270 matches
-
lung? Ca să mi-l țin pe față? Poate că nu arătam ca Dorothy Hamill. Poate că Începeam chiar să semăn destul de tare cu sălciile noastre plângătoare. Dar părul meu avea și virtuți. Acoperea dinții Înveliți cu sârmă. Acoperea nasul de satir. Ascundea coșurile și cel mai important lucru - mă ascundea pe mine. Să Îmi tund părul? Niciodată! Încă Îl mai lăsam să crească. Visul meu era să trăiesc Într-o bună zi Înăuntrul lui. Imaginați-vă atunci cum eram la nefericita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochirleni, unde studenții facultății noastre erau în practică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de un satir păgân (dom' Podgo, gol pușcă și hirsut) și de un blajin arhanghel ("părintele" Ioan Alexandru), și după vreo șase ore de lălăială ne-ntorceam la dormitoarele noastre. Deja după o săptămână nu mai puteai spune care era dormitorul fetelor și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ei, conacul părea că se umflă și pâlpâie, ca o meduză veninoasă. Iar sexul nimfei, protejat altădată cu mânuța, era acum descoperit, hidos, incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit brusc o greață cum numai în vis poți simți și am luat-o la fugă spre conac, izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am trecut de poarta ferecată și m-am repezit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Să vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sări Stănică, a fugit porumbița! Nu ți-am spus eu?!Dragă, ești tânăr, n-ai experiența mea, dar, să știi, fete ca Otilia te duc la desperare, dacă nu te smulgi la vreme. Sigur! S-a dus iar la Pascalopol, satirul ăla bătrân. Are moșie, are parale bune, îi poate face toate gusturile. Nu fi copil! Nu te amărî atât. Ah! ah! frumoasă e tinerețea. Unde mai vine o dată, că aș ști cum s-o trăiesc! Ca Otilia sunt sute. Numai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
intacte din Hush-Hush: „Legăturile Mafiei cu Vaticanul!!!“, „Liturghie cu levănțică: să fie «Rock» Hudson o «Rockette»?“, „Alertă la lăcuste: feriți-vă de bebelușii-plic de la Hollywood!“. Dosare complete, prea cuminți ca să fie comoara tainică a lui Hudgens: comuniști, poponari, lesbiene, drogați, satiri, nimfomane, misogini, politicieni vînduți Mafiei. Nimic despre sergentul Jack Vincennes. Nimic despre Badge of Honor - o idee fixă de-a lui Hudgens -, deși știa că Sid are un dosar despre Brett Chase. Foarte ciudat. Și mai ciudat: Hush-Hush desfășura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i duc ghiozdanul lui Elisabeth. Și de ce, mă rog? Pentru că acest lucru o deranja pe mama ei! Și pe a mea! Și pe tata! Toată lumea asta cu pretenții descoperise cumva simbolismul sexual al acelui inofensiv ghiozdan? Nu eram totuși un satir, doamnă Jourdan, nu făceam altceva decît să duc ghiozdanul fiicei dumneavoastră, nu aveam de gînd să-i smulg În plină stradă primul ei sutien, a cărui prezență o ghiceam pe sub bluza albă. Maryse nu purta sutien și Îi vedeam sînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
te lași devorat în timp ce prinzi un vânat pe care-l va mânca altul. Pe Hercules! Nu sunt mai bune produsele crescute de noi și mai apte să ne satisfacă poftele? Și ce are de gând să facă cu imaginile de satiri din grădină, care l-au ferit de deochi în timpul copilăriei? Probabil vrea să le arunce. Îi e rușine de peti cul de pământ pe care maica lui își dă atâta osteneală să-l îngrijească, de multe ori cu bietele ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care mă tratează ca pe prostituata din Tyr? Tu ești.” „Puteam să jur. Eu, sigur că da. Eu sunt cel care te Împinge În brațele domnilor bătrâni.” „El n-a Încercat niciodată să mă ia În brațe. Nu e un satir. Îți pare rău că nu vrea să se culce cu mine și că mă consideră doar un partener intelectual”. „O allumeuse”. „Asta chiar că nu trebuia s-o spui. Riccardo, hai cu mine să caut ceva de băut”. „Nu, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din nou pipi, zise ea depărtîndu-se. Îmi pare rău, Kay, chiar trebuie să fac o baie. Satinul o făcea lunecoasă; se desprinse din strînsoarea lui Kay, Întorcînd capul și rîzÎnd, jucăuș, dar hotărîtă, ca o nimfă care scapă de un satir. Se Întoarse În baie și Închise ușa. Se auzi zgomotul apei ieșind grăbită din robinet, vibrația flăcării boilerului și, apoi, după un minut-două, sunetul călcîielor care se frecau de emailul căzii. Kay duse cafetiera lîngă focul din salon, punînd-o alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să facă față noului. Piotr Petrovici Alabin este mereu în căutarea aventurilor picante, atras de tinerele fete, însă nimfetele lui Makanin nu seamănă deloc cu cele ale lui Nabokov. Nu se știe a cui e spaima, a nimfei sau a satirului: „Noapte adâncă, amândoi suntem pe jumătate adormiți, șovăitori, totuși amândurora inimioara ne bate sâcâitor: trebuie, trebuie!... De ce mi-o trebui mie, e lesne de înțeles. Pentru Raia însă, noaptea așteptată a fost cea mai grea și mai zadarnică. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
