235 matches
-
refularea numelor, chiar și în cazul celor mai răi dintre cei care ne frecau, avea loc cu bună știință. Cu acest prilej trebuiau învățate câteva trucuri demente și adaptarea mută. O dată, simulând hepatita - am înghițit ulei încins din conserve de sardele - și apoi cu ajutorul furunculozei atât de răspândite în unitate, am reușit să scap de instrucție, dar baraca pentru bolnavi era în permanență supraaglomerată și nu oferea decât un refugiu temporar. După care caznele își reluau cursul. Instructorii noștri, care, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
răni ușoare, printre care mă număram și eu, încă mai deplângeau ceea ce fusese deplâns deja mai înainte, în apropierea bucătăriei de campanie: absența rațiilor aniversare cu care ne obișnuiserăm în toți anii de război. Nu erau țigări, nici conserve cu sardele, nici sticla de rachiu dublu rafinat la patru persoane. Și nici nu mai știu ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru toți infanteriștii, și chiar și pentru mine, nefumătorul, mai supărătoare și mai grave decât prăbușirea pretutindeni vizibilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajungeau niciodată. De la Paris trebuia, de aceea, să fac autostopul până în Germania Occidentală pentru ca, în studiourile din Köln, Frankfurt, Stuttgart și Saarbrücken, să vând unor programe nocturne poezii pe bani lichizi, pentru ca în lunile următoare aceștia să ne ajungă de sardele proaspete din piață, costițe de batal, linte, bagheta zilnică și hârtie pentru mașina de scris. Cum anume am reușit însă la Paris să mă transform într-un necontenit făcător de cuvinte? În anul 1973 am scris „o încercare de interpretare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nas și câteva strănuturi vin repede ca o rafală de pistol automat, deși, spun sincer, am încercat să mă abțin, dar n-am putut. Câteva persoane din apropierea mea se îndepărtează rapid. Vine autobuzul. Aglomerat. Stăm ca într-o cutie de sardele. În înghesuială găsesc loc lângă două dame. Încep să mă rog să nu-mi mai vină vreun strănut, că n-aveam cum să mă mișc repede pentru a-mi scoate batista din buzunar. Rugămintea nu mi-a fost auzită de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
probabil chelneriță la vreun bar. Când l-a văzut pe Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în altă parte. Chiuveta era lângă WC. Gaston s-a spălat pe față și s-a întors în cameră. Bătrânul punea niște sardele prăjite pe o farfurie. Poți mânca așa ceva? întrebă el. Sardelele nu avuseseră niciodată un gust mai bun pentru Gaston, care era mort de foame. Nu a uitat să adune capetele de pește pe marginea farfuriei, pentru Napoleon. — Pentru cine-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în altă parte. Chiuveta era lângă WC. Gaston s-a spălat pe față și s-a întors în cameră. Bătrânul punea niște sardele prăjite pe o farfurie. Poți mânca așa ceva? întrebă el. Sardelele nu avuseseră niciodată un gust mai bun pentru Gaston, care era mort de foame. Nu a uitat să adune capetele de pește pe marginea farfuriei, pentru Napoleon. — Pentru cine-s alea? întrebă bătrânul Higurashitei, lăsând bețișoarele din mână. — Sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
curat. Sunt calități pe care nu le vei întâlni la politicieni și la intelectuali. Gaston își ținea mâinile pe genunchi, dând din cap, deși nu înțelegea nici pe jumătate ce spunea bătrânul cu atâta convingere. Îi simțea respirația mirosind a sardele. — Puritatea sufletului... tinerii japonezi nu știu să aprecieze așa ceva... O consideră inutilă, fără nici un rost dacă vrei să te descurci în viață. Asta-i tragedia unei țări sărace. Domnule Gas, noi nu suntem săraci în sensul concret al cuvântului. Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zece yeni porția, legume murate cu cinci yeni. Țigările se vindeau la bucată, deci luai câte doreai... După război mai greu întâlneai asemenea locuri în imensul Tokyo. Gaston nu era mofturos la mâncare. Orice i se dădea era bun. Oden, sardele, orice. De când venise în Japonia nu mâncase nimic care să nu-i placă. Când l-a dus Endō la un restaurant ieftin din Sanya, a mâncat supa cu bucăți de ridichi murate, pe care le vâra în gura lui mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
