705 matches
-
Ei, bine, s-a dus Realitatea să facă material cu ele. Rezultatul: în loc de-o știre serioasă, ceva extrem de hilar și de OTV-ist. O mămică își exprima dezacordul față de măsurile guvernului, iar copilul pe care-l ținea în brațe scâncea, în timp ce, pe fundal, se mai auzea, din când în când, plânsul altui bebeluș. Am și râs cu colegii de redacție, imaginându-ne că cineva îi mai ciupește din când în când pe ăia mici, ca să scoată scâncete, sau le mai
“Răzbunarea lui Vântu” sau un text la care am râs copios by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18802_a_20127]
-
7-8 ani. Cu biletele de tren în mână, el se plimba de colo-colo prin vagon, uitându-se bezmetic la numerele de pe scaune. Ea gesticula către el c-o mână, șușotindu-i ceva, în timp ce cu cealaltă legăna copilul, care începuse să scâncească nemulțumit. Am înțeles ce problemă aveau, de-abia când a apărut controloarea și s-a apucat să-i verifice de bilete pe toți cetățenii din vagon. - Doamnă, îmi arătați și mie ce locuri am?, a întrebat-o el, întinzându-i
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
au venit să-și ceară unul dintre locuri. L-a ocupat ea, iar el s-a retras din nou, împreună cu puștiul celălalt, în intervalul dintre vagoane. Am privit-o îndelung cum alăpta. Ținea copilul la un sân, până când începea să scâncească, după care îl muta la celălalt. În tot timpul ăsta, arunca în jur priviri de animal hăituit. Aș fi vrut să-i spun că e în siguranță, dar n-am știut cum s-o fac. Aș fi vrut să le
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
agită, ca și cum ar vrea să prevină o criză nasoala. Mângâie odorul pe cap, îi face și el aer. Copilul e calm, ei se agită. COPILUL (flegmatic) Vreau cașcaval. Îi fac aer amândoi, îl șterg de transpirația imaginara. MAMA (către tata, scâncind disperată) Vrea cașcaval. TATA (zbiară, catre bucătărie) Haideți odată cu cașcavalul ăla, n-auziti că vrea cașcaval? Gazdele vin în fugă, transpirate, cu cașcavalul și îl pun în fața copilului. COPILUL (sec) Nu mai vreau cașcaval. TOȚI (în cor) Da’ ce vrei
Părinții, supica și cașcavalul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19104_a_20429]
-
și, instantaneu, sosi și-o bubuitură năprasnică. Bunica tocmai închidea de zor ușile de la grajd și întră panicată în casă: - Doamne, apără-ne de fulgere! Dar unde o fi omul meu, că nu intră în casă?! - Bunica, mi-e frică! scânci Ionuț, stând ghemuit pe pernă, în pat, speriat de-a binelea de cele ce se întâmplau afară. - Unde stă omul meu? Nu se mai satură de treabă! Ploaia se porni în rafale, ca niște perdele de apă aduse de vânt
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1494919944.html [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
căpătâiul femeii stă icoana fecioarei. În trupul acesteia șade infinitul sădit Într-o sămânță. și În sămânța aceea, femeia a pus viața fecioarei câte un gram, câte o picătură s-a scurs de pe fruntea și trupul ei până când sămânța a scâncit, a cunoscut aerul cu miros de pastilă lumea a muțit, a tăcut chiar și ceasul . nu mai bate nimic nu mai bate... nu mai este femeie, nu mai este fecioară, este doar rod * și totuși, În colț se zăresc o
Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/99_a_385]
-
prin pădure și-i trezesc copiii, tăietorii de lemne care nesocotesc regulile pădurii, pe cei care culeg fructele de pădure (mere și pere sălbatice, alune) în ziua de 19 august, etc. Oamenii se pot apară de ea, dacă o aud scâncind, întrebând-o cu respect — Doamna Mare, de ce plângi? și dacă răspunde — Mi-e foame, că n-am mâncat de o săptămână! să-i dea ceva de mâncare. Patroana a duhurilor rele care populează spațiul, în special pădurea, pe timp de
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
-le din copilărie ca pe o moștenire emoțională din ce în ce mai grea. O moștenire înghețată în crusta îndrăznelii noastre. Topită puțin câte puțin de fiecare dată când ne dezmorțim curajul.</p> Sursa imaginii: http://tinyurl.com/jhgle 22) În Fapte vitejEști, fricile scâncesc, se crispează, râd în hohote, își țin respirația, se aruncă în vârtejul senzațiilor și emoțiilor, devin prizonierele unui țipăt spart și se eliberează. În Fapte vitejEști, copiii și adulții coboară în cotloanele fricilor lor, mai mici sau mai mari, le
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
am tresărit, pentru că am auzit în spatele meu niște scâncete de copil. Am crezut că e o iluzie auditivă. Am întors capul și, uimit, l-am văzut pe domnul de la Brașov. Stătea, chircit, pe marginea promontoriului, în partea opusă mie, și scâncea încetișor. M-a cuprins o tristețe fără margini, pentru că într-o secundă am înțeles: omul deplasase dependența emoțională dinspre soție înspre mine. Când am revenit la pavilion, asistentele, îngrijorate, mi-au spus că, la câteva minute după plecarea mea, a
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Motănelul alb era cel mai energic, cel mai năzdrăvan. La un moment dat în elanul și entuziasmul lui de a explora lumea, s-a cățărat pe perdea în sus și nu mai putea să se dea jos începând să se scâncească. Pisa de jos, era și ea disperată și țipa și mârâia, de a auzit-o stăpâna căreia îi explica că băiețelul ei este în pericol și cerea ajutorul. Atunci stăpâna îl ia după perdea și-l dă jos. Pisa a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de altă parte, nu era nici măcar ora prânzului. Să-i dăm băiatului o șansă. Dar Adam n-a sunat. Toată după-amiaza am tândălit-o plictisită și nesatisfăcută. Nu voiam să fac nimic. N-aveam nici un chef să citesc. Iar Kate scâncea și plângea, iar eu nu prea aveam răbdare cu ea. Fără prea multă tragere de inimă, m-am uitat la serialele de după-amiază împreună cu mama. Asta fiindcă n-am găsit nici un motiv convingător pentru care să nu mă uit. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-a ghemuit pe treptele unei case de cărămidă în timp ce o cuprindea un nou spasm. Oh, Doamne, oh, Doamne, oh, Doamne. Respiră, am îndemnat-o. Vizualizează. Oh, Iisuse, vino înapoi! Jacqui căzuse de pe treaptă și se rostogolise pe trotuar. A scâncit de durere și m-am ghemuit lângă ea, lăsând-o să-mi strângă glezna ca într-o menghină. Cu coada ochiului am observat că atrăseserăm atenția unei mașini de poliție. A tras pe dreapta - la naiba - și doi polițai, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
agonie. Infirmiera a schițat un zâmbet condescendent care spunea: milioane de femei trec prin asta în fiecare zi, apoi a ieșit din salon. Dacă era bărbat, pariez că i-ați fi făcut anestezia, am strigat după ea. — Iar începe, a scâncit Jacqui. Oh, Doamne, oh, Doamne, oh, Doamne. Vreau a-NES-tezie. Vreau a-NES-tezie. Este DREPTUL meu! Asta a întors-o pe infirmieră din drum. Deranjați femeile din bazinele pentru nașteri. E prea devreme pentru anestezie. O să încetinească travaliul. Când mi-o puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
omenească, o nouă ființă în carne și oase! Lucrul acesta se întâmplă în fiecare zi, de milioane de ori, dar când îl vezi cu ochii tăi, e un adevărat miracol. Și apoi i-a apărut fața. E un copil, am scâncit. E un copil! — Ce te așteptai să fie? a gâfâit Jacqui. O poșetă Miu Miu? Apoi au apărut umerii și, tras încet, copilul a țâșnit afară. Moașa a numărat zece degete la mâini și la picioare, apoi a zis: —Felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
anume acela de dezgust. Mai întâi, i-a dat frâu liber în salonul postnatal. Unde era oribil: pereții erau văruiți în roz, iar perdelele groaznice din jurul paturilor arătau asemenea celor dintr-un motel transilvănean din Iad. Și zgomotul! Celelalte mame scânceau și se văitau mai tare decât copiii lor cei plângăcioși. Într-un final, totul a fost aproape de neîndurat. Amanda încercase, în fază inițială, să pună mâna pe una dintre puținele rezerve private de recuperare, dar acestea erau alocate pe principiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu și-a dezvăluit grija secretă: că hamacul era o înjghebare cam fragilă. În ciuda acestor echipamente de calmare a spiritului, Rosa s-a dovedit a avea un somn destul de neliniștit. Noapte după noapte, Alice stătea în întuneric și o asculta scâncind înainte de a izbucni într-un urlet devastator, care-ți făcea nervii țăndări. Târându-se afară din pat, Alice tresărea din cauza durerilor pricinuite de încă proaspăta cicatrice obținută în urma operației de cezariană. — Totul e în regulă? a întrebat Jake somnoros când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
numai că ești o femeie matură, dar ești și avocat. Un logician profesionist. Ai fost pregătită să asculți ambele versiuni ale faptelor. De ce nu vrei să mă asculți? Alice a privit-o pe maică-sa jignită. Rosa a început să scâncească și să i se agite în brațe. —Alice, eu și tatăl tău ne facem griji pentru tine. —Griji? Nu aveți de ce să vă faceți griji. În toată viața mea n-am fost mai fericită decât acum, a răspuns Alice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
venit în minte nici o întrebare ca s-o mai rețină. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Era clar că noutatea mersului la Chicklets se epuizase pentru Theo. În dimineața de față, ca și ieri, și alaltăieri, copilul se încordase și începuse să scâncească de cum văzuse clădirea creșei. — Teama de separare, a spus scurt una din angajatele creșei. O să-i treacă. Hugo își dorea să poată crede lucrul ăsta. Dacă Theo voia, la modul serios, să stea cu taică-său, asta însemna că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și se uita pe fereastra bucătăriei, ca să vadă că ploaia de dimineață se oprise, iar norii se risipeau, dând la iveală cerul de un albastru sclipitor. Avea să fie o zi numai bună pentru o ieșire. Iar Rosa, care momentan scâncea pe podeaua bucătăriei, evident nemulțumită de sticla de Evian plină cu nisip pe care i-o dăduse Jake, adora călătoriile cu autobuzul... Dar, și-a spus Alice ținându-se sub control, nu mai conta. Factorul Amanda nu era singurul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nouă întâlnire atât de curând. Ăăă... da. Sigur. Rottweilerul, a cărui haină de un roșu beligerant îi scotea în evidență roșeața ochilor, a țopăit energic până în locul unde stătea Hugo pe coridor. L-a cercetat pe Theo, care începuse să scâncească. Colțurile gurii micuțe s-au lăsat în jos, în semn de dezaprobare. Apoi a clătinat din cap. — Domnule Fine, e inacceptabil. Ce anume? a gâfâit Hugo. Uitați ce e: copilul nu se poate abține. E vorba de teama de separare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
într-o atitudine ostilă la auzul numelui. —El! Ce vrea? Ce s-a întâmplat? a întrebat Alice, străduindu-se din răsputeri să-și ignore soțul. Simțise imediat că ăsta nu era un telefon de curtoazie. —Theo. Are o erupție, a scâncit Hugo. Alice, arată rău. —Cât de rău? Ai făcut testul cu sticla? —Testul cu sticla? —Ce se întâmplă? a întrebat Jake agitat, apropiindu-se de Alice și de telefon. —Aplici o sticlă transparentă peste pete, l-a instruit Alice în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo și-a dat seama că nu prea avea de ales. Toate șansele lui de a o face pe Alice să revină la sentimente mai bune, de a o calma pe Rosa și pe Theo, care începuse și el să scâncească, toate depindeau de un singur lucru. De salvarea jucăriei. Hugo a calculat rapid. Mașina era parcată în fața porților de acces în parc; oare să se urce în ea și să fugă după jucărie în josul râului, până la următorul pod, în speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bună pentru toți cei implicați. Alice aproape că adormise în noaptea în care a auzit ușa de la intrarea în căsuță trântindu-se cu putere. Și, imediat după asta, niște pași grei și furioși care urcau scările. Rosa a început să scâncească și să se foiască în pat. Alice a înghețat sub plapumă. Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de care mai șocat, mai dezgustat sau mai dezamăgit, eu strigam și băteam cu pumnul În masă ca să-mi impun punctul de vedere. Dar nimeni nu mă auzea, desigur, cu excepția lui Poochini, care Își ciuli urechile, Își ridică boticul și scânci Încercând să mă amușine. —Ssst, spuse Harry, și când Poochini tăcu timp de cinci secunde, Îndesă Încă o bucățică de ficat uscat În gura iubitului meu cățel. Lăsați-mă Însă să clarific lucrurile. Chiar dacă În final nu am mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Toți o priviseră ca fiind ieșită din comun, puternică, infailibilă, dar, În același timp, atitudinea lor plină de solicitudine o făcuse slabă, pentru că nu știa ce să facă cu viața ei acum când acest ghemotoc din brațele ei plângea și scâncea că el, și nu Roxanne, trebuie să fie buricul lumii. Roxanne Încerca să fie extraordinară și infailibilă ca mamă. Dar eșua din nou și din nou sau cel puțin așa i se părea ei. I se părea că plânsetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]