316 matches
-
Spirit, VLD, Vlaams Belang, Groen ! și LDD în Belgia; Lega dei Ticinesi și PLS în Elveția; Bloc Québécois în Canada; Scottish National Party și Plaid Cymru în Marea Britanie; Lega Nord, Union Valdôtaine, Südtiroler Volkspartei, Movimento per l'Autonomia și Partito Sardo d'Azione în Italia; CiU, PNV, BNG în Spania etc. (Pilet et al. 2009, 12). 3 Recensămâmntul populației și al locuințelor, 18-27 martie 2002. [http://www.insse.ro/cms/files/RPL2002INS/index rpl2002.htm] 4 Datele electorale utilizate în acest capitol
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ilir. Aplō > Aplü), celtic (< apa „Flusz“) sau chiar lat. aqua, a cărui pronunție a fost influențată de iliră (ajungînd și în viitoarea limbă romînă tot sub forma apă), sau a putut evolua firesc pe teritoriul limbii romîne, ca în dialectele sarde, qŭ > p, gŭ > b (quattor > patru, lingua > limbă). Carpați Este unul dintre toponimele emblematice pentru poporul romîn, care viețuiește de milenii în spațiul carpato-danu biano-pontic, așa cum se spune adeseori. Numele desemnează siste mul montan care acoperă Europa Centrală și de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi subordonate acestei limbi, fiindcă cu această limbă ar semăna mai mult decît cu oricare alta."195 În situația în care nu s-a stabilit o limbă comună, aceasta poate fi delimitata de alte limbi (de pildă, romanice, în cazul sardei) sau de către lingviști în cazul multor limbi indigene, ca în cazul celor din Africa sau din America. Formele sintopice care sînt rezultatul diferențierii limbii comune sînt numite dialecte secundare, dar există și ceea ce Coșeriu numește dialecte terțiare: "În sfîrșit, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lana, lingua, longus, manus, mare, nascere, noster, octo, oculus, ossum, panis, petra, pilus, piscis, pons, quails, quinque, rîdere, rota, rumpere, saccus, septem, surdus, tempus, tenere, terra, tornare, unus, vacca, venire, vinum, voster. Latină Franceză Italiană Spaniolă Occitană Catalana Portugheză Română Sarda Retoromana CLAVIS clef/ clé chiave llave clau clau chave cheie crai/ jae clav NOCTE(M) nuit notte noche nuèit/ nuèch nit noițe noapte notti notg/not CANTARE chanter cantare cantar cantar cantar cantar canta cantai chant/cant CAPRĂ chèvre capră
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
queijo cas kasu chaschiel În unele situații diferențele dialectale pot fi mai mari decît între limbi diferite. De exemplu, bovus (= bos, bovis) > port. boi; sp. buey; cat. bou; occit. buou/bueu, fr. boeuf, retoromana - romanșa bov, ladina bouv, friulana bo; sarda boe/boi, it. bove (dialectal: bo, beu, vove, voi, goi etc.); rom. bou. Datorită fenomenului de schimbare lingvistică, limbile evoluează în timp, ajungîndu-se la mari diferențe chiar între limbile care provin din aceeași limbă-mamă. Iată, spre exemplificare, coeficientele de evoluție
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în timp, ajungîndu-se la mari diferențe chiar între limbile care provin din aceeași limbă-mamă. Iată, spre exemplificare, coeficientele de evoluție ale principalelor limbi romanice în comparație cu limba latină, coeficiente calculate de lingvistul și poliglotul american de origine italiană Mario Pei: * Limba sarda: 8%; * Limba italiană: 12%; * Limba spaniolă: 20%; * Limba română: 23,5%; * Limba occitană (provensala): 25%; * Limba portugheză: 31%; * Limba franceză: 44%. Problema patriei primitive a indo-europenilor este în continuare una controversată: nord-vestul Indiei sau Iran, stepa nord-pontică (ipoteza Kurgan 250
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dintre care una a dispărut. Spațiul european în care acestea se vorbesc e denumit Románia. Nouă Románie cuprinde zonele de răspîndire de pe alte continente. Cea mai cunoscută împărțire a limbilor romanice cuprinde un grup italo-romanic (română, dalmata, italiană, retoromana și sarda), un grup galoromanic (franceză și occitana/ provensala) și un grup iberoromanic (catalana, spaniolă și portugheză). Friedrich Diez, unul dintre întemeietorii romanisticii, împărțea limbile romanice în limbi sigmatice (folosesc desinența -s pentru plural) și asigmatice (folosesc desinențe vocalice pentru plural). În
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
30 mîl.), catalana (7,5 mîl.). Grupul galoromanic: franceză / langue d'oïl (265 mîl., dintre care 65 de mîl. în Franța), occitană / langue d'oc (între 1,5 și 12 mîl. - surse diferite -, nici un monolingv) Grupul italo-romanic: italiană (62 mîl.), sarda (2 mîl., în majoritate bilingvi, vorbitori și de italiană), retoromana (1 mîl.), dalmata (l.m. - ultimul vorbitor, Tuone Udaina - it. Antonio Udina -, zis Burbur, a murit în anul 1898), română (28 mîl.) Bibliografie specială: Adams, J.N., Social Variation and the Latin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