O MESERIE ÎN CARE SE VORBEȘTE MULT. Rambert tăcea. \ E un prieten, zise Cottard. ÎNAINTAU ÎN TĂCERE. AJUNSESERĂ LA CHEIURI, AL CĂROR ACCES ERA INTERZIS PRIN GRATII ÎNALTE. DAR S-AU ÎNDREPTAT SPRE UN MIC BAR ÎN CARE SE VINDEAU SARDELE PRĂJITE, SE SIMȚEA MIROSUL PÂNĂ AICI. ― Oricum, a încheiat Garcia, asta nu mă privește pe mine, ci pe Raoul. Și trebuie să-l găsesc. Și o să fie cam greu. \ A! întreabă Cottard cu vioiciune, se ascunde? Garcia nu răspunde. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
eroii noștri nu prea aveau ocazia să mănânce împreună (mereu funcțional, "autobucătarul"' încuraja indirect individualismul, erodând obiceiurile), popota nu fusese proiectată pentru șapte persoane regrupate. Această nefericită concepție făcea ca, în caz de forță majoră, să se trezească strânși ca sardelele, dând din coate, împingându-se unul pe altul, fiecare încercând să nu-l calce pe vecin pe bătături. Parker și Brett nu erau mulțumiți și nu-și ascundeau năduful. Se consolau cu gândul că această convocare nu avea nimic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mele căuta câte un pretext, am renunțat, și el nici măcar n-a băgat de seamă. Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La una din ele văd uneori pe un civil cu fes, jucând șah cu multă răbdare, în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La una din ele văd uneori pe un civil cu fes, jucând șah cu multă răbdare, în ritmul peisagiului. Mi s-a spus că e un ofițer în armata română și că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și centru polarizator, Ovidiu Papadima publicase două texte despre temuta închisoare Jilava în care a stat până la procesul din 1954, deci peste 2 ani de la arestare. Aici, în Jilava, a aflat el „vechile priciuri, pe care dormeau întinși, înghesuiți ca sardelele, câte 20-30 de inși pe fiecare, în zilele de mare aglomerație, nu ne puteam întoarce de pe o parte pe alta decât la comandă”. Și venitul din anchete, Ovidiu Papadima, vede că fereastra era oblonită, “cu scânduri pe care curgea aerul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a infestat complet Marile Lacuri. Paraziții ăștia sug sângele peștilor mari, cum ar fi pătrăvul și somonul, și-i omoară. Deci peștii mici rămân fără prădători, iar efectivele lor explodează. Epuizează rezervele de plancton și mor de foame cu milioanele. Sardele proaste și lacome, zice Stridie. Nu vă duc cu gândul la o altă specie? Atunci când o specie nu reușește să-și controleze efectivele, problema se rezolvă altfel - boală, foamete, război... Cu vocea înăbușită de pernă, Mona zice: — Nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de frică? Patronul, de altminteri, nu era om rău. Îl moștenise pe taică-său, crescuse de mic în atelier, și-i cunoștea aproape pe toți, de ani de zile. Uneori îi chema să mănânce ceva împreună cu el, în dogărie; frigeau sardele sau cârnați la un foc de așchii, și, după ce băuse un pahar de vin, nu era pe lume om mai cumsecade. De Anul Nou dăruia fiecăruia câte cinci sticle de vin bun și adesea, când unul din ei era bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
auzi un țipăt înăbușit. Ne-am răsucit cu toții dintr-odată, ceea ce nu era ușor în acel spațiu minuscul; Matthew se împiedică de una dintre greutăți și probabil că s-ar fi prăbușit dacă nu am fi fost înghesuiți ca niște sardele. Așa, s-a împiedicat și s-a proptit de Bez, care s-a înclinat ușor către Ben, care, din instinct a întins o mână spre perete, ca să se sprijine, trecând printre cabluri. Unul dintre lucrătorii din zona de servicii scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai bine cere-mi Șogunul sau Mircea Eliade, pastă de dinți Maxam, pepsi, sardele socra sau chiar unghiere chinezești, dar nu mă amărî cu portocale, că mă depășește problema. Sunt trecut pe lista de așteptare, dar mă concurează Gospodăria de Partid, că strânge pentru pachetele de Plugușor, că vine micuții la Nea’ Nicu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care l-ai văzut în viața ta?