582 matches
-
ambele caracteristici esențiale care definesc partea a patra. Elementul timbral este atât de pregnant în această mișcare, încât distribuirea materiei sonore este tributară elementului tematic, dar mai ales celui timbral, construind o muzică „plină de virtuți vizuale” . Principalele instrumente sunt saxofonul sopran, flautul, oboiul, celesta, harpa, corzile, talgerul și tam-tamul. Pascal Bentoiu remarca faptul că „ascultat numai el (...), finalul câștigă mult mai sigur adeziunea ascultătorului.” Înnoirea continuă și evoluția discursului muzical se reflectă și în concepția lui Enescu asupra orchestrației. Remarcăm
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
doi ani s-au mutat de mai multe ori până s-au stabilit definitiv în Watts, California în 1919. Aici, în 1922, Hanna s-a alăturat cercetașilor. A urmat cursurile Liceului Compton din 1925 până în 1928, unde a cântat la saxofon într-o formație de muzică de dans. Această pasiune pentru muzică l-a ajutat și în cariera sa de animator, când a colaborat la scrierea unor cântece pentru filmele de desene animate, de exemplu tema muzicală a serialului "Familia Flinstone
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
Câmpulung Muscel, unde familia lui s-a mutat pe când avea doar 3 ani. Artistul face parte dintr-o familie de muzicieni, tatăl fiind violonist - o parte din educația muzicală primind-o de la dânsul. Frații săi sunt deasemenea instrumentiști, Micky Pavel - saxofon, claviaturi, solo voce, Gigi Pavel - stabilit în Germania, saxofonist profesionist, Gina Pavel pianistă și solistă vocală. Bunicul a fost un rapsod popular cunoscut și îndrăgit: Ion Taraș. Deși mama nu a fost niciodată direct implicată în muzică, Marcel Pavel consideră
Marcel Pavel () [Corola-website/Science/303405_a_304734]
-
ești, e vorba mai mult despre alegerea de a sta în lumina soarelui.” Melodiile de pe "Battle for the Sun" sunt mai sofisticate din punct de vedere instrumental decât cele de pe albumul anterior, "Meds", formația folosind elemente noi, printre care trompeta, saxofonul sau vioară, iar versurile sunt mult mai optimiste decât cele de pe "Meds". „Kitty Litter”, piesa ce deschide albumul, descrie dorința față de persoana iubită, si, în același timp, sentimentul de vinovăție dat de distanță. Titlul cântecului nu are nicio legătură cu
Battle for the Sun (album) () [Corola-website/Science/315198_a_316527]
-
17 martie 1930, New York City) este un musician de jazz, compozitor american, flautist, și un pionier timpuriu al muzicii New Age. Horn a început să cânte la pian la vârsta de patru ani, la 10 ani la clarinet, și la saxofon la 12. A studiat la clarinet și flaut la Conservatorul de Muzică Oberlin din Ohio, câștigând o diplomă de licență. Iar la Școala de Muzică din Manhattan obține o diplomă de master. Mutându-se la Los Angeles, Horn se alătură
Paul Horn () [Corola-website/Science/326270_a_327599]
-
fost cel care a fabricat scule pentru formație, inclusiv așa-numitul „Treatment Mountain”, care era o piramidă făcută din placaj unde erau strânse pedalele de efecte ale lui Reininger. Vocea era țipata, iar ca instrumente foloseau orice găseau, de exemplu saxofon și sintetizator polimoog. Formația nu avea toboșar. La începutul carierei, la concerte, spectatorii aruncau cu sticle de bere în ei. Basistul Peter Principle, artistul performance Winston Tong și regizorul de film Bruce Geduldig se alăturau formației pentru concerte. Concertele lor
Tuxedomoon () [Corola-website/Science/327467_a_328796]
-
violonistul, cântărețul și compozitorul China (Otavio Littleton da Rocha Vianna 1888-1927). Începând din anul 1919 a înființat împreună cu Joăo Pernambuco și cu Donga octetul „Oito Batutas”, în care la instrumentele tradiționale ale choro-ului -flaut, două chitare și cavaquinho, a adăugat saxofonul, trompeta și alte alămuri, precum și instrumente de percuție precum reco-reco, pandeiro și ganzá. De asemenea a dezvoltat genul pe bază de contrapunct și improvizații. În anul 1922 a plecat Pixinguinha împreună cu noua versiune a ansamblului, „Os Batutas”, într-un turneu
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
dezvoltat genul pe bază de contrapunct și improvizații. În anul 1922 a plecat Pixinguinha împreună cu noua versiune a ansamblului, „Os Batutas”, într-un turneu de concerte în Europa. Pentru ca să se facă auzit mai bine în săli mari, a trecut la saxofon sopran. În 1930 Pixinguinha a suspendat activitatea orchestrei și s-a concentrat mai ales asupra carierei de compozitor, aranjor și de dirijor al orchestrei de studiou "Orquestra Victor Brasileira". Cântecele sale au fost făcute cunoscute publicului de către interpreți ca Francisco