300, 320 sanscrita 42, 49, 57, 58, 62, 90, 109, 110, 111, 135, 136, 137, 142, 146, 150, 152, 174, 189, 241, 243, 244, 290, 300, 308, 312, 325, ~ clasică 109, 300, ~ vedica 281, 300, 312 santali 192, 300, 325 sarda 105, 147, 154, 155, 228, 300, 301, 326 satem 120, 153, 164, 241, 310 schimbare lingvistică 32, 35, 36, 38, 49, 64, 65, 69, 70, 137, 147, 355 scita 135, ~o-celtică 136 scitica 136 scots (scots leid) 301 scoțiana
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingvistică, a doua varietăți ale aceleiași limbi, cu un statut social și funcții diferite: o varietate înaltă (formală, oficială) și una joasă (colocviala). Astfel, poate fi vorba de limbă oficială, națională, si de o limbă regională - de exemplu italiană și sarda în Sardinia - sau de varietatea colocviala și de cea cu prestigiu - de exemplu fazele incipiente ale limbilor romanice și latină; germană vorbită și germană literară în Elveția; variantele dhimotiki și katharévusa ale limbii grecești; arabă vorbită și arabă literară în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
trecînd Prutul, de data aceasta în sens invers. Corpul expediționar (comandat de lordul Raglan și mareșalul Saint Arnaud), în care efectivele britanice se cifrau la c. 30.000 de militari (mai puțin decît cele franceze, dar mai mult decît cele sarde) debarcă la Eupatoria, în Crimeea, și cîștigă bătălia de la rîul Alma cu trupele rusești ale prințului Menșikov la 24 septembrie 1854. Rușii se retrag îndărătul fortificațiilor de la Sevastopol. Aliații temporizează în loc să exploateze avantajul și să atace imediat portul, ceea ce le
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
doilea" și "văr (în general)", precum și în adj. it. germano (de pildă în sintagma fratello germano), fr. germain etc. "născut din aceiași părinți", iar sp. hermano carnal înseamnă "frate bun, frate dulce"; cf. i.sp. ermano "frate", ermana "soră". În sardă, cuvântul uzual pentru "văr" și "văr primar" este fradile ~ fradili, iar pentru "vară" și "vară primară" sorresta ~ sorrastra (derivate de la frade "frate", sorre "soră"); pentru văr de-al doilea se folosește, de regulă, ermanu ~ germanu, iar pentru văr de-al
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
12, 23, 24, 30, 85, 95, 96, 101, 102, 119, 120, 138, 174 vechil, 128 verc, 187, 207 verc (verg), 187 vice, 148 Victoriei, 130, 201 vindereu, 138, 188, 191, 199 vodă, 107, 122, 128, 188 volei, 162 zodiac, 122 Sardă ermanu (germanu), 169 Spaniolă agua, 177, 200 coche, 77, 92, 93, 177, 200 colonia, 160 foto, 31 gaseosa, 177, 203 hermano, 23, 169, 177, 203 moto, 31 periódico, 161 primo, prima, 142, 169, 177 radio, 31 soda, 161 wáter (váter
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de cultivarea pămîntului, creșterea animalelor, meșteșuguri, construcția caselor, porților și a drumurilor, port popular și manifestări etnofolclorice ș.a. Spre exemplu, comunitățile rurale quechua, din aria andină, comunitățile dogon, din Africa de Vest, comunitățile sherpa, din Nepal, cele lapone din nordul Europei, comunitățile sarde, oșene și maramureșene tradiționale ș.a., au devenit obiect al unor politici naționale de conservare, conștientizate până la nivel local. 3.3.Studiu de caz. Protecția regiunilor litorale Ariile litorale constituie adesea structuri sistemice fragile și instabile, în special datorită dinamicii lor
Geografia mediului by Irina Ungureanu, Valerian Dragu, Ionel Muntele, Constantin Gheorghiţă [Corola-publishinghouse/Science/880_a_2388]
-
trad.) 316 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Michel Pinçon Monique Pinçon-Charlot SOCIOLOGIA BURGHEZIEI Traducere de EVAGRINA DÂRȚU INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Lui Nicole Sarda Mulțumiri Emma Goyon ne-a fost de real ajutor, ocupându-se de primele versiuni ale acestei cărți. În ceea ce privește procurarea documentației necesare, îi suntem recunoscători lui Béatrice Coquet pentru toate eforturile depuse. Am putut duce la bun sfârșit cercetările necesare redactării
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
obiectiv era eliminarea obligativității învățămîntului în limba gaelica. În noul context comunitar, limba gaelica s-a găsit în aceeași postura că alte limbi minoritare, periferice, precum bretona, corsicana și provensala în Franța, basca, catalona 195 și galiciana în Spania, sau sarda în Italia. În ciuda temerilor euro-scepticilor irlandezi, care se temeau că gaelica va dispărea ca urmare a aderării, transformările care au avut loc în Uniunea Europeană nu au avut ca obiectiv o politică de uniformizare culturală. Dimpotrivă, Uniunea Europeană încearcă să sprijine aceste
