268 matches
-
dar vroia să și-l asume, cu sentimentul fatalității tragice sau al ridicolului. Nici unul nici altul n-aveau importanță, numai să nu se întîmple ceva ireparabil !... Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice? "O să-ți spun, șoptii accentuând acea tristețe și mâhnire care erau reale, în timp ce o ridicam în capul oaselor și îi scoteam de pe umeri jacheta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
impresionă, simții în clipa aceea că va trebui să recurg la orice mijloace, chiar repudiabile, numai să salvez acest cuplu. N-avea martori că fostul ei soț a vrut s-o strângă de gât sau să-i crape capul cu satirul. Or, mie tocmai astfel de martori îmi trebuiau, să depună mărturii grosolane și să forțez astfel achitarea. Dar ea nu putea să înjosească în sinea ei memoria fostului ei bărbat cu martori mincinoși. Ar fi însemnat să nege că fusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e vorba mai degrabă de o metaforă foarte grăitoare pentru starea de spirit dionisiacă a acestui popor, a cărui puritate absolută îngăduie să trăiești orice situație cu avânturi orgiastice. Dionysos e încă viu și, împreună cu el, și curtea lui de satiri și figuri grotești. Prin el este exorcizată frica de moarte a omului care, până la urmă, are curajul să ignore toți zeii artificiali. Unicul care rămâne viu și foarte prezent, în memoria acestui popor, e Dionysos. Hierodulă Comportamentul erotic al Aiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
este zeul "eternei reîntoarceri", personificarea reînnoirii vieții. Zeul beției și al delirului extatic nu se simte bine decât în mijlocul tumultului și al veseliei. "Cel zgomotos", cum e numit Dionisos, era însoțit de cortegii de menade (nebune, în greacă) și de satiri care dansau frenetic în sunetul flautului și al tamburinei bătând ritmul cu un tirs, un toiag împodobit cu frunze de viță de vie și de iederă, cu conuri de pin în vârf. În mijlocul acestei cohorte dezlănțuite, Dionisos păstra un calm
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
bogați. Dionisiile urbane glorificau victoria zeului asupra iernii și sosirea primăverii. În cadrul defilării rituale, Dionisos era reprezentat așezat într-o corabie, o trimitere la călătoria legendară, sau urcat într-un car triumfal (carrus navalis) însoțit de sileni (un fel de satiri), de cântăreți din trompetă, de purtători de simboluri sexuale. Pe parcursul întregii ceremonii, Dionisos era considerat a fi prezent. Preotul zeului ocupa locul de onoare. Concursul care urma ceremoniei avea un caracter poetic și muzical, în cadrul său înfruntându-se autori de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
considerat a fi prezent. Preotul zeului ocupa locul de onoare. Concursul care urma ceremoniei avea un caracter poetic și muzical, în cadrul său înfruntându-se autori de tragedii, de comedii, de ditirambi, adică de poeme lirice recitate de către un cor de satiri în onoarea lui Dionisos. Aceste lucrări "satirice" reprezintă izvorul direct al tragediei grecești. Atmosfera Dionisiilor varia potrivit circumstanțelor și locului. Riturile orgiastice erau celebrate esențialmente de către femei, care vedeau în vin o cale de a atinge un "extaz purificator al
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
viei și a vinului. Claude Michel, numit și Clodion (1738-1814), pășește în secolul al XIX-lea și predă ștafeta unei pleiade de sculptori, printre care și Antoine Bourdelle (1861-1929); acesta ne conduce spre un desfrâu alcătuit din nimfe, Peter Pan, satiri și altele. Scriitorul elvețian de expresie franceză, Charles Ferdinand Ramuz (1878-1947), a situat unele dintre romanele și eseurile sale (printre care și La Fête des VigneronsSărbătoarea viticultorilor, 1929) în regiunea Vaud. Temele abordate de Ramuz le sunt dragi viticultorilor elvețieni
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
