1,552 matches
-
ponoare... Ferească Dumnezeu!” - gândea Hliboceanu... Ia să pornim nunta, flăcăi! - a strigat din capul șirului de care. Cărăușii au îndemnat boii. Opintindu-se în juguri, aceștia au răspuns cu un pufăit apăsat, ce semăna mult cu un oftat din rărunchi... Scârțâind din încheieturi, șirul de care cobora un povârniș de la intrarea în pădure. Hliboceanu s-a oprit să vadă cum merge fiecare car. Toate i s-au părut bune și la locul lor. Dar când în fața lui a ajuns carul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a spus Hliboceanu lui Iordache? N-am auzit. Ce i-a zis? Să-și repare o leucă de la car, că altfel... Altfel? Altfel... adio cărăușie! Apoi poate are dreptate. Am să cercetez și eu carul meu, să văd pe unde scârțâie... După atâtea drumuri... Pe când soarele încerca să se cațăre cu ultimele puteri în vârful cerului, Hliboceanu s-a întors spre șirul de cărăuși din spatele lui și a strigat: Haideți, băieți, că se vede Crâșma din drum, unde vom face un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
călărie, dar și de ham - nu s-a lăsat mai prejos Pâcu. Dacă-i s-o luăm pe cea dreaptă, apoi am făcut o afacere bună amândoi. Până una-alta însă, hai să ieșim înaintea flăcăilor, că se aud carele scârțâind pe aproape. Măriuța și Costache se învârteau prin crâșmă ca în tinerețe. Motivul? Prezența celor doi - a lui moș Dumitru și a lui Pâcu... Parcă li se umpluse crâșma de mușterii!... Poftiți la masă, gospodarilor! Cum vedeți astăzi, avem oaspeți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
această atmosferă vibrantă, toate purtătoarele de roți săltau Însuflețite, de parcă ar fi avut suspensii fără de moarte. O automacara prinsese un moped În cârlig și-l dădea huța prin aer, câteva „sportive“ au Început și ele să se Învârtă cu frânele scârțâind, Împachetate În fum și-n mirosul de cauciuc ars. Un troleibuz mai bătrâior care Încerca să-și manifeste plenar entuziasmul, clămpănind din lungile-i antene, se decuplă singur de la curent și rămase Înțepenit În intersecție, ceea ce stârni claxoanele vexate ale
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pensionari cădeau În depresie, refuzând până și jocul de bingo ori vizitele urmașilor. La patruzeci și doi de ani, devenisem, așadar, un anonim tocit și plictisit. În plus, trebuie să recunosc, frumusețea trupească Își pierduse ceva din lustru, genunchiul stâng scârțâia ca o ușă de sobă neunsă, iar În cap auzeam mereu un cor antic de voci cântând piesele lui Marilyn Manson. Cam așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme morale a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deoarece nimeni nu avea bani). O opoziție s-a constituit ad-hoc, Însuflețită de turiștii japonezi și obligându-l pe fostul lider mondial să demisioneze, ceea n-a fost chiar bine, pentru că, În lipsa unei ocupații care să-i solicite organul politic, scârțâia toată ziua din saxofon (jalnic!). Cei mai tineri organizau campionate de ghicitori, Scrabble sau Monopoly, care le consumau Întreaga energie și spiritul competițional. Unii, mai puțini, citeau, alții demontau și montau cu rândul unica mașinărie aflată În camera noastră, un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
familia Văleanu, care stă deasupra, apa se infiltrează În apartamentul lui. Nu vom ști niciodată dacă a fost un act de sabotaj planetar ori un accident cauzat de-o garnitură defectă. Cert e că axa Pământului ruginește și Începe să scârțâie Înfiorător, iar În dimineața următoare planeta se oprește din Învârtit. 13 octombrie. Nemții, care au nimerit În zona de Întuneric, fac un scandal-monstru la ONU. Italienii, aflați În aceeași situație, se culcă. Întors acasă, nea Pandele reclamă familia Văleanu la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sperând. Cred că da. Nu știu. Dar dac-ai venit aici din proprie inițiativă? Îți dai seama că n-o să te ierte? Tonul ridicat al discuției noastre atrăsese câteva priviri furișe din jur. Metroul se apropia de stație, roțile deja scârțâiau pe șine propria variantă a pieselor cântate până nu demult de amicul meu. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște critici literari se Îndreptau Încet spre noi. Când ușile s-au deschis, Vasea a sărit În picioare și, mai iute decât o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Kuznețov. Vechile obiceiuri dispar greu, așa-i? Am lăsat capul În jos și-am Început să râd. — Acum Înțeleg de ce scrii dialoguri atât de proaste. Nu că descrierile sau scenele de acțiune ar fi mai bune, dar dialogurile tale chiar scârțâie ca Încheieturile unui reumatic. Vezi? Chiar și aici ai simțit nevoia să faci o comparație de toată jena. Încheieturile unui reumatic, puahhh... — Ai dreptate, a admis Kuznețov. Cred c-o să trebuiască să rescriu pasajul. — Sincer, cred c-ar trebui să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
s-o șteargă așa pe cont propriu, zice Tîrnăcop calm, altceva nici nu mai contează, fac pariu că de aici înainte trebușoara o să se dreagă de la sine. Comandantul a fost întotdeauna un bleg, iar pe de altă parte ceva a scîrțîit de la bun început în planul Bătrînului, cînd mi-am dat seama că nici el nu le știa chiar pe toate era prea tîrziu, reia Roja, de aceea nu i-am zis nimic, era greu de crezut că se putea înșela
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
reuși să se liniștească ca și cum nimic nu s-ar fi schimbat. De voie, de nevoie ne-am hotărît pînă la urmă, nu puteam nici să rămînem aici cu mîinile în sîn ca niște fete mari, aveam întîlnirea fixată, reia Gulie, scîrțîiam din toate încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
viața de la un capăt la altul nu-i decît o iluzie. Să știi că toate destinele oamenilor seamănă între ele de parcă ar fi trase la indigo, i-a spus chiar în clipa în care orchestra simfonică din Constanța începea să scîrțîie din arcușuri primele note ale Militarei, adagio, allegro con spirito. Din punctul ăsta de vedere nu vei avea nimic de pierdut, să știi. Dacă nu ar fi avut parte de o moarte ușoară, probabil că și-ar fi făcut singur
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scări, așa că cel mai cuminte era să mă trezesc cu noaptea-n cap și s-o iau încet la picior. Se ridică atent încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care doarme iepurește, deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă bine, își spune, și după ce face cîțiva pași mărunți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
începe să-și amintească domnul Președinte, au fost cîteva rateuri pînă am reușit s-o pornesc. — Așa deci, zice Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că bați apa-n piuă, că de fapt nu prea știi ce vrei, că semeni mai degrabă cu un aventurier decît cu un conducător? — Văd că iar o luăm de la capăt, își dă seama Regizorașul, undeva nu ne înțelegem, ceva scîrțîie, îi spune. — M-ai cam obosit, spune încet Comandantul, începînd să numere chiștoacele strivite din scrumieră, fără să mai pun că azi am fumat deja cît pentu o săptămînă. Deci ne-am înțeles, spune Regizorașul, privind la stema Republicii Socialiste
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
incitat la răzmeriță la radio, la televizor, prin tot felul de manifeste și proclamații n-a avut nici o legătură cu realitatea. — Așa este, recunoaște Roja, dar tocmai asta-i cea mai clară dovadă că planul lor are și scăpări, că scîrțîie în mai multe locuri, mai are careva dintre voi vreo copie a proclamației Frontului Democrat de la Timișoara? — O aveam eu pe undeva, spune Gulie începînd să-și scotocească prin buzunare. — Mare tupeu a avut nenorocitul ăla, își amintește intrigat Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mîncătorule de rahat. — Roja a făcut pe șeful, Curistule, așa cum face el întotdeauna, zice Gulie, cel mai tare a simțit-o pe pielea lui Tîrnăcop, nu-i așa Dendé? Corvoadă în toată regula, unelte vechi și uzate, o betonieră care scîrțîia din toate încheieturile, antichitate, piesă de muzeu. Am schimbat cinci curele pînă am terminat toată șandramaua. — Mare ștengar Roja ăsta, zice admirativ Curistul, privind în aceeași direcție, abia acum înțeleg cît de tare a dus dorul vechii Barăci, n-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul șandramalei lui Ben. De acolo, unde pare așezată pe vecie, se vede ca un chip de copil dolofan. Antoniu deschide ușa ruginită care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de carne și lustruite ca un lemn de fluier. Câinele lui Ben le zdrobește acum În măselele lui hămesite. Antoniu se lungește pe prici, cuprins de o amorțeală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cometă care a coborât lin pe pământ, și, În lumina căreia mi-am regăsit pacea și confortul pe care le pierdusem.,, -Mai bine mi-ai face un ceai se tânguie Kawabata. Văd steluțe palide prin fața ochilor și oasele mele străvechi, scârțâie. -Îți fac, cercopitecule. Se vede de la o poștă că nu mai ești bun de nimic. Sunt infirmierul tău, zdreanță bătrână. Dar de mine cine o să aibă grijă, când mă vor invada bolile? -,,Uniunea Europeană,, pe care o pupi În cur toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de brazi.. De pe horn iese un fum pe care l-am văzut de departe. Ce caut eu În acest loc, nu știu, și nu-mi dau seama cum am ajuns acolo. Urc niște trepte de lemn, deschid o ușă care scârțâie și intru cu frică. Un miros de grajd Îmi umple nările. Casa are o singură Încăpere mare, deși de afară mi se părea că este o casă adevărată, cu sufragerie, dormitoare, bucătărie, cămară, baie și holuri. În mijlocul Încăperii, mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și mi-am plimbat mâna În sus, pe cealaltă coapsă, lângă șold, pe arcuirea rigidă a taliei, până mi-a atins pieptul bombat și subrațul fierbinte. Amețit de plăcere și de frică, așteptam să aud În sfârșit scaunul din răchită scârțâind și sunetul chibritului cu care Dora avea să-și aprindă o țigară, cu acel bine - cunoscut gest fatal și lin. Așteptam să tragă calm din țigară și să-mi rostească numele, după care fumul să se ridice În lumina soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zilei și nopți calde, pline de promisiuni și secrete. Dar noaptea aceasta străzile mi se păreau Înguste și amenințătoare. Fără să avertizeze pe cineva, oficialii orașului păreau să fi mărit distanța dintre felinare. Nimerind Între două, nu auzeam decât șaua scârțâind agasant, ca și când Întunericul ar fi fost pe punctul de a se revărsa. Ca să fiu sigur - brusc, inexplicabil, m-am simțit Împins de cineva, - m-am ridicat și am apăsat pedala și mai tare, până la următoarul felinar ce pâlpâia. Dar, Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de fier - până când claxonul Începu să sune. În sfârșit, o stradă pietruită. Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cumva prea repede sau prea Încet? Par nervos? Cu fiecare minut, inima Îmi bătea și mai tare. Sigur că singurul lucru demn de un domn ar fi fost să mă Întorc. Fără să-mi dau seama, am accelerat. Deși lanțul scârțâi revoltat, roțile rulau c-o ușurință binevoitoare. Câteva minute mai târziu am frânat, am urcat pe trotuar și mi-am sprijinit bicicleta de zid. Acum pulsul meu, deja umflat, Începu să urce ca un val și să coboare În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
erau mari și grele. Ca să dovedesc că pot să joc rolul manechinului unei croitorese dacă sunt nevoit, mi-am Îndreptat spatele și, curajos, m-am prefăcut că sunt din tablă. Mama mea a continuat să lucreze tăcută și hotărâtă. Scaunul scârțâia când și când. Își lăsase ochelarii pe vârful nasului, ținând acele Între buze. Cu o mână netezea tivul rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți dai seama dacă cosea, sau desfăcea ceva. Deși ultima variantă părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]