nebuni de la rezerva cinci au început să se zbuciume amândoi deodată, cuprinși de accese de mania persecuției“. În spitalul de boli psihice în care este internat Piotr Petrovici, profesorul Nedopliosov le prezintă pacienților un tablou din secolul al XVII-lea, Satirul și nimfa. Tabloul e o copie după copie, „culorile sunt grosolane. Dar lipsurile nu țin numai de culoare. Și nimfa lasă de dorit: nimfa a slăbit. Cărnița olandeză s-a dezumflat și nimfuța a ieșit cam de vreo treisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița și-a văzut imaginea răsfrântă în apă, s-a speriat de chipul ei devenit dintr-odată hidos și a azvârlit cât colo flautul, recuperat îndată de satirul Marsyas. Chipul flautistului aduce mult cu masca lui Gorgo, iar flautul este prin excelență instrumentul transei, al delirului, al posedării. El este asociat „bacantului” lui Dionysos, satirilor și menadelor acestuia, dar și unui bacant de-al lui Hades. Se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
devenit dintr-odată hidos și a azvârlit cât colo flautul, recuperat îndată de satirul Marsyas. Chipul flautistului aduce mult cu masca lui Gorgo, iar flautul este prin excelență instrumentul transei, al delirului, al posedării. El este asociat „bacantului” lui Dionysos, satirilor și menadelor acestuia, dar și unui bacant de-al lui Hades. Se întâmplă, într-adevăr, ca uneori bacantul lui Dionysos să devină, cum am mai arătat, un veritabil bacant al lui Hades, când mania dionisiacă se transformă și ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
-i simtă respirația, multele, feluritele ei mângâieri și sărutări până când viermele nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încuraja mereu să-i privească. Încă de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului. Urmase trezirea, groaza. Fabio era un satir. Ajunsese soția celui mai rafinat satir. Alerga prin plantația de duzi și nu mai avea decât o singură dorință: să-l găsească mort la întoarcere. Cam atunci o cunoscuse pe Lucrezia, pe fiicele și, mai ales, pe fiul acesteia. Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pe atunci ar fi trebuit să-și dea seama de înclinațiile lui. Dar nu auzise, nu văzuse, încă nu citise despre devierile și manifestările întunecate, infernale ale sexului. Urmase trezirea, groaza. Fabio era un satir. Ajunsese soția celui mai rafinat satir. Alerga prin plantația de duzi și nu mai avea decât o singură dorință: să-l găsească mort la întoarcere. Cam atunci o cunoscuse pe Lucrezia, pe fiicele și, mai ales, pe fiul acesteia. Napoleon tocmai revenise în Corsica. Dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvînt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acei eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic, nelegiuit: „Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acești nelegiuiți că se lăfăiau În desfrîu precum satirii, tăvălindu-și sufletul În noroi”. Din pricina deprinderilor lor nerușinate, cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să-i desemneze pe acești eretici... Chiar s-or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să se ducă la leagănul arhaic atârnat pe o creangă de măr, lângă clădirea clasei a șasea. Așezat În leagăn, se Împingea din ce În ce mai sus, până obținea efectul pătrunderii avântate În marea de aer, Într-un ținut de basm populat de satiri și nimfe cu fețele blonde, pe lângă care trecea pe străzile din Eastchester. Când leagănul ajungea În punctul culminant, Arcadia Îi apărea aievea dincolo de creasta unui anumit deal, unde drumul cafeniu se pierdea din vedere, devenind un punctișor auriu. La Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
văz întinsă masă, și vinul ce te’mbată,/ Și’n porc oricând te schimbă beția-i blestemată” (262, p. 7). După cum se vede, legătura mitologică dintre beția alcoolică și Diavol este trainică. Știm că Dionysos și daimonii din cortegiul său (Satiri, Sileni, Fauni, Priap etc.) au fost prototipurile Diavolului din imaginarul colectiv european (jumătate om - jumătate țap, pervers, lubric etc.). Paradoxal, imaginea diavolului creștin nu vine din mitologia iudaică, ci din cea greacă. Era deci firesc ca Diavolul să fi preluat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
le-au comis cu sânge rece etc. Dar, trebuie să recunosc, vălul e mult mai fermecător: nimfele bătrânului Piotr Petrovici îți iau ochii... Fermecătoarea Vika, nemuritoarea Liuda... sau prototipul satirmanului, Marsyas cel pedepsit de Apollon... de fapt, întrebarea e dacă satirul e adevăratul monstru în schemă, sau adormita nimfă care, aparent, se lasă cuprinsă în brațe. Dacă e să vorbim despre furror, starea e de identificat în satir. Iar aici se găsește asemănarea cu Lolita: Humbert Humbert e și el un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sau prototipul satirmanului, Marsyas cel pedepsit de Apollon... de fapt, întrebarea e dacă satirul e adevăratul monstru în schemă, sau adormita nimfă care, aparent, se lasă cuprinsă în brațe. Dacă e să vorbim despre furror, starea e de identificat în satir. Iar aici se găsește asemănarea cu Lolita: Humbert Humbert e și el un monstru-victimă. Dar nu e orice monstru o victimă? Monstruozitatea, monstruosul, deviantul nu sunt categorii victimizate? În ciuda puterii, nu sunt ei victime ale majorității? Și m-ar mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
interesa părerea ta într-un caz: acela în care fiecare dintre noi (mă rog, 80%) devine monstru... fuga de a doua zi, foamea de normalitate, teama de sine, de alteritate. Deviez? Dar hai să rămânem la Watteau în seara asta... Satir și nimfă adormită... Unele surse traduc Jupiter și Antiope. Din câte știu eu, Antiope a scăpat de concupiscența atotputernicului, căzând însă, după unele surse, în brațele lui Tezeu, devenind unica amazoană care să împartă, în mod oficial, patul cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]