232 matches
-
dar l-a bătut pînă l-a umplut de sînge... Mon Dieu de Dieu, minte, minte, minte, l-am găsit în mașină! S-a tăiat singur! Ăsta nu-i copil, e o jivină sălbatică!... Polițistul ăla solid cu mutră de satrap, ras în cap și cu o cicatrice ca o rîmă pe obraz, din care se regăsea un crîmpei și pe bărbia osoasă și lătăreață, abia se stăpînea să nu-l bușească pe lungan. Ochii lui verzi ca veninul, scăpărau de
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
de miere, și umbrele își pierd corpul, inconsistente ca zefirul, din moloz se desface vârtejul amețitor, impulsuri cu baioneta întinsă, ca un praf fin care se depune pe geam și din geam sar alte insecte mai iuți, electrice, biciuite de satrapi nemiloși, flacăra olimpică ajunge la destinație pe eternul ecran primenit, reflectoarele luminează dorințele, direcția atracției și scopul, și tuturor li se dau veșminte, lucrurile sunt ele, cu corpul lor și cu veșmintele mele, ideile zburdă în libertatea voinței, și din
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
sau Lisimah (în greacă: Λυσίμαχος; aprox. 360 î.Hr.-281 î.Hr.) a fost un general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare devine satrap al Traciei (321-306 î.Hr.). În anul 306 î.Hr. s-a proclamat rege al Traciei (care-i extindea autoritatea și asupra Dobrogei). A purtat războaie cu Dromihete, regele get de la nordul Dunării, dar a fost înfrânt. Moare în 281 î.Hr. Lisimah
Lysimachos () [Corola-website/Science/301556_a_302885]
-
de a răzbuna onoarea persană fiindu-i transmisă fiului și urmașului său la tron, Xerxes I. Darius s-a născut în 550 î.Hr. ca cel mai mare dintre cei cinci fii ai lui Hystaspes și al Rhodugunei. Hystaspes a fost satrap de Bactria în 522 î.Hr., potrivit lui Herodot. De asemenea, potrivit lui Herodot, Darius a servit ca lăncier în campania egipteană al regelui Cambyses al II-lea. Hystaspes a fost un ofițer în armată și un nobil de la curtea lui Cyrus al
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
a devenit granița imperiului lui Darius I. Darius I a fost urmașul lui Cambyses al II-lea la tron. Imperiul său s-a extins la est către India. Imperiul persan era compus din 20 de provincii (numite satrapii), conduse de satrapi a căror principală sarcină era să prevină revoltele și să colecteze taxele. Țările supuse plăteau tribute în aur, argint sau produse în funcție de circumstanțe: țările mai mici plăteau 450 talanți de argint (15.120 kg) și 100.000 de oi pe
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
de asemenea, recunoscut dincolo de granițele imperiului, în locuri cum ar fi Europa Centrală și de Europa de Est. Există două tipuri de dareic: de aur și de argint. Numai regele putea să-și bată chipul pe dareicul de aur, generali importanți și satrapii își băteau chipurile pe dareicurile de argint. Dareicul a îmbunătățit, de asemenea, veniturile guvernamentale prin introducerea de noi taxe pe terenuri, efectivele de animale și piețe. Acest lucru a condus la înregistrarea și la măsurarea terenurilor, impozitele fiind stabilite în funcție de
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
evreiesc, care inițial a fost decretată de către Cyrus cel Mare, și era favoarabil față de cultele grecești. Darius a observat de asemenea, ritualuri religioase egiptene legate de regalitate și a construit un templu dedicat zeul egiptean Ammon. În cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare cînd li se cerea. În practică, despoții asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
ajutor armat, dar singurele cetăți care au răspuns pozitiv au fost doar Atena și Eretria. Expediția navală organizată de acestea în anul 498 î.Hr. a debarcat trupe în Asia Mică, dar după ce au înaintat până la Sardes (unde au incendiat palatul satrapului persan și templul zeiței Cybele), atenienii și eretrienii au fost învinși, nevoiți să se retragă și să se reîmbarce în mare grabă. Lăsați singuri, și incapabili să se înțeleagă între ei, ionienii au fost învinși decisiv în bătălia de la insula
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
polisuri grecești pentru ajutor armat; singurele cetăți care au răspuns pozitiv au fost doar Atena și . Expediția navală organizată de acestea în 498 î.Hr. a debarcat trupe în Asia Mică, dar după ce au înaintat până la Sardes (unde au incendiat palatul satrapului persan și templul zeiței Cybele, atenienii și eretrienii au fost nevoiți să se retragă și să se reîmbarce în mare grabă. Lăsați singuri, și incapabili de altfel să se înțeleagă între ei, ionienii au fost învinși decisiv în bătălia de la