lună plină, în ziua a șaptea a lunii și în general prezentau elemente străine credințelor obișnuite ale elenilor. Ceea ce este interesant este faptul că aceștia se înconjurau de zeități precum Pan, nimfe, naiade, driade și nereide 327. La fel cu satirii și centaurii. Cultul misterelor, al lui Isis și Serapis s-a răspândit în perioada elenistică, având un caracter din ce în ce mai îndepărtat de tradiția primordială 328. Pământul, marea, munții, râurile și-au pierdut din aspectul lor natural și au ajuns sub interesele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Marin Drzic (zivot i knjizevni râd). Dundo Maroje (opci prikaz). 5. Barolc (Hrvatski barok - katolicka obnova, knjizevni oblici i znacajke). Ivan Gundulic (zivot i knjizevni râd). Osman (opci prikaz). 6. Klasicizam i prosvetiteljstvo (Pojam, trajanje i znacenje). Matija Antun Reljlcovic, Satir (opei prikaz). Andrija Kacic Miocic, Razgovor ugodni (opei prikaz). 7. Romantizam i ilirizam (Hrvatski romantizam, hrvatski narodni preporod, ilirski pokret, ilirizam, glavni osnivaci ilirskog pokreta). Stanko Vraz, Otkud modre oci (opei prikaz). Petar Preradovic (zivot i knjizevni râd). Smrt smail
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
mulțimii de spectatori”. Cel care este conștient de faptul că are în fața ochilor o operă de artă intră în opoziție cu acela care se vede constrâns să perceapă în personajele de pe scenă ființe reale. Corul tragediei primitive (sau cel al satirilor) trăiește într-un timp care îi este acordat sub sancțiunea mitului și a cultului. Satirul își duce viața eternă sub masca unei civilizații, rămânând mereu același, în ciuda generațiilor succesive sau a istoriei popoarelor. De aceea, raportul dintre el și omul-produs
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de artă intră în opoziție cu acela care se vede constrâns să perceapă în personajele de pe scenă ființe reale. Corul tragediei primitive (sau cel al satirilor) trăiește într-un timp care îi este acordat sub sancțiunea mitului și a cultului. Satirul își duce viața eternă sub masca unei civilizații, rămânând mereu același, în ciuda generațiilor succesive sau a istoriei popoarelor. De aceea, raportul dintre el și omul-produs al culturii se aseamănă celui dintre muzica dionisiacă și civilizație, adică se anulează treptat. Corul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
este zeul vegetației, vinului, extazului. El i-a învățat pe oameni să cultive vița de vie și să organizeze serbări. În procesiuni era însoțit de menade (preotese), nimfe (fecioare ale naturii ce trăiau în ape, în munți, în păduri) și satiri (ființe jumătate oameni, jumătate țapi sau cai). În cinstea lui se organizau serbări zgomotoase. Pe Acropole, în Teatrul lui Dionysos, se dădeau reprezentații de teatru cu tragedii și comedii. Pasiphae este sora seducătoarei Circe și zeiță cretană despre care s-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
venerată și în Pompei, fiind patroana curtezanelor și a prostituatelor. Orgii sexuale se desfășurau și în timpul bacanaliilor, organizate toamna, în cinstea lui Bacchus, zeul vinului, viței de vie, al beției, cu concursul bacantelor, preotesele zeului, al faunilor (perechile romane ale satirilor), reprezentați ca oameni cu coarne, copite și coadă de țapi. Cotytto este zeița romană Porneo, a nerușinării. Era celebrată în cadrul unor mistere cotyttia acestea erau ceremonii religioase secrete inițiatice, cu ritualuri magice și cu efecte purificatoare. Ele se practicau și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
evidențieri ale rolului poetului, în sens antic. De altfel este scris la începutul acestui prim text că: În tîrguri înțesate de lume ori la piciorul unui munte cu piscuri nevăzute, unde s-ar fi putut prea bine să-și aibă satirii sălaș, ascultase întortocheate istorii, pe care le primise întocmai cum primea și realitatea, fără a cerceta dacă-s adevărate sau false. (1983: 157) Aceste istorii primite și incertitudinea valorii lor ficționale sau reale stau în inima concepției antice despre poezie
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