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
glissando la octavă (folosită uneori în repertoriul clasic și romantic de autori precum Beethoven, Brahms și Liszt). La nivel vizual, o tehnică similară cu glissandi falși de la instrumentele de claviatură poate fi aplicată la nai. Alți suflători de lemn (clarinet, saxofon) pot crea glissandi falși prin intermediul unor tehnici speciale. Harpa și alămurile pot executa cu ușurință glissandi falși prin arpegii. Mai precis, alămurile (în special cornii francezi) vor străbate armonicele superioare ale pedalei obținute într-o anumită poziție. În aceste cazuri
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
fiind o trupă rock care a preluat câteva influențe asociate trupelor de indie Ei fac referire la Incubus și Red Hoț Chili Peppers, trupe de la care s-au inspirat. X Ambassadors este formată din patru membrii: Șam Harris (voce, chitară, saxofon), Casey Harris (keyboard), Noah Feldshuh (chitară) și Adam Levin (tobe). Șam Harris și Casey Harris sunt frați, și s-au împrietenit cu Feldshuh de la grădiniță, în Ithaca. Șam s-a întâlnit cu Levin în timp ce studia la New School în New York
X Ambassadors () [Corola-website/Science/336076_a_337405]
-
, pe numele său Antoine Joseph Sax, (n. 6 noiembrie 1814 în Dinant; d. 7 februarie 1894 în Paris) a fost un inventator de instrumente muzicale, belgian, care în 1846 a inventat saxofonul. Tatăl său,Charles-Joseph Sax era fabricator de instrumente muzicale ,iar Adolphe încă din adolescență, a început să învețe să fabrice instrumente muzicale.La 15 ani a participat la un concurs de muzică ,în care a cântat la flaut și clarinet
Adolphe Sax () [Corola-website/Science/304491_a_305820]
-
său câștiga din afacerea cu instrumente,Adolphe se specializează în inventarea unor alte instrumente muzicale de suflat.Prima importantă lucrare ,a fost modificarea clarinetului baș, care i-a adus meritul că la vârsta de 20 de ani să fi inventat saxofonul bariton. Dinant ,este recunoscut că ,orașul unde se fabrică saxofonul, tocmai datorită primului său inventator , .
Adolphe Sax () [Corola-website/Science/304491_a_305820]
-
inventarea unor alte instrumente muzicale de suflat.Prima importantă lucrare ,a fost modificarea clarinetului baș, care i-a adus meritul că la vârsta de 20 de ani să fi inventat saxofonul bariton. Dinant ,este recunoscut că ,orașul unde se fabrică saxofonul, tocmai datorită primului său inventator , .
Adolphe Sax () [Corola-website/Science/304491_a_305820]
-
اقصاق سماعي) - de exemplu formula x//x/ în ostinato - și “Dawr/ Ahaat” (آهات) - în forma melismatică. Instrumentația implică o largă varietate de timbre: instrumente cu coarde (vioară electrică, contrabas, chitară clasică, electroacustică sau electrică, chitară bas), suflători (fluier, nai, clarinet, saxofon, acordeon, mai rar trompetă și trombon), percuții (baterie, tarabane, bongo-uri, talăngi, tamburine și multe altele) și instrumente electronice (sintetizatorul, ce poate lua locul multor instrumente acustice, acordeon electronic, baterist electronic). Textele folosite în manelelor abordează subiecte precum: dragostea (entuziasmul îndrăgostitului
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
și momente psihedelice de improvizație. Pe album apar ca invitați Andrei Oloieri (acordeon) și Florin Romașcu (percuție). În același timp, patru membri ai trupei (Csergö Dominic, Petö Zoltán, Oigăn și Byron) compun muzica și joacă în spectacolul „Pâine, orbi și saxofoane”. În toamna anului 2002 se filmează al treilea videoclip, la piesa „1000 de chipuri”, în regia lui Szakáts István și avându-l ca invitat pe actorul Sebastian Marina. Primele luni are anului 2003 aveau să îi găsească pe unii din
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]
-
astăzi, s-a scris pentru clarinet solist, dar a fost introdus și în ansamblurile de cameră sau în orchestra simfonică. În afara repertoriului cult, clarinetul s-a bucurat de o apreciere largă în muzicile de consum. Belgianul Adolphe Sax a inventat saxofonul în anii 1840 ca replică a clarinetului, căutând să construiască un instrument asemănător. Clarinetul, alături de rudele sale saxofon și taragot, a fost adoptat de folclorul muzical al multor popoare. La începutul secolului XX, clarinetul și-a început cariera în muzica
Clarinet () [Corola-website/Science/313470_a_314799]
-
orchestra simfonică. În afara repertoriului cult, clarinetul s-a bucurat de o apreciere largă în muzicile de consum. Belgianul Adolphe Sax a inventat saxofonul în anii 1840 ca replică a clarinetului, căutând să construiască un instrument asemănător. Clarinetul, alături de rudele sale saxofon și taragot, a fost adoptat de folclorul muzical al multor popoare. La începutul secolului XX, clarinetul și-a început cariera în muzica de jazz, bucurându-se de atenție în stiluri diferite ale genului (New Orleans, cool jazz). Genurile rock și
Clarinet () [Corola-website/Science/313470_a_314799]
-
la Paris, lucrarea evocă energia și atmosfera capitalei fraceze în anii 1920 și este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale. Gershwin a compus "" la comanda Filarmonicii din New York. A compus lucrarea pentru o orchestră simfonică standard plus celestă, saxofoane și claxoane de mașină. A adus acasă câteva claxoane de pe taxiurile franceze pentru premiera din New York, care a avut loc pe 13 decembrie 1928 la Carnegie Hall, cu Walter Damrosch dirijând Orchestra Simfonică din New York. Gershwin a finalizat orchestrația lucrării
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
muzica blues americană și crize de dor de casă. "Allegro" care urmează contină să exprime dorul de casă într-un blues în 12 măsuri. În secțiunea B Gershwin utilizează măsura comună, ritmuri sincopatice și melodii blues cu sunete de trompetă, saxofon și tobă mică. "Moderato con grazia" este ultima secțiune A care marchează o revenire la temele din prima secțiune A. După o recapitulare a temelor "de plimbare" Gershwin suprapune temele blues lente din secțiunea B în ultima secțiune "Grandioso". "Un
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
două clarinete în Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si, Do, Re, saxofon alto, saxofon tenor, saxofon bariton și instrumente cu coarde. În 1929 William Daly a publicat o versiune pentru pian solo a lucrării prin New World Music. Lui Gershwin nu i-a plăcut interpretarea lui Walter Damrosch de la premiera lucrării "Un
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
în Si bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si, Do, Re, saxofon alto, saxofon tenor, saxofon bariton și instrumente cu coarde. În 1929 William Daly a publicat o versiune pentru pian solo a lucrării prin New World Music. Lui Gershwin nu i-a plăcut interpretarea lui Walter Damrosch de la premiera lucrării "Un american la
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
bemol, doi fagoți, patru corni în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, timpane, tobă mică, tobă mare, trianglu, talgere, două gonguri, xilofon, glockenspiel, celestă, patru claxoane de mașină trecute La, Si, Do, Re, saxofon alto, saxofon tenor, saxofon bariton și instrumente cu coarde. În 1929 William Daly a publicat o versiune pentru pian solo a lucrării prin New World Music. Lui Gershwin nu i-a plăcut interpretarea lui Walter Damrosch de la premiera lucrării "Un american la Paris". A
Un american la Paris () [Corola-website/Science/331569_a_332898]
-
Mihai Berindei. Studii la „Institutul Politehnic București” (secția electronică). După absolvire lucrează ca inginer de sunet, dar începe concomitent studii de muzicologie la Conservatorul Ciprian Porumbescu, pe care îl absolvă în 1974. Încă de la vârsta de 15 ani studiază singur saxofonul alto ascultând discuri de jazz ale familiei. În timpul facultății cântă în formația Paul Ghențer. În 1968 cântă cu un sextet alcătuit din George Nistor (trompetă), Cornel Meraru (trombon), Marius Popp (pian), Wolfgang Güttler (contrabas) și Adrian Ciceu (baterie). Turneu în
Ștefan Berindei () [Corola-website/Science/318460_a_319789]
-
(n.17 mai1956, Ghindești în Republica Moldova) este un muzician rock, poliinstrumentalist (flaut, fluier, saxofon, baterie, percuție, sarod, sitar), compozitor și vocalist. Născut într-o familie mixtă (lipovean și româncă). Unchiul a fost deportat la Kurgan în anul 1949 ca culac. Membru ULCT (1970-1984). A fost membru al formațiilor "Dnestrovskie ghitarî"(1970-1973), "Cordial" (Tiraspol)(1973-1974
Vsevolod Coroliuc () [Corola-website/Science/312596_a_313925]
-
Kenzo, etc. Plictisită de domeniul modei, Zazie are posibilitatea de a fi backing vocal pe un album al lui Fabrice Guinar. Apare pentru prima oară la televizor atât în calitate de cântăreață alături de Alain Lanty, cât și ca instrumentistă, acompaniindu-l la saxofon pe Pierre Cosso. Vocea sa specială îi permite, de asemenea, să lucreze în publicitatea radiofonică (Opel, Cochonou, Martini) și la televiziune (L’Oreal, Saint-Moret, etc.), precum și într-un videoclip de publicitate falsă pentru Les Nuls. Abia în 1990 Zazie încearcă
Zazie () [Corola-website/Science/314367_a_315696]