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
macedonenilor. După această luptă Alexandru a intenționat să cucerească toată regiunea de coastă, cu scopul de a-i împiedica pe perși să-și stabilească o bază pentru a invada Grecia. Astfel el eliberează câteva orașe de tiranii sau de oligarhii satrapi care le guvernau, restabilind democrația. Unele orașe, cum ar fi Halicarnas, Lampsaca sau Aspendos, i-au opus rezistență, și pentru aceasta au fost pedepsite cu asprime. În timpul iernii 334-333 î.Hr. Alexandru a cucerit cetățile Lycia, Pamfilia și Pisidia, în sudul
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
lui Darius, Alexandru înaintează spre est, dar regele persan fuge mai departe, înconjurat de tot mai puțini credincioși. Alexandru îl urmărește cu un grup mic de soldați într-un marș forțat și extenuant, până când Darius moare, ucis de unul dintre satrapii care îl însoțeau, Bessus, care se proclamă rege. Soldații macedoneni l-au găsit pe Darius inconștient, iar când a cerut apă și a băut, a murit din cauza rănilor provocate de ucigașii săi. Alexandru l-a jelit atunci, căci nu dorea
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
cu Eumenes, secretarul lui Alexandru. Oricum, sursele sunt tăcute; singurul fapt sigur este că Alexandru le-a ordonat să se reconcilieze. Vara târziu, Alexandru pornește spre nord, cu destinația Ecbatana, una din capitalele imperiului său. A fost primit de Atropates, satrap de Media. După obicei, se ținea o petrecere cu băutură acompaniată de un festival dramatic, dar de data aceasta a luat o turnură nefericită: Hephaestion cade la pat și moare în octombrie 324. Mâniat, Alexandru îl execută pe medic. Drypetis
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Ahașveroș, Haman, o persoană foarte orgolioasă. Haman îi urăște pe evrei și plănuiește să-i distrugă pentru că Mordehai era evreu și, toată lumea știa, refuza să i se închine. Ahașveroș, care stăpânește peste o sută douăzeci și șapte de provincii (sau satrapii), din India până în Etiopia, este foarte mulțumit să asculte sfatul consilierului său, și prim-ministru, Haman. Intenția lui Haman este aceea de a-l înlătura pe ministrul evreu Mordehai (Mardoheu), din poziția-cheie pe care o deține la curte și, ca
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
înregistrat și transmis teroarea și triumful acelei zile în tragedia „Perșii”. Xerxes, zguduit de teribila luptă navală purtată chiar în fața tronului său și de țipetele ostașilor săi de pe Psytaleia, care-i răsună în urechi, își pierde curajul. Regele lasă comanda satrapului Mardonius și ordonă întoarcerea la Hellespont. Ca și retragerea lui Napoleon din Rusia, întoarcerea lui Xerxes de la Salamina este însoțită de o mulțime de dezastre. Bolile și foametea răresc și mai mult rândurile soldaților săi, iar vântul avariază atât de
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
Histiaios. Personalitatea și rolul jucat de acest fost tiran sunt mai mult decât dubioase. Pe cât se pare, reîntoarcerea sa în fruntea răsculaților urmărea mai degrabă profituri personale din acțiunea de piraterie. Nu după mult timp a fost prins de Artaphernes, satrapul Lydiei, și omorât prin crucificare (493). Nici revolta nu mai avea sorți de izbândă. În 494, perșii organizează pe mare și pe uscat asediul Miletului. La insula Lade, în fața Miletului, flota ionică alcătuită din 353 de corăbii trimise de diferite
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
000 de mercenari greci ce au făcut parte din armata lui Cyrus cel Tânăr, menționând aventura sa în lucrarea "Anabasis". A continuat opera lui Tucidide în lucrarea "Helenicele", punctul culminant fiind bătălia de la Matineea (362 î.e.n.), unde Cyrus cel Tânăr, satrapul Asiei Mici, s-a răsculat, în 401, împotriva fratelui său, Artaxerses al-II-lea, pe care l-a învins lângă Babilon, dar a murit în luptă. Aristotel (384-322 î. e.n.) - filosof cu operă vastă, din domenii variate (filosofie, politică, retorică etc.), învățător al
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