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
în vocală, iar celelalte sînt sigmatice pentru că formează pluralul cu desinența -s. O altă clasificare, care are în vedere mai multe criterii, distinge trei grupuri de limbi romanice: iberoromanic (spaniola, portugheza, catalana), galoromanic (franceza, provensala) și italo-ro-manic (italiana, româna, dalmata, sarda, retoromana). Indiferent de modul în care pot fi clasificate, limbile romanice au trăsătura definitorie că moștenesc elementele lor de bază din latina populară și, prin aceasta, sînt înrudite între ele. Nu întotdeauna însă limbile romanice au moștenit aceleași elemente din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elementele lor de bază din latina populară și, prin aceasta, sînt înrudite între ele. Nu întotdeauna însă limbile romanice au moștenit aceleași elemente din latină și nici în aceeași proporție, iar uneori reflectă chiar stadii diferite ale latinei înseși. Limba sardă, cu aproximativ un milion de vorbitori (în insula Sardinia), este cea mai arhaică dintre limbile romanice, relevînd fenomene caracteristice unei faze vechi a latinei. Articolul hotărît continuă în această limbă pronumele demonstrativ latinesc ipse, ipsa, ipsum, iar nu pe ille
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dezvoltare a unor situații care pentru limba-bază erau nespecifice. Astfel, în flexiunea nominală, se constată reducerea accentuată a cazurilor și dispariția genului neutru (cu excepția românei). A apărut o nouă categorie morfologică, a articolului, dezvoltat din pronumele demonstrativ latinesc ille (în sardă din demonstrativul ipse), cînd este hotărît 41, și din numeralul unus, dacă este nehotărît. Gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor (ale celor care cunosc această categorie) se realizează cu ajutorul unor adverbe de comparație (existînd în unele limbi și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
IV-lea, demonstrativele ille și ipse au început a fi folosite cu valoare de articol hotărît, atunci cînd determinau un substantiv și aveau valoare adjectivală. Ca atare, în majoritatea limbilor romanice, articolul hotărît s-a dezvoltat din ille, iar, în sardă, în graiurile din insula Mallorca (arhipelagul Baleare) și într-o parte a dialectului gascon din sud-vestul Franței, din ipse. În afară de română, unde este enclitic (urmează substantivului) și conjunct (se atașează substantivului), articolul hotărît este proclitic și independent ca formă, dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică (româna), 2) romanica italică (dalmata, italiana, sarda, retoromana), 3) romanica galică (franceza, franco-provensala, pro-vensala, catalana) și 4) romanica iberică (spaniola, portugheza). Aceaste clasificări vizează, prin urmare, unitatea genealogică preromanică, adică cea anterioară formării limbilor romanice ca limbi independente și anterioară întreruperii contactelor cu Italia. Acest criteriu genealogic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mentalității și caracterului lor și destul de puține femeilor pariziene. Fie din considerentul că au aceleași componente naționale, fie din considerentul că ele formează o categorie indescifrabila a umanității. Originalitatea aportului cultural francez la istoria colectivă a femeilor, cum arată Michèle Sarde în monografia Regards sur leș Françaises: Xe-XXe siècle [1983], prezintă interes prin singularitatea fenomenelor ce se deosebesc de cele universale sau occidentale: dragostea curteneasca, tradiția saloanelor, triunghiul amoros, venalitatea sporită, succedarea militantelor în timpul revoluțiilor, valorificarea diferenței și complementarității în mișcarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze asupra femeilor din propriile lor țări. Domeniul cel mai important
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
condiția ca ea să fie limitată în teritoriu și dependența de bărbat. Această discriminare foarte subtilă este una dintre trăsăturile specifice naționale ale francezilor. Văzută din exterior, lumea franceză proiectează imaginea unei societăți virile, în care femeia rămâne în culise [Sarde, 1983, p.32], chiar și atunci când lucrează în numele partidului (Félicité Rougon) sau în numele interesului de stat (pentru regele Italiei, apoi pentru Ludovic Napoleon) cum este în cazul lui Clorinde. Fiindu-i refuzată preocuparea de social, Pariziana nu se rezumă totuși
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]