1,560 matches
-
că nu va accepta "cu toată ființa" lui ca PDL să se transforme într-o rotiță a PNL. Întrebat, într-un interviu pentru EvZ, ce părere are despre plecarea lui Stănișoară la PNL, Emil Boc a răspuns tranșant " Îmi e scârbă, vă spun sincer.". În contextul plecării politice de la un partid la altul, Emil Boc a arătat cu degetul "Este clar că utilizează o aripă din PDL care s-a aflat în cercul domnului Blaga, încă de la candidatura din 2011, pentru
Emil Boc iese la atac. "Nu voi accepta ca PDL să devină o rotiță a PNL" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38901_a_40226]
-
Simona Vasilache Nu-i prima dată când scriu despre temele pe care și le împart Caragiale tatăl și fiul. Una dintre ele, lăsând deoparte fascinația pentru scrisori a unuia, și scârba celuilalt, ori niciodată lămuritele afaceri de familie, e secretul. Oricât ar fi de diurn bătrânul Caragiale, este, la el, miezul tainelor neguroase ale lui Mateiu. Fie și pentru că lucrurile sunt lăsate în coadă de pește. De pildă, autorul lui își
Ceva secret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4269_a_5594]
-
și grețos. Îmi pupă mâna și apoi mă trage spre el. Mă pupă pe gât. Îi zic cu glasul sugrumat de șoc: — Hai că vă-ntindeți. Îl împing de tot afară, trântesc ușa după el și încui yala. Mi-e scârbă, am un nod în gât cât China și îmi vine să urlu și să-mi smulg de pe gât toată pielea pe care mi-a atins-o nenorocitul. Mă bag repede sub jet de apă și mă spăl violent. Isteric de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
afară. Tu, mă arată cu degetul, nu mai vii pe aici. Mustăciosul intră înapoi în local și apoi în cămăruță. Se așază pe scaun, calm, inexpresiv, ca de obicei. Îl văd de afară și mă privește. Cu ură și cu scârbă. Se uită și crede că sunt ori un fraier, ori un hoț. Iar eu nu sunt nici una, nici alta. Restul e istorie. Am fost acasă. Am luat Pușkulița, am băgat-o sub geacă, m-am dus la șaormerie și am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dădeam cu sania, până ce veneau să ne ia acasă să mâncăm sau ne luau că era seară. Acasă, ajungeam înghețate bocnă și uneori începeam să plângem de la căldură, căci căldura ne provoca durere. Până a doua zi, se uita toate scârba. Era mai greu pâna se adunau copiii, odată adunați, începeau alte jocuri mai interesante. Cineva s-a gândit să facem trenulețul cu săniile. Este o sanie care lunecă bine pe zăpada bătută și lunecoasă care formează un strat de cristal
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și speram să nu se topească, ca nu cumva să se strice această lucrare frumoasă. Dar într-o zi, când veneam de la școală, am observat că băbuța noastă a fost stricată. Nu am aflat cine a fost infractorul, dar mare scârbă și jale am avut! Am fost și cu colindatut și cu uratul, mergeam din casă în casă, era foarte plăcut să vedem cum persoanele din sat ies să ne asculte. Și scoteu afară copiii mai mici să se uite. Noi
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mîna pe astfel de gîngănii oribile. Ptiu, că-ți vine să-ți iei cîmpii numai cînd auzi de ele! Dar știți voi ce-i acela un triton? Tritonul, i-a dat explicații Bărzăunului fratele său, Matei, e un fel de scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro sau verzuie, adică o șopîrluță cît degetul cel mic, dar mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți pune mîna! Uuuah ! exclamă Bărzăunul înfiorîndu-se și lungindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai zic de bani. TOREADORUL: E spurcată. EMMA: Recunosc bărbatu-meu era mai puțin pur decît un taur: Totuși o s-o iei! Scoate spada din pieptul lui Charles, o șterge pe ziar și o întinde Toreadorului, care o ia cu scîrbă.) Acum, hai! TOREADORUL: Nu merg! EMMA (scoate spada și o șterge pe ziar): Haide! America de Sud, arena corridelor, ne așteaptă. TOREADORUL: Nu voi să știu de America dumitale EMMA: Cît m-am chinut să te scap, cîtă fantezie am cheltuit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai spele, Își lăsase părul să i se adune măciucă În vârful capului, arăta ca un cioban fugit la oraș, se integra, cu alte cuvinte, În peisaj, devenise un cetățean ca oricare altul al orașului Buzău, purtându-și cojocul cu scârbă În plină luna lui mai, ca toți locuitorii demni ai Buzăului, care uitaseră că, de milă, primăvara se făcuse portocalie sub soarele clement. Alexandru refuza să mai iasă cu el pe stradă, Îl scotea din minți atitudinea fiului, nu-i