(azi Bodrum, Turcia) a fost opera arhitecților Pytheos și Satyros și a sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul poartă numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul (satrapul sau regele) provinciei elenistice Caria (377-353 î.Ch.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu. . Acest monument arhitectural a fost considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Regiunea, importanța din punct de vedere strategic pentru navigația din Mediterana orientala
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
fluviul Indus, la nord până la țărmurile Mării Negre și la sud până la Oceanul Indian. Imperiul nu putea să aibă un guvern centralizat, din cauza situației mijloacelor de transport și de comunicare din acea vreme. Regii perși puneau în locul lor un guvernator regional, numit "satrap". Începând din anul 377 î.Ch., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl său, satrapul Hekatominos, contribuise la înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
și la sud până la Oceanul Indian. Imperiul nu putea să aibă un guvern centralizat, din cauza situației mijloacelor de transport și de comunicare din acea vreme. Regii perși puneau în locul lor un guvernator regional, numit "satrap". Începând din anul 377 î.Ch., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl său, satrapul Hekatominos, contribuise la înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase moștenire orașului un monument
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
din cauza situației mijloacelor de transport și de comunicare din acea vreme. Regii perși puneau în locul lor un guvernator regional, numit "satrap". Începând din anul 377 î.Ch., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl său, satrapul Hekatominos, contribuise la înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase moștenire orașului un monument nepieritor, în amintirea tatălui său și a sa, pe locurile unde ei au
Mausoleul din Halicarnas () [Corola-website/Science/304601_a_305930]
-
lui plac, Imperiul Persan s-a dotat, pe timpul domniei lui Cyrus, cu un aparat administrativ complex: imensul teritoriu, împărțit în provincii federate, trebuia să plătească impozite. După cum ne spune istoricul grec Herodot, în fiecare an veneau inspectori să controleze gestiunea satrapilor, un fel de prefecți numiți de împărat. După ce a cucerit Imperiul Persan, Alexandru cel Mare nu a făcut nici o schimbare în administrație, care era unanim apreciata de supușii „Marelui Rege". Tot el a fost primul șef de stat care a
Cirus al II-lea cel Mare () [Corola-website/Science/303514_a_304843]
-
î.e.n. statul persan al Ahemenizilor s-a năruit sub loviturile armatelor lui Alexandru Macedon, iar ceva mai târziu și imperiul făurit de aceștia. În anii 20 ai aceluiași sec. IV î.e.n. in Azerbaidjanul de Sud, care ocupa partea teritoriului Mediei, satrapul ahemenid Atropat a intemeiat statul de sine stătător Atropatena. În legătură cu acest eveniment Strabon scria: „"Media se împarte în două părți. Una se numește Media Mare, iar cealaltă Media Atropatică; această denumire provine de la comandantul militar Atropat care nu a permis
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
Atropat și succesorii apropiați ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu "„centralismul”" unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, suveranul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat să recunoască puterea superioară a lui Antioh II, urmașului lui Seleucos. Totuși, așa după cum atestă izvoarele scrise, deja
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
î.e.n. statul persan al Ahemenizilor s-a năruit sub loviturile armatelor lui Alexandru Macedon, iar ceva mai târziu și imperiul făurit de aceștia. În anii 20 ai aceluiași sec. IV î.e.n. in Azerbaidjanul de Sud, care ocupa partea teritoriului Mediei, satrapul ahemenid Atropat a intemeiat statul de sine stătător Atropatena. În legătură cu acest eveniment Strabon scria: „"Media se împarte în două părți. Una se numește Media Mare, iar cealaltă Media Atropatică; această denumire provine de la comandantul militar Atropat care nu a permis
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Atropat și succesorii apropiați ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu „"centralismul"” unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, împăratul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat să recunoască puterea superioară a lui Antioh II, împăratul seleucizilor. Totuși, așa după cum atestă izvoarele scrise, deja în
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]