659 matches
-
stat 7 ore într-un scrânciob, de începuseră să ne cunoască toți trecătorii din preajmă, ce își puneau diferite întrebări suspecte la imaginea pe care o realizam, având și un fond muzical ce putea fi auzit foarte bine în zonă, scârțâitul scrânciobului. Nu mai era nimeni în parc, doar noi doi și un câine, ce s-a cam învârtit în jurul nostru un timp. Obosiți și flămânzi am urcat în acceleratul de Iași, săturându-ne de a ne da huța în scrânciob
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
toate încheieturile, drumul alb nu se mai vedea, ne apropiam de râu și de podul de lemn șubrezit, cu pilonii de susținere putreziți de apa tulbure, vijelioasă. Auzeam chițcăiturile popândăilor și ciripitul nocturn al păsărilor. Dar, deodată, a răsunat un scârțâit puternic ca de copaci retezați, urmat de câteva plescăituri în apă. Tot atunci s-a luminat puțin a ziuă și în fața noastră a apărut un moș cu barba lungă. Sau, poate, lumina timidă a cerului nu se schimbase, doar detunăturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
întors în direcție greșită pe sub cămașă. N-am trecut de niciun gard (admițând că n-ar avea nicăieri spărturi). Cel mai înțelept (?) ar fi să dorm câteva ore și apoi să caut legătura. Telefonul mort. 26 noiembrie Mă trezește un scârțâit. Mă gândesc evident la șoareci. Dibui după pistolul-mitralieră, dar îl pun la o parte. Ar putea deteriora interiorul. Merge bine" și numai foc cu foc, după cum zic băieții de la radar. Pătrunde printr-o scândură de la 5 metri dacă deșurubezi dispozitivul
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
să intru... Pașii îmi sunt extrem de grei mișcările extrem de greoaie, mușchii picioarelor refuză comenzile, creierul dezorientat devine neputincios. În urma mea nu rămâne decât ploaia ce curge continuu din cerul plângăcios... Taxiul care m-a adus, pleacă în trombă cu un scârțâit abrupt de roți. Se ține după el o haită de câini cu ochi rotunzi și întrebători: cerșetorii cei mai înverșunați ai spitalului. Bagajul ce-l car e greu, tavanul încăperii semi-întunecate mă apasă pe creștet mintea începe, totuși, să-mi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
și sigur, cum că merge să stingă restul de țigară... ,, Merg să arunc chiștocul și revin!’’ Face câțiva pași în noroiul din fața sa și calcă mucul țigării, cu multă îndârjire de parcă ar fi strivit un vierme. Deschid ușa, cu un scârțâit sâcâitor, intru cu pași mărunți și obosiți, mă așez într-un colț, așteptând să vină funcționarul înalt și cam burtos pentru vârsta sa. Da domnule...dați-mi documentul de identitate, vă rog...! Și trimiterea...! Aveți un cupon de pensie, ceva
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
la o țigară pe aleile părculețului dotat cu băncuțe din lemn, așezat într-o pădurice de salcâmi bătrâni locuită de multe familii de ciori ce stau amorțite în cuiburi. Ușa s-a închis în urma mea, aproape din inerție, cu un scârțâit asurzitor; am început să mă schimb într-un ritm rapid pentru a pleca mai repede către corpul ,,G'' (spitalul nou și început a fi construit încă de pe vremea regimului comunist și neterminat de aproape 20 de ani), acolo unde am
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
sâmbetele...”, când reproducând versuri încrezătoare ca în cazul fragmentului inedit din „Prietenii” de Liviu Marian, din care redăm următoarele: În bojdeucă-s numai eu Singur cuc, lipit de hornu-mi, căutând să mă mai ieu Când cu torsul motănimii, când cu scârțâitul penii; Răsfoiesc prin tărfăloage doar opri-voi zborul vremii, Ce ferice-aș fi când vremea s-ar întoarce înapoi Să fim iarăși împreună, caltădată amândoi!” Versuri încrezătoare? Revista Făt-Frumos nr.2 din 1942 dezvăluie că expediindu-i poezia, Marian mărturisește
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
În sfârșit, e liber. Puțin mai e și va fi în vârful cireșului. Urcă în troleibuz și nu după mult timp ajunge la destinație. Coboară și o zbughește rapid spre trotuar, pe partea carosabilă a străzii, chiar prin fața troleibuzului. Un scârțâit de frâne și o bufnitură puternică îi opresc elanul. În ultima fracțiune de secundă vede autovehicolul care, asemeni unui uriaș, cu niște roți gigantice se apropie amenințător. Simte o durere puternică și... atât. După un timp deschide ochii. În jur
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
-l spre un alt loc de executare a corecției, care vroia să i-o dea, ca să se răzbune de ce îi făcuse. L-a tras pe niște trepte, în sus, până a ajuns la o ușă, care se deschise cu un scârțâit lugubru. în interiorul camerei era numai namila de Ștefan, care când îi luă pătura de pe cap, îi puse o lanternă în ochi și îi trânti un pumn în față, care îl doborâ la pământ pe Tavi. îl lovi cu picioarele să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îmbibat cu mirosul de pâine aburindă și de ulei aromat. Și cum știu că toată viața am fost un ticălos și un revoltat, un anarhist neavând nici prieteni și nici admiratori, voi fi fericit să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mare, găurit și ponosit, având culoarea tenului specifică locuitorilor din continentul african, ființa aceasta producea fiori de spaimă ori de câte ori își semnala prezența alternativ prin cele două obiecte muzicale, care, în ciuda eforturilor disperate ale interpretului, nu reușeau să emită decât niște scârțâituri și zgomote apocaliptice. Pe drept cuvânt, la auzul acestei "muzici" sinistre cu inflexiuni ucigașe, copiii se simțeau cuprinși instantaneu de o teamă paralizantă, căutând brusc un punct de apărare și ascunzându-se înapoia fustelor mamelor ca în spatele unor inexpugnabile metereze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
creierul parcă i-au amorțit, nu mai era capabil să se gândească la nimic, nu era preocupat decât de cum să scape de frig și de foame. În a patra zi, pe la orele zece ale dimineții, trenul a frânat cu un scârțâit înfiorător, a șuierat locomotiva și curând ușa vagonului s-a deschis, iar un gardian le-a strigat: -Dați-vă jos, gata, am ajuns! Au fost strânși toți în careu. Se adunaseră vreo două sute de oameni: pe parcurs, la garnitura cu deportați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Planurile îi clocoteau în minte, în ciuda spuselor lui Blandar. Ce se poate înămpla când voi deschide poarta? Așa gândea. Totuși, cu degetele pe poartă, încă mai ezită. Amurgul se adâncea treptat Prinse curaj - și împinse. Poarta se deschise cu un scârțâit. Marriott păși, în așteptare. Orice ar fi, - își spuse - o să fie doar în mintea mea. Mai făcu vreo doisprezece pași spre treptele verandei, și atunci zăbovi dezamăgit. Oare nu-i de vină sugestia post-hipnoză pe care mi-a dat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Vania mi-am propus de la Început să fac un Cehov mai auster și să rezist tentației oricărei „Înfrumusețări“. Ce ne interesa era ca spectatorii să aibă o relație intimă cu actorii, În așa fel Încât să audă chiar de la distanță scârțâitul penițelor din groapa de unde Vania și Sonia se străduiau să țină conturile proprietății, Învățând să sufere și să trăiască. Și totuși cronicarului de la Times ori nu i-a plăcut gustul ceaiului servit de Dădacă, ori i s-a părut incomod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dani nu se lasă până nu o deschide măcar o dată la câteva zile, numai așa, ca să-mi facă în ciudă. Vizavi de ușa buclucașă, pe cealaltă latură mică a dreptunghiului, e fereastra, prin dreptul căreia trece oricine intră în curte (scârțâitul portiței mi-l semnalează: am avantajul de a-l vedea fără ca el să mă vadă). Cum însă în curte la noi intră rareori cineva, faptul mai curând mă amuză decât mă deranjează (e întotdeauna amuzant să vezi pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
victimă proastă și ușoară, până Într-o uliță sinistră ca În filmele criminale nemțești din acea vreme; a scos din poșetă o cheie care nu se mai sfârșea și a des chis o poartă la fel de nesfârșită, făcând să răsune cu scârțâitul ei un gang care nu se vedea unde duce, dar unde femeia m-a oprit, mi s-a așezat În genunchi, m-a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama, de spaima
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de sârmuliță ca de sită sau celofane prinse-n cuie. La următorul colț făcură dreapta spre o stradă care ducea la locuința lui Valentin. În drumul lor întâlniră un canal înfundat cu gunoaie, iar apa făcea băltoace din loc în loc. Scârțâitul unui leagăn le atrase atenția și se opriră în fața unui cămin de copii. Deodată, Valentin deveni tăcut. Îl luase ca pe un avertisment. La colțul unui bloc, la capătul unei străzi, un felinar în formă cilindrică aruncă o lumină difuză
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
călcate de noi cândva, dar neștiutori pe atunci pe unde umblăm. Purtam cu noi doar soarele în plete și zările în priviri și ne era deajuns...Din Târgul Cucului „ vedeam” în zarea Șorogarilor morile de vânt rotindu se molatec cu scârțâit bătrân. Astăzi, locul se cheamă simplu, Moara de Vânt. Este, însă, aici o mică eroare. Afirmația o fac în cunoștință de cauză...Umblam mai anul trecut pe coasta Tătărașilor și am intrat pe ulița care pe vremea noastră se chema
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
regiunile cele mai capabile să acceseze fondurile, respectiv capitalele și regiunile occidentale, valorifică mai bine și mai rapid sprijinul comunitar. Mai mult, ultima programare (2007-2013) redă statelor responsabilitatea executării programelor, însă fără garantarea unei politici cu adevărat regionale. Iată un scârțâit strașnic în articulațiile dintre nivelele funcționale ale Uniunii (cf. întrebării 7)! Scârțâit care reamintește de problema formelor fără fond. 9. Care a fost impactul lărgirii către est a UE asupra Europei? "Europa" ca entitate geoculturală, cu toată imprecizia orientală a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
prestigiu, cum a fost cazul de curând la Cluj, În Alma Mater clujeană. C A P I T O L U L IV (Bătrânețeaă 1 Cam pe la cincizeci de ani am simțit „primul fior” al unei „alte vârste” (Lucian Blaga: „un scârțâit de osii ca de zodii - sus!”Ă, apoi, la șaizeci, cu o anume fermitate, dar, ciudat - din pricina vitalității sau a unui naiv optimism, acea formidabilă capacitate de auto-Înșelare cu care ne păcălim, dar ne și insuflăm un tip de curaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în măsură diferită), precum și a asocierii desen/imagine cuvânt scris (denumind obiectul/elementul din imagine); astfel, scaunului pe care se așează copilul i se asociază cuvântul spus, imaginea scaunului pe un jeton/pe o planșă, precum și cuvântul scris (chiar și scârțâitul unui scaun, într-un anumit context). Se pot asocia, de asemenea, imagini și cuvintele corespunzătoare acestora pe: * dulapurile/sertarelor destinate copiilor; * în catalogul grupei (un copil poate fi, zilnic, asistentul doamnei educatoare în notarea semnelor P = prezent, A = absent în
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
și trei luni. Sa întâmplat - foarte rar - să primesc o săptămână, dar niciodată mai puțin. Țin minte că, pedepsit fiind, stăteam seara în camera mea și auzeam sonorul televizorului din camera alăturată, unde se uitau ai mei. Auzeam loviturile pumnilor, scârțâitul de roți la curbe din timpul urmăririlor cu mașini, țăcănitul de mitraliere, exploziile, copitele cailor în galop - și toate acestea învârteau și mai mult cuțitul în rană. Cu cât filmul avea mai multe faze de acțiune („cafteli“, urmăriri, lupte, împușcături
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dincolo domnișoara Maria Vartic, cum aveam să aflu târziu, o eminentă profesoară și colaboratoare pe vremuri la reviste literare de prestigiu. Întingeam pâinea de tichet prin sosul repetabil al sărăciei anilor '60 și, nedeslușit la început apoi din ce în ce mai pregnant, un scârțâit de mandibulă spartă, a tatei, grăbea celor doi băieți ridicarea. Mama, privire de liniște albastră, ne așeza la loc. Scârțâitul ca și Fecioara cu Pruncul, icoană ascunsă în spatele dulapului de la bucătărie sau cureaua lată cu o cataramă de pe care cineva
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prestigiu. Întingeam pâinea de tichet prin sosul repetabil al sărăciei anilor '60 și, nedeslușit la început apoi din ce în ce mai pregnant, un scârțâit de mandibulă spartă, a tatei, grăbea celor doi băieți ridicarea. Mama, privire de liniște albastră, ne așeza la loc. Scârțâitul ca și Fecioara cu Pruncul, icoană ascunsă în spatele dulapului de la bucătărie sau cureaua lată cu o cataramă de pe care cineva polizase însemnele regale, polivitaminele din cutii de tinichea americane, toate și multe altele rămâneau întrebări suspendate la care timpul avea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ale sale sunt: ,,Moartea căprioarei’’, ,, Primele iubiri’’, ,,Puiul de cerb’’, ,,Păcălici și Tândăleț’’. Țara de Nicolae Labiș Zăpada jucăușă s-a așternut pe țară. Și-adună baba Iarna troienile-n clăi. În seri cu lună rece trec sănii, parcă zboară, Cu scârțâit de șine și zvon de zurgălăi. Iar zările întinse îți sorb privirea parcă; Se-adună depărtarea. Și nemișcat rămân În bătătura țării, ca-ntr-o ogradă largă În care împreună cu-ai mei rămân stăpân. Iar prin păduri, cu coarne
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]