forma un cortegiu care înfățișa sosirea zeului în cetate. Cum se credea că el se ivește de pe mare, cortegiul purta o corabie transportată pe patru roți de car, în care se găseau: Dionysos, ținând o viță de vie, precum și doi satiri goi cântând din flaut. Procesiunea, înșiruind diverși figuranți, probabil deghizați, și un taur de sacrificiu precedat 7 Faptul că două din aceste sărbători purtau numele lunilor care le corespundeau - Lenaion și Anthesterion - dovedește vechimea și caracterul lor panelenic. 8 Este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
frumoasă doar ca nostalgie, ca ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13). Adică, după ce arsese, trăgea să moară. E adevărat, în „Poemă în oglindă”, există versul (care - semn de insistență - se repetă) „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare”14). Dar, comparația cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
insultele care-mi vin pe limbă e „lume de dugheni”! Am învățat-o de la Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem și în celălalt, dicția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Socrate. Îi bătea inima, îi dădeau lacrimile și simțea cea mai mare nemulțumire față de sine însuși. Socrate era singurul om de care se rușina. Iar cînd Socrate își deschidea cu totul sufletul față de el, descoperea îndărătul acelei carapace ca de satir, un interior divin. Dacă aceste declarații au o bază istorică, atunci ironia a fost forma exterioară a unui conținut mare și minunat, ce nu era exprimat, desigur, într-o formă hotărîtă și pozitivă, dar care avea la bază un concept
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
le-au comis cu sânge rece etc. Dar, trebuie să recunosc, vălul e mult mai fermecător: nimfele bătrânului Piotr Petrovici îți iau ochii... Fermecătoarea Vika, nemuritoarea Liuda... sau prototipul satirmanului, Marsyas cel pedepsit de Apollon... de fapt, întrebarea e dacă satirul e adevăratul monstru în schemă, sau adormita nimfă care, aparent, se lasă cuprinsă în brațe. Dacă e să vorbim despre furror, starea e de identificat în satir. Iar aici se găsește asemănarea cu Lolita: Humbert Humbert e și el un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
sau prototipul satirmanului, Marsyas cel pedepsit de Apollon... de fapt, întrebarea e dacă satirul e adevăratul monstru în schemă, sau adormita nimfă care, aparent, se lasă cuprinsă în brațe. Dacă e să vorbim despre furror, starea e de identificat în satir. Iar aici se găsește asemănarea cu Lolita: Humbert Humbert e și el un monstru-victimă. Dar nu e orice monstru o victimă? Monstruozitatea, monstruosul, deviantul nu sunt categorii victimizate? În ciuda puterii, nu sunt ei victime ale majorității? Și m-ar mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
interesa părerea ta într-un caz: acela în care fiecare dintre noi (mă rog, 80%) devine monstru... fuga de a doua zi, foamea de normalitate, teama de sine, de alteritate. Deviez? Dar hai să rămânem la Watteau în seara asta... Satir și nimfă adormită... Unele surse traduc Jupiter și Antiope. Din câte știu eu, Antiope a scăpat de concupiscența atotputernicului, căzând însă, după unele surse, în brațele lui Tezeu, devenind unica amazoană care să împartă, în mod oficial, patul cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Antiope. Din câte știu eu, Antiope a scăpat de concupiscența atotputernicului, căzând însă, după unele surse, în brațele lui Tezeu, devenind unica amazoană care să împartă, în mod oficial, patul cu un bărbat. Deci rămânem la varianta Nimfa adormită și satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale, albă, pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale, albă, pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului, vârful ingrat al unui triunghi ascuțit format de: brațul leșinat al nimfei adormite, brațul tremurând de încordare al satirului (urmărește definiția unui triceps alungit) și linia imaginară ce unește palme nimfei, trecând prin (!!!) ambii ei genunchi superbi, noduroși, albi, cu ochii Iubitorului... Ce anume descoperă satirul lui Watteau? Haide mai departe. Privește atitudinea mâinii stângi a satirului, modul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]