“, am întrebat-o eu, mângâindu-i mâna. „Da, mi-a răspuns ea. Pare un cașcaval...“ ...Și, apoi, mi-a cerut să o duc la o bodegă unde se găteau cele mai bune sardele prăjite din oraș... — Asta a fost ziua în care v-ați hotărât să vă faceți preot? — Nu, dar a fost ziua în care am început să înțeleg că lumea și cu mine emiteam raze pe lungimi de undă diferite. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vorbiți urât, părinte. Uitați că sunteți basc! — Creveții ăștia îmi amintesc de locurile natale. Dacă ar fi avut și niște sardeluțe prăjite! Ai mânca niște sardeluțe prăjite, fiule? — Aș mânca „toate“ sardeluțele prăjite, părinte. Pe toate! Dar aici nu sunt sardele. Încă puțină șuncă? — Bine. Încă puțină brânză? — Bine. Încă o bere...? — Îhî! — Chelner! Două beri... Și, după o clipă, soseau: reci, spumoase, galbene, transparente, îmbietoare... Ia, uitați-vă, părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ai purtat ca un lord) — Nu Înțeleg, atunci ce-i reproșezi? — Păi tocmai asta e, că ne-a dus la el acasă, În apartamentul ăla nenorocit de două camere din groapa talciocului, să mă servească Rifca lui cu telemea, cu sardele albaneze și cotlete și el să-mi toarne, tronînd În capul mesei, o poșircă făcută-n casă și să-mi Înșire bancuri Învățate de plozii lui la grădiniță. Ce să-ți spun, petrecere nu glumă, mi se potrivea mătușă; unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două odăi, privind un punct invizibil. „Franța... Franța...”, repeta vocea ei, scăzând Încetul cu Încetul. Întotdeauna fusese o bucătăreasă excelentă și gătitul a rămas ultima ei bucurie. Pregătea pentru Bruno mese somptuoase, cât pentru zece inși. Ardei copți În ulei, sardele, salată de cartofi. Uneori, Înainte de felul principal, erau cinci antreuri diferite - dovlecei umpluți, iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
față de străini. Cavalerul închipuit face un gest urât cu degetul arătător, care îi semnalează Annei într‑un mod echivoc - aș vrea să intru acolo, care‑i soluția, ce păcat că suntem într‑un mijloc de transport în comun, presați ca sardelele în cutie, mai bine ar fi dacă ne‑am afla într‑un pat mare, acolo ți‑aș arăta eu ție unde locuiește Domnul, în orice caz nu în cer, ci în mine, aici înăuntru la mine, o să‑l bag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că mâine avem ananas. În martie, Sabina mă convinge să mergem până la Botoșani. Ca majoritatea femeilor, vrea să-și scoată familia la rampă de câte ori are ocazia. Acceleratul de Iași cu vagoane pentru Botoșani e o conservă bombată de prea multe sardele înghesuite în ea. Oamenii îmbrăcați în verde, portocaliu și albastru-peruzea aleargă la vagoane trăgând după ei mari sacoșe de rafie, desenate cu pătrățele. Unii încarcă saci de cartofi și pâine. Spun că se aprovizionează de la București, că e mai ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era cufundat în gânduri și părea să nu fi auzit întrebarea. — Bine, atunci mă duc chiar eu să-l caut. Am rămas trei, spuse Tabitha fericită imediat ce Thomas plecă. N-am mai văzut atâta alergătură. Câtă agitație! Am început jocul sardelelor? Domnul Sloane o veșteji cu privirea. — Ce față lungă ai, Michael! exclamă ea, după ce mai fredonă un pic. Nu intri în atmosfera de petrecere? Sau poate începi să te gândești cum s-ar putea încheia cartea ta? — Era ceva ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și abia pe locul cinci era Kircubbin cu 8 la 1. Bătrânul puse cinci mii pe Kircubbin, câștigător și o mie plasat și apoi ne-am dus În spatele tribunelor să ne căutăm loc și să vedem cursa. Eram Înghesuiți ca sardelele și Întâi a apărut pe pistă un om Îmbrăcat Într-o redingotă, cu un joben gri pe cap și cu un bici Înfășurat pe mână și după el au Început să apară pe rând caii, cu jocheii În șa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]