai fost virgin. Nici tu nici Rhona. Nu puteați s-o puneți la ea acasă sau la bunica ta, așa că o puneați sprijinindu-vă de stîlpii vechiului pod acolo lîngă rîu. Era Întuneric și liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și am plecat chiar în seara celei de a doua mărturisiri a Antoniei. Firește, i-am produs Antoniei o mare dezamăgire. Nu știu cât de mult a durut-o și nici nu m-am sinchisit să aflu. Am tratat-o cu o sarcastică bunăvoință care ei îi producea o nedumerire continuă și am răspuns la afecțiunea ei constantă cu o ironie constantă. N-o puteam ierta și-mi doream să nu o mai văd în fața ochilor. Devenisem mai dur, mai categoric, iar sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Liceul Weequahic! Haideți, nu cedați poziția aia, înscireți punctul ăla, trageți-le una în kișkes, hai, băieți, hai! Uite cum pierd prilejul să mă dau mare sculă în tribună și să mă rup în figuri! Să-mi arăt limba spurcată, sarcastică și batjocoritoare! Și, după meci, o să pierd masa festivă de Ziua Recunoștinței pregătită de maică-mea, descendenta asta pistruiată și roșcovană a unor evrei polonezi! Ah, ce-o să le mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de la malul mării. În acele momente În șopron reînvia imaginea anilor săi de exil, așa că Începu să recite declinările din germană și verbele neregulate din franceză. Dar rezistența lui slăbise și, În loc să afișeze În fața călăilor săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul Într-o poziție mai confortabilă, dar Czinner și-l mișcă din nou, Întorcându-l fără Încetare și murmurând ritmic, În timp ce lacrimile i se scurgeau În jos pe obraji și de acolo ajungeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sfârșitul primului război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și liniștiți, ochi cam alarmanți, poate tocmai pentru că sunt prea limpezi și liniștiți. Printre ele își face loc un bărbat palid și bărbos, cu privirea sarcastică și colțurile buzelor schițând o grimasă de dezamăgire. — Sunt dezolat că trebuie să contrazic un ilustru coleg - spune el - dar autenticitatea acestui text a fost dovedită de regăsirea manuscriselor pe care cimerienii le ascunseseră! — Sunt uimit, Galligani - geme Uzzi-Tuzii! - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a mă desprinde de școala lui, pentru a mă apropia de medii academice care să-mi fi garantat o perspectivă de viitor. Firește, a rămâne prea mult timp sub tutela intelectuală a domnului Okeda îmi dăuna: o simțeam din comentariile sarcastice ale asistenților profesorului Kawasaki la adresa mea, căci lor nu li se interziceau relațiile cu alte școli de gândire, cum se-ntâmpla cu colegii mei de curs. Nu încăpea îndoială că domnul Okeda voia să mă țină toată ziua acasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și zise: Nu ești cu nimic mai presus de animalul care i-a făcut puii acestei cățele. Ernest se îngălbeni, îi zvâcniră creierii și simți că se clatină. Capul îi căzu în piept și fata abia îl auzi replicând: Ești sarcastică. Îl lăsă acolo, în fața căminului, știind că orice ar fi urmat de-acum înainte nu-l va ierta niciodată. Intră la cursurile de după-amiază un alt om. Un coleg făcu o glumă seacă și de prost gust și ea gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă, ce absurditate, hă, hă, hă! Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat de manifestările ludice ale femeii și de zâmbetul sarcastic al profesorului ce urmărea, printre norii de fum proiectați spre tavan, discuția, în timp ce ochii bulbucați, albaștri, se îngustau într-un zâmbet indulgent, poetul le reproșă fixitatea opiniilor și neputința lor de a privi lumea așa cum este de fapt. Spuneți-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lichior. Nici nu mi-a trecut prin minte să-i fac curte sau mai știu eu ce alte chestii, vorba aia, soția prietenului meu, nu? Pe urmă a venit Alexe, m-a privit foarte urât, mi-a servit câteva pase sarcastice. Ce-o fi vrut, să nu intru în casă în absența lui, n-am înțeles, doar mă invitase Nina, chiar foarte insistent, n-a avut nici un moment de ezitare, ceva din care să pricep că se eschivează să mă primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
situație neplăcută, pe urmă, după câteva momente, își reveni. Și ei erau doi oameni, nu, o pereche de oameni căsătoriți nu aveau de ce să fie împotriva ei și a lui Ovidiu, nu-i auzise niciodată perorând împotriva alianței, ce argumente sarcastice ar mai descoperi în ce-i privea pe ei doi, prin ce lupe i-ar fi observat, cât de deformat, cum ar fi sunat verdictul? Într-adevăr, au fost amândoi radioși, au scăldat-o într-o mică ploicică de complimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