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sărutat? Ia-ți gândul, băiete. Dacă vrei, rămânem amici. Dar nici așa nu cred... Am văzut eu la cenaclu cum te uitai la idiotul ăla de Vasile. Nu e nimic de capul lui, Îți pierzi timpul cu el. Mi-e scârbă de tine, Cristiane. — Haide, băi... Te invit la mare În vara asta. Mergem la căsuțe, la Neptun. — Ai bani, nu-i așa? Ai bani murdari. Bagă-ți-i În fund și du-te la mare cu cine vrei, nu cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să mă culc cu tine? Mai am ceva de tânăr din romanele interbelice? — O să te culci, Vasile, o să te culci... Dar ce frumos plouă alături de tine. — Și dacă o să mă culc cu tine și o să-ți spun că mi-e scârbă de tine? Că ești o curvă? Ea a lăsat capul În pământ, dar nu s-a dezlipit de el, a suspinat doar, a Înghițit jignirea odată cu picăturile de ploaie, cu umilință. — Ce zici, mă Înveți și pe mine să mă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
țării noastre va fi capital. Succes. Să trecem peste amenințările cu dezosarea, prin care Puiu Nistea, după cum Îl știm de mult, a Încercat să te Încurajeze... — Ha! Ha! a râs de lângă el Siboiu, pe care Ionela l-a privit cu scârbă. Ceilalți doar au zâmbit, știau că zâmbetul aduce un compliment mai discret, mai elegant, mai potrivit cu statura culturală a tovarășului Rogoz, care pândea orice reacție, orice gest. — Vă mulțumesc, tovarășul Rogoz, sper să nu vă dezamăgesc, a Îngăimat și Vasile
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nu știu ce mi-ar fi promis, poate că tu știi acum. Tot ce vreau să-ți spun este că aș fi vrut să fiu eu În locul tău acolo, pe calea ferată. Cu siguranță că trenul acela s-ar fi oprit, de scârbă, perplex În fața unei victime care nu merită să moară. Ce trebuie să faci ca să meriți moartea, spune-mi, Matei? Să iubești? Ai dreptate. Nu pot să iubesc, iar dacă aș iubi aș fi la fel de bolnav În iubire ca stricata aia
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fetele Îi cad la picioare... Îl privea și nu reușea să-și clarifice sentimentele, care Îl tulburau: pe de o parte admirația În fața aparenței, În fața operei de artă pe care o inspira trupul, Înfățișarea acestui om, pe de altă parte scârba, indignarea, stârnite de opțiunile, de comportamentul lui față de oameni. Exact ca Într-o prietenie cu sugestii Îndrăgostite, cum se Întâmpla demult În Antichitate, o prietenie care pășise dincolo de linia roșie a respectului... — De ce ai venit? l-a Întrebat totuși cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la bere, a mai șoptit Vasile și s-a dat un pas Înapoi. O să mă nenorocești tu pe mine, Vasile, a zis Într-un târziu Căreală, plin de amărăciune. — Te-ai nenorocit singur, domnule. A mai privit câteva secunde cu scârbă oribila statuie, după care a luat-o Încetișor spre magazinul universal „Dacia“. — Nu-l aștepți pe Siboiu? a strigat Căreală În urma lui. — Nu. Cristian Siboiu nu există, pe cine să aștept? Un gând Însă Îi tot trecea prin minte, malițios
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ce i se Întâmplă, de ce Își pierde seninătatea, În mintea fragedă care Începe să cunoască Înfrângerea, adversitatea, neputința. Și din ușa dormitorului Îi azvârli În piept un ziar, Viața Buzăului, unicul pe care din când În când Îl citea, cu scârbă. — Uite, el a reușit. Tu?... Cine a reușit? l-a Întrebat Vasile, dar taică-său dispăruse. A desfăcut ziarul. L-a răsfoit, În capul paginii a treia fotografia lui Cristian trona urâtă, cerneala, suptă de hârtia proastă, Îi desfigurase marelui
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-i mai știu. Eu eram piticul Ghencea. Cartea, ne spunea Nea Nebunelea, era legată în piele de râs. Și era, într-adevăr, o carte păroasă, care zicea că nu ne-o dă în mână, că am putea să leșinăm de scârbă. — ...și nu mi-e mie de asta, că leșinați, spunea el, dar e o scârbă nefirească și ați putea să nu vă mai reveniți. înfățișarea cărții era următoarea: era legată într-o piele tărcată și păroasă, de o culoare greu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
piele de râs. Și era, într-adevăr, o carte păroasă, care zicea că nu ne-o dă în mână, că am putea să leșinăm de scârbă. — ...și nu mi-e mie de asta, că leșinați, spunea el, dar e o scârbă nefirească și ați putea să nu vă mai reveniți. înfățișarea cