1,075 matches
-
fost nici cerșetorLa porți de vise! Am fost doar aripă albastrăși ulcior,Am fost doar lutși cântec și viață.Am fost o pasărePe-o ramură de măr,O adiere caldă de lumină;Un fir de iarbă,O floare în mohor,Scânteie vieîn nămeți și gheață.Eu n-am fost un copac mărețCu ramura spre cer,Am fost doar salciePlecată peste ape.Am fost o trestieîn pala vântului,Umilă, dar nu ruptăDe viață.... XIX. MI-AI DAT, de Florina Emilia Pincotan , publicat
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
CRIMELE MOZAICULUI Pentru Anna PROLOG San Giovanni d’Acri, zorii zilei de 28 mai 1291 Un șuierat străbătea văzduhul, ca și când toți șerpii pustiei șiar fi ridicat capetele din nisipuri. Proiectilul scânteie În vârful parabolei, nemișcat pe cerul luminat de prima lucire a zorilor. Apoi, după o clipă ce părea să nu se mai sfârșească, Își reluă zborul și se zdrobi, cu un bubuit, de turnul cel mare de deasupra porții. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cărei nume este numele stăpânului meu - continuând să amestece vorbe și bale Însângerate, bărbatul se aplecase spre el. Apropie-ți urechea de gura mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante se gândise că erau reflexele torței pe perete. Sau că luciul nebuniei pusese stăpânire pe dânsul. Se retrăsese Îngrozit, acoperindu-și urechile cu mâinile, În timp ce omul murmura Încă ceva, cu un rânjet Înfiorător. Ani la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
diamant. Pășesc pe partea întunecată și mă uit curios la umbra capului meu care trece granița neagră și se rostogolește pe mijlocul trotuarului. Eu însă nu văd luna. Doar când ridic ochii, o zăresc fugind peste ferestrele etajelor superioare și scânteind verde în geamuri. Cufundat în sine, nu dau atenție străzilor pe care merg; trec de la una la alta condus de instinct când, deodată, observ că mă apropii de poarta casei în care stă mama mea. Apuc de inelul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o icoană pe care scînteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde cîțiva tineri vînjoși, care se vor Înclina În fața lor făcîndu-și semnul crucii, apoi le vor săruta picioarele și mîinile, după care, toți deodată, se vor ridica sprinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nume de filfizon. Eu nu m-aș Încrede În el nici cît negru sub unghie. Dintr-o dată, străinul se Întoarse și o porni spre cheiuri, o siluetă evaporîndu-se În beznă, Învăluită În rîsul ei contrafăcut. 8 O mantie de nori scînteind de electricitate călărea dinspre mare. O luasem la fugă pentru a mă adăposti de aversa ce se apropia, Însă cuvintele acelui individ Începeau să-și facă efectul. Îmi tremurau mîinile și ideile. Mi-am Înălțat privirea și am văzut furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puținul păr de pe creștet, silindu-l să Își ridice capul. Omul Își răsuci gâtul cât putu, pentru a-l privi la rândul său, strigând de durere. Pe fața sa tumefiată, un ochi vânăt era Închis din pricina unei lovituri, Însă celălalt scânteia de viclenie. - Oh, messere, pe cinstea mea, sunt expus la această ocară numai pentru o quaestio irresoluta, o interpretare diferită, exclamă el pe un ton liniștit. - Pentru o dispută filosofică te-a legat șeful gărzilor de crucea asta? replică poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca trucul să fie descoperit, pentru ca asta să Întărească În mintea dușmanilor voștri convingerea că au de-a face doar cu niște pungași de doi bani. Am căzut și eu În capcană, Însă numai pentru scurt timp. Ochii lui Monerre scânteiară. - Și acum, care Îți sunt convingerile? murmură el, curmând În sfârșit tăcerea. - Altul era planul vostru: să repetați schema cruciadei a patra, când oameni, lănci și cai au fost adunați pentru Țara Sfântă și asmuțiți În schimb Împotriva Imperiului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea pantofiorilor compromiși de noroi ce redesenau modelul de pe pardoseala de marmură - și universul odată cu el -, totul se petrecu altfel, ca și cum întreg mersul lumii fusese dat peste cap. Destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o luase, atât de tare trăznea, vară sau iarnă, ziua sau dimineața, ca și cum ar fi stat la murat el însuși în băile de acid. Era un bărbat foarte frumos, înalt, cu părul negru strălucitor dat pe spate și ochi azurii scânteind de viață. Un bărbat foarte frumos și singur. Îl vedeam mereu ca pe condamnat etern, cum se spune că erau la greci, împingând bolovani sau lăsându-și ficatul să fie mâncat la nesfârșit. Poate că făcuse o greșeală Crochemort, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu orașele de vis din O mie și una de nopți. De data asta Însă a văzut New York-ul scăldat În lumină electrică, iar romantismul i-a tras cu ochiul de pe afișul despre cursele de care de pe Broadway și a scânteiat În ochii femeilor de la Astor, unde a cinat Împreună cu tânărul Paskert de la St. Regis’. Când au pășit pe intervalul din sala de spectacole, salutați de zbârnâitul nervos și de cacofonia viorilor neacordate, Întâmpinați de mireasma grea, senzuală, a fondului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
video care se ocupă și de distribuție, dar și de producție. — Cred că ți-am mai spus asta, exact ăsta e genul de muncă care cred că ți se potrivește, mă Întrerupse Akemi. Obrajii i se Înroșiseră ușor, ochii Îi scânteiau, iar buzele i se umeziseră. O prietenă intimă În care puteam avea Încredere... — Am participat la trei filmări. Primul film, despre povestea unui cățeluș, n-a avut succes, al doilea, despre un star pop de paisprezece ani, s-a vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și acum cu trupul pe care-l ai, fiind ceea ce ești, în cadrul geografic decupat de voința oamenilor, la periferia Atenei. Grădina lui Epicur este anti-Republica lui Platon. Căci Cetatea autorului dialogului Phaidon e perfectă pentru că este ideală și inexistentă, ea scânteiază, dar cu sclipirile bijuteriilor false, strălucește, dar precum decorurile de teatru, unde nu poate sta nimeni... Epicurismul creează real, fie el și modest, acolo unde platonismul fabrică ficțiune - și încă grandilocventă... Platon dorește ierarhie, ordine, supunerea producătorilor față de casta filosofului-rege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și subțire, îmbrăcat frumos, cu haine roșii de catifea. Purta pe deasupra un mantou soldățesc, cu blană de astrahan negru la mâneci și la guler. Capul îi era descoperit, vântul fluturându-i pletele aurii, de culoare grâului de vară. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură. Întinse mâna bătrânelului, spunându-i: „Haide, tată-moșule, ridică-te!”. Mirat de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna tânărului și se ridică. După ce-i umplu găleata cu apă, tânărul se oferi să îl
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
multă supărare cât sălășuia în ei. Întinse mâna dreaptă spre ochii ei dezamăgiți, dar ea se întoarse cu un gest de aproape dezgust. Tăcerea ei abisală rostea cuvinte în mintea lui cu brutalitatea unui vânt de furtună. Ochii ei căprui scânteiau dezinteres total față de orice nevoie de apropiere a făpturii. Simți cum o arsură nedefinită îi rănește obrazul. Cât de dureroasă este o singură lacrimă și încerca să stârpească venirea celorlalte, dar nu reusi. Nu putea să stăpânească durerea incomensurabilă a
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
își învinse frica și vorbi fără întrerupere, ca un posedat, cu obrajii încinși de febră și urechile țiuind. Rabinul nu-l întrerupse, îl ascultă concentrat, cu fața rămasă impasibilă și mușchii trupului nemișcați, ca o statuie vie. Doar ochii îi scânteiau, ochii aceia care văzuseră mulțime de oameni copleșiți de necazuri, învinși în lupta vieții, păcăliți, nedreptățiți, la un pas de a-și pierde credința. Spre cămările inimii lui blânde își făcură drum șerpii urii. Când odaia se umplu de tăcere
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Ne strigă veseli nepoței Și ne trezim. E azi, nu-i ieri! Ești atâta de frumoasă. Ești atâta de frumoasă, Primăvară-n viața mea, Obrăjori că dulci petale, Pe rând ți le-aș săruta. Cand zâmbești, vii ochișorii, Trimit raze scânteind, Roua când se ivesc zorii, Ești acum la mine-n gând. Mânuțe diafane că de înger, La gâtul meu când poposesc, E cel mai de valoare colier, Pe care-nalturile-mi dăruiesc. Cand somnul ți se-așterne pe gene, Steluțe-ți cobor
ESTI PRIMAVARA VIETII MELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364061_a_365390]
-
dorul, Să nu-mi mai bată în a sufletului poartă, Cu jarul sufletului meu ți-oi arde-amorul, Să nu mai vină înspre mine niciodată. Cenușă-ncinsă-am să presar și pe cărări Și infinitul îl voi îmbrăca în stele-aprise, Oi scânteia pământul sub cele patru zări, Să arzi în doruri, de mine necuprinse. Și inima-mi arzândă căpătâi am să ți-o las, În nopți să ți se-aprindă gândul către mine, Durerii dorurilor tale i-oi da și al meu
AMINTIRI ARZĂTOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362880_a_364209]
-
Strofe > Simpatie > RITUAL DE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului ritual de toamnă hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă cu amintirile strânse buchet, ne scânteiază ochii de fericire, tu o icoană, eu un profet. hai să ne recitim poemele vieții și să ne amintim cum a fost, să n-ascultăm ce ne spun poeții, noi am trăit un vis la restant-post. tu veneai de departe
RITUAL DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362956_a_364285]
-
spun iubito, ce-aș avea de spus, Din scurtul drum al vremii spre apus, Că nu-mi găsesc al gândului cuvinte, C-aș vrea să-ți spun vibrațiile sfinte, Fioruri de iubire divină să te prindă, În inima ta rece scânteia să aprindă, Să simți în tine cum se zbate-în clocot Și dăngăne bătăi în ritmul unui clopot, Materia celestă din colbul unei stele Trecută-n zbor prin gândurile mele, Lumina încetinită de-al sacrului mister Trimisă pe o rază din
SĂ-ŢI SPUN IUBITO ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362309_a_363638]
-
divină: „De Crăciun/ vreau să-ți simt mângâierea, MAMĂ,/ din doruri să facem cununi/ împletite cu lacrimi din stele.../ aburind de miresme alese/ să gustăm cozonacu-amândouă/ numărând fulgi de nea/ să ne spunem povești/ iar când lemnul în sobă trosnește/ scânteind în amurgu-nghețat/ să îmi ții capu-n poală/ cum știi doar dumneata/ și-n noaptea Crăciunului lină/ sub bradu-mbrăcat cu beteală/ s-așternem dorințe și vise/ să ne cernem în suflet lumină/ și să fim mai curați și mai buni
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
lasăCuvinte Alese a rostit mereu, ...pentru oamenii ce au dorit, ...... VIII. RUGĂCIUNEA LUMINI, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 360 din 26 decembrie 2011. Rugăciunea Luminii poezie [] Ortodoxie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-05-30 | | Rugăciunea Luminii Doamne,... eu sunt... scânteie din Lumina Ta, Doamne,... eu sunt... lumină din Lumina Ta, Doamne,... eu sunt... aură din Dumnezeirea Ta. +++Amin+++ 26.07.2005 Romeo - Nicolae + ASiIiVro ... Citește mai mult Rugăciunea Luminiipoezie []Ortodoxie- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-05-30 | |Rugăciunea LuminiiDoamne,... eu sunt...scânteie
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
am simțit sărutul tău eu l-am pictat pe sufletul meu ca o lumină sacră de iubire ce mă ducea... spre nemurire Când ți-am lăsat, sărutul meu pe buzele-ți fierbinți... de-atâta așteptare, am tremurat... o clipă a scânteiat și din tot sărutul nostru... ce s-a topit cum ceara de albine sub flacăra iubirii noastre, a rămas... vibrația și lumina acelui sărut adânc, profund și sfânt și ne-am trezit... în mijlocul iubirii noastre ce-a devenit... nemărginită, neprețuită
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
de frunze.... XII. UMBRĂ, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011. Pasărea mea albă și-a-ntors într-o seară față la perete, a închis ochii și a plecat. Umbră ei, albastră, s-a prelins în mare scânteind safire. Umbră umbrei ei s-a prelins în mine și-a devenit noapte. Citește mai mult Pasărea mea albăși-a-ntors într-o searăfața la perete,a închis ochiiși a plecat.Umbra ei, albastră,s-a prelins în marescânteind safire.Umbra umbrei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
am simțit sărutul tău eu l-am pictat pe sufletul meu ca o lumină sacră de iubire ce mă ducea... spre nemurire Când ți-am lăsat, sărutul meu pe buzele-ți fierbinți... de-atâta așteptare, am tremurat... o clipă a scânteiat și din tot sărutul nostru... ce s-a topit cum ceara de albine sub flacăra iubirii noastre, a rămas... vibrația și lumina acelui sărut adânc, profund și sfânt și ne-am trezit... în mijlocul iubirii noastre ce-a devenit... nemărginită, neprețuită
PRIMUL SĂRUT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360941_a_362270]