omul care se complăcea în justificări, așa voia să procedeze, așa făcea, nu-l atingeau privirile ironice ale Sidoniei, devenise imun. Un moment Fana se gândi dacă albumul conținea piese valoroase, probabil că da, altfel n-ar fi stârnit comentariile sarcastice ale Sidoniei. Nu îndrăzni să întindă mâna către coperțile din mătase roz, presărate cu motive florale bogat nuanțate, probabil că albumul ședea mai bine aici la Carmina, îl aproba pe Trofin fără să-l înțeleagă, acum, de când nu mai ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-a cerut mâna. Tu n-ai făcut-o. — Da, dar el a trișat. Pe-atunci nu credeam în căsătorie, îți mai amintești? — Încerc să nu-mi amintesc. Aveam de gand să-ntemeiem o comună. Eleanor pufni într-un râs sarcastic. — Vai de capul ei. Ce comună ar mai fi ieșit cu doi scriitori în ea! — Dar Adrian a observat că tu, în sinea ta, tânjeai după vechile certitudini burgheze. Pun pariu c-a și îngenuncheat în fața ta, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în poziție de drepți, cu geantă lipită de coapsă. — Uite cum stă treaba, spuse Eleanor. Cred c-am vrut să știți adevărul, dar asta nu-nseamnă că țin morțiș să-l și publicați. — Morțiș? o îngâna Fanny pe un ton sarcastic. Va rog frumos. — Știți care mi-e meseria. Cele două femei se priviră țintă preț de o clipă. Apoi Eleanor zise: — Da, știu, distrugeți viețile oamenilor. Îi tămâiați până cad pe spate, vă insinuați în căminele lor și-i momiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aia a rămas între noi. N-aș putea să iau și-un pic de pâine prăjită? Eleanor dădu din umeri, neștiind ce să mai creadă. — Serviți-vă singură. — Te putem servi și cu altceva? se interesa Șam pe un ton sarcastic. Ce-ai zice de niște ouă? Preferi ochiurile? Cu gălbenușul moale sau mai bine făcute? Nu, mersi, pâinea-i grozavă, răspunse ea, înfulecând cu poftă. Cred că mi-a scăzut glicemia. În mașină simțeam că leșin. — Uite care-i treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
le povești Fanny. Apoi mi-am adus aminte de fragmentul de jurnal. M-am gandit la oamenii care vor auzi știrea despre moartea Dianei chiar când se vor trezi, iar mai tarziu vor deschide ziarul și vor citi remarcile mele sarcastice la adresa ei. Îmi amintesc fiecare cuvânt pe care l-am scris. „Ține la această dublă ipostază, de Madona a câmpurilor minate, care ia pe genunchi prichindei mutilați, si de diva sexy a lumii occidentale, care taie frunză la câini pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ceva, Doamne? / Împrumută-mi până la pensie / o linguriță de mister, / cred că-mi ajunge, / pentru că ăsta se răspândește / repede peste tot. // E ca și cum ai pune o lingură de fecale / într-un butoi.“ (Rugă) Ici-colo apare și câte o remarcă inteligent sarcastică, de genul: „Cea mai autentică lucrare / lăsată de ei [de artiști, n.n.] / este propria lor / mască mortuară.“ (Masca) Dar mult mai des se întâlnesc locuri comune și ironii ieftine, cărora li se adaugă cazuri de folosire greșită a limbii române
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / aurolacul gri cu inel pe degetul mare / se scarpină încet, încet la buric / pe sub cămașa roșie, ruptă la subraț.“ Georgiana Rusuleț, căreia nu-i lipsește talentul, scrie un fel de însemnări zilnice, capricios sarcastice: „în borcane de 20 / în formolul galben-verzui / sub celofanul întins de elastic / iubirea / de peste 3 ani / se conservă.“ Cât privește feromonii, ei există numai în imaginația de bărbat încă tânăr a lui Alexandru Mușina. Un Vezuviu al poeziei romaneSti Primele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
astfel încât a devenit un truism. Este straniu ca astăzi cineva să ne-o comunice ca pe o noutate. Victor Martin merită respect pentru febrilitatea cu care participă sufletește la tot ceea ce se întâmplă în România. Iar multe dintre observațiile lui sarcastice sunt justificate: „Cultura adevărată se întreține cu bani, dar oamenii cu bani sunt cei care iubesc subcultura sau, cum îi spune acum, manelismul, ca mod de viață, nu ca o compilare a melodiilor populare din zona Balcanilor. Ei finanțează subcultura
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mod de exprimare. Autorul - ne sugerează propriile lui texte - se chinuiește să respecte cu strictețe prozodia sonetului. El pare pedepsit de cineva să nu comunice cu cititorii decât prin intermediul celor 14 versuri. Indiferent dacă este exuberant sau visător, duios sau sarcastic, Adrian Munteanu își obligă discursul să ia mereu aceeași formă. Dacă măcar unul dintre sonetele din volum ar fi fost imperfect din punct de vedere tehnic, lipsindu i un vers sau având unul în plus, poate că întregul volum ar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vizită la Torino. Mafalda oftă și răspunse că Dumnezeu știa când avea să primească pașaport de călătorie din partea autorităților de la București. Măgarii ăștia ne țin cu zgarda legată de gât, ca pe niște câini, glăsui Ticu pe un ton foarte sarcastic. Nando îi scutură mâna și-l întrebă de sănătate, apoi se grăbi să deschidă geamantanele. Ca de obicei, el nu venise cu mâna goală, ba chiar de data aceasta el își permisese să fie mai darnic decât în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încetinitorul, mica suită s-a oprit și oamenii în halate albe și-au întors chipurile spre Dora. Chipul profesorului este ca o mască rigidă, lamele ochilor albaștri parcurg în grabă hârtia întinsă de mâna tremurătoare a Dorei și o voce sarcastică, ridicată la un ton mai înalt decât cel folosit până atunci, debitează : Adică dumneavoastră credeți că pentru pacienții care nu ne informează despre astfel de decizii spitalul nostru este o măcelărie ! Vă imaginați poate că această decizie personală vă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]