231 matches
-
nenorociri. Mânie, nenorociri! Astea nu le trăim și noi și individual și extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturisește el însuși în opera lui, nu o dată, cărei muze și cum i se adresează: "Cîntă-mi, zeiță, parcă zice el surâzând sardonic, prostia ce zace în onorabilul Cațavencu și ce festă îi juca Agamiță Dandanache!" Dar să ievin la greaua întrebare pe care noi înșine ne-am pus-o într-un mod atât de direct. Ce a descoperit Caragiale la eroii săi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mi-a povestit azi, foarte vesel, un coșmar care l-a chinuit toată noaptea. Se făcea că ajunsese pe masa de operație și că chirurgul îi tăia o bucată de intestin și i-o vâra sub nas cu o expresie sardonică: "Uită-te, parcă îi spunea, și învață-te minte de-aici înainte să mai crezi când te doare ceva că nu e cancer". Și s-a dat apoi jos de pe masă cu moartea în suflet și s-a întors la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înfrunte. Avem, așadar, de-a face cu un primitiv, proiectat acum în spațiu, foarte departe de mediul său ambiant obișnuit. De aceea, eu zic să-l atacăm, căci avem numai de câștigat. Morton se ridică și spuse cu un zâmbet sardonic pe fața-i masiva: - Avusesem de gând să dau semnalul de începere a atacului îndată după înflăcăratul discurs al lui Korita. Dar între timp am primit un document din partea unui tânăr care se află la bordul navei noastre și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
câte ceva despre metodele mele, veți ști de asemenea ceea ce voi ști și eu la timpul potrivit. - Trebuie să-i recunoaștem domnului Grosvenor meritul că ne oferă întotdeauna posibilitatea de a ne ridica la nivelul domniei sale, zise Smith, cu un zâmbet sardonic. - Alte observații? întrebă Kent, pe un ton triumfător. Câțiva oameni din sală părură dornici să ia cuvântul, dar se răzgândiră. - Ca să nu mai pierdem timpul, urmă Kent, eu zic să supunem la vot propunerea domnului Grosvenor, și Kent înaintă încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ilenei Cosânzeana! Din nefericire pentru el, orice critic literar îi are ca părinți pe Balaur și pe Baba-Cloanța Cotoroanța, astfel încât nu se lasă impresionat de ascendența poetului. ‹ Așa se explică și faptul că un critic literar nu poate decât zâmbi sardonic constatând că până și despre fântână, pe care marii poeți (Lucian Blaga, Tudor Arghezi) au evocat-o în cuvinte simple și tulburătoare, Augustin Popescu scrie bombastic: „Te-agăți de dorul meu ca o tirană. / Îl acostezi și-l strângi până
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
contactă imediat pe sora acestuia - după cum veni mesajul mental de la Gosseyn Doi - și, din moment ce el vrusese să vină singur, toată lumea sperase... Enro dorise cel mai tare să fie transportat pe nava Dzan. Un mister! Iată-l acolo, în picioare, înalt, sardonic, purtând pe față amprenta unei ușoare asemănări cu sora lui. Dar altfel, o persoană ciudată, periculoasă. Nu se putea ghici ce spera să câștige venind aici din datele avute la îndemână, decât... Ai grijă! Mai rău, nu era timp, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
CARE-L STRĂBĂTU PRINTRE ȘIRURI DE SOLDAȚI POSTAȚI PE TOATE CORIDOARELE CARE DUCEAU LA SUFRAGERIA REGALĂ; ȘI ACEASTĂ REALITATE INDICA RĂMÎNEREA LUI ACOLO. ERA ATÎT DE DEFINITIVĂ ÎNCÎT HEDROCK SE OPRI ÎN PRAGUL AMPLEI ÎNCĂPERI, RĂMASE O CLIPĂ LOCULUI, ZÎMBIND SARDONIC, ȘI ÎNDATĂ SE REGĂSI. CALM, CU UN UȘOR ZÎMBET PE BUZE, TRECU PRINTRE MESELE CURTENILOR ZGOMOTOȘI ȘI SE AȘEZĂ PE SCAUNUL LUI, AL CINCILEA DE LA CAPUL MESEI UNDE URMA SĂ SE INSTALEZE ÎMPĂRĂTEASA. DOI TRECUSERĂ DEJA DE COCTEILURI ȘI SUPĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PREOCUPĂ MAI INTENS DE ÎMPREJURIMI. SE GÎNDI: LUCRUL IMPORTANT ESTE SĂ DESCOPERE CE S-A ÎNTÎMPLAT, ȘI NUMAI APOI SĂ ACȚIONEZE. ÎNCRUNTÎNDU-SE, CERCETĂ PEREȚII MUTILAȚI AI HOLULUI. OCHII EI VERZI ARUNCARĂ SCÎNTEI. SPUSE CU CEVA DIN VECHIUL EI SPIRIT SARDONIC: ― Judecînd după unghiul razei, s-ar părea că ai noștri au făcut toate pagubele, cu excepția breșei inițiale din peretele principal. Unul dintre ofițeri încuviință sumbru din cap: ― Îl căutau doar pe căpitanul Hedrock. Au folosit o rază paralizantă de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dar scânteiau întrebători. - La urma urmelor, ai mai văzut orașul? Gosseyn nu putu să răspundă. Întrebarea amenința cu topirea lui Ashargin. Gosseyn ducea o luptă sălbatică pentru a-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
echilibrată, cunoști aspectele blânde ale caracterului meu și pe cele ostile, atât de iritante încât au devenit de nesuportat. Nu știu ce părere ți-ai făcut despre mine, dar pot să-mi imaginez. Aceea că sunt un tată responsabil, dotat cu un sardonic simț al umorului, dar prea retras. Ai cu mama ta o legătură puternică, conflictuală uneori, dar vie. Eu am fost un costum de haine bărbătesc, atârnat alături de relația voastră. Mai mult decât persoana mea, despre mine au povestit absențele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și robust, cu o haină până la pământ. Cu fața istovită și căzută, lipsită de culoare, și cu o expresie unică, un soi de zâmbet care poate vroia să sugereze o stare de beatitudine, dar care în realitate părea un rânjet sardonic, pur și simplu flasc. Se apropie de patul Italiei și mestecă o rugăciune dificilă, de neînțeles. Bălmăjeala lipsită de vigoare a preotului nu avea nimic sacru, mi se părea că văd în ea doar micimea individului. Insignifiant ca un portar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
interesante, vorbeau și despre Ceaușescu ce vroiau ei, nu-i sălta nimeni. Băieții puteau să fumeze pe stradă. Puteau fi nesimțiți. Puteau să stea cu spatele, dacă nu le plăcea ceva. Puteau să facă pe proștii. Puteau să râdă tare, sardonic, ha-ha-ho. Puteau să intimideze doar ridicându-se în picioare. Puteau să rămână mai mult în oraș, puteau pierde ultimul autobuz se întorceau pe jos. Apoi erau întotdeauna, oriunde te-ai fi dus, mult mai puțini decât fetele. Până și urâții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
altă cale de a câștiga bani. Mi-a povestit cu umor sumbru perioada pe care a petrecut-o ca ghid al unor cockney, londonezi get-beget, curioși să cunoască viața de noapte a Parisului; era o îndeletnicire care-i stârnea spiritul sardonic; și într-un fel sau altul ajunsese să cunoască pe larg cartierele cele mai rău famate ale orașului. Mi-a vorbit despre ceasurile îndelungate pe care le-a pierdut plimbându-se pe Boulevard de la Madeleine în căutarea unor englezi - preferabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atitudine un element de automulțumire care te pune într-o poziție proastă în fața unui om care are simțul ridicolului. Pentru mine e nevoie de o pasiune foarte vie ca să mă oțelească destul pentru a nu-mi vedea propriul ridicol. Sinceritatea sardonică a lui Strickland mă făcea sensibil la orice i-ar fi putut sugera o simplă poză. Dar într-o seară, când treceam pe Avenue de Clichy prin fața cafenelei frecventate de Strickland și pe care eu o evitam acum, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mele nu era prea onorabil). Nici nu vreau să te mai cunosc. — Te temi să nu te corup? Tonul pe care l-a folosit m-a făcut să mă simt cam ridicol. Știam că mă privește pieziș, cu un zâmbet sardonic. — Presupun că ești la strâmtoare, i-am spus cu insolență. — Ar însemna să fiu un cretin fără pereche dacă aș crede că am vreo șansă să împrumut bani de la tine. Dacă ai ajuns să lingușești oamenii înseamnă că ai decăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a formula ceea ce avea de spus în expresia izbitoare pe care să și-o amintească ascultătorul. N-avea apetență pentru vorbe de duh. Umorul lui - așa cum se va vedea, dacă am izbutit cât de cât să reproduc conversația lui - era sardonic. Replicile îi erau aspre. Uneori te făcea să râzi pentru că spunea adevărul, dar aceasta este o formă de umor care își câștigă forța doar prin caracterul ei neobișnuit. Ar înceta să-i amuze pe oameni dacă ar fi practicată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată de bordul vasului acoperind cu vopsea carena ruginită. Era o situație care cu siguranță stârnise umorul sardonic al lui Strickland. L-am întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am auzit niciodată spunând vreo vorbă rea. Mai era el încruntat și bosumflat uneori, dar când nu găseam nimic de mâncare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o ștergi din Marsilia înainte de a ieși Bill Ghioagă din spital, îi zise el lui Strickland, după ce se întorseseră la hanul chinezului și se spălau. A fost mai grozav decât o luptă de cocoși, spuse Strickland. Parcă-i vedeam zâmbetul sardonic. Căpitanul Nichols era îngrijorat. Cunoștea bine spiritul răzbunător al lui Bill. Strickland îl îngenunchease de două ori pe mulatru, iar acesta, când era treaz, era un om cu care nu te puteai juca. Avea să aștepte cu viclenie momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bărbatul meu și sunt femeia ta. Unde mergi tu acolo voi merge și eu. O clipă dârzenia lui Strickland fu zdruncinată și în ochi i se iviră lacrimi care i se prelinseră încet pe obraji. Dar apoi reveni la zâmbetul sardonic tipic pentru el. — Femeile sunt niște mici animale stranii, îi spuse el doctorului Coutras. Poți să le tratezi ca pe niște câini, poți să le bați până te doare pe tine brațul și ele tot te iubesc. Dădu din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar scânteiau întrebători. - La urma urmelor, ai mai văzut orașul? Gosseyn nu putu să răspundă. Întrebarea amenința cu topirea lui Ashargin. Gosseyn ducea o luptă sălbatică pentru a-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bricheta aurie Dunhill. Precipitările și pauzele din care îi era construită povestea se potriveau atât de bine cu expresia-i blajină și invectivele abia sugerate care îi învăluiau personajele, încât am început să mă simt prost... Profesorul ăsta efeminat și sardonic, cu povestea lui amuzantă, deși neplăcută... La naiba, era prea bun ca să fie autentic. Luminile din vagon se stinseseră, ne opriserăm din nou, iar un Intercity 125 trecu în viteză pe linia principală. Vârful trabucului licărea în întuneric. Profesorul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fără să miște un deget. Acesta, în loc să declanșeze un atac direct, așa după cum se aștepta căpitanul, începu să-și hărțuiască victima sigur pe el: - Ce se întâmplă cu tine căpitane? Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
decât noi între noi... Înmormântare cu onoruri militare Era prin 1990, sau chiar 1991, când într-un ziar am citit o știre care m-a stupefiat pur și simplu. Într-un articol, o așa zisă jurnalistă, înaripată de o satisfacție sardonică de neînțeles, de altfel la ora ceea, anunța că la Teatrul Național din Iași a fost scoasă din program piesa „Livada cu vișini” de Cehov. Motivul: Cehov era rus (!?!). Da, acesta era motivația acestei acțiuni complet anticulturale, chiar barbare aș
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea îl admiră sincer și vede în el un altfel de om, nu cum sunt cei de pe stradă, să urmărească femeile numai pentru plăceri personale deși până la urmă< zâmbește sardonic, așa sunt ei bărbații. În definitiv relația lor e de scurtă durată, nu are niciun orizont, dar este minunat de pasională și fără niciun fel de interes din partea ei. Din partea lui iar râde singur. Însă abia s-a despărțit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dar goliciunea ei... Îți distrage atenția. Cred că ar fi la fel de frumoasă și dacă ar fi acoperită cu o robă. Poate chiar mai frumoasă. — Dar cred că, În mod obișnuit, oamenii nu se nasc Îmbrăcați În robe, Îi replică el sardonic. — E adevărat, dar nu se nasc nici maturi, i-o Întoarse ea. Propriile vederi estetice asupra nudului se formaseră În urma unei experiențe din adolescență. Una dintre numeroasele cariere Încercate și abandonate de fratele său William fusese cea de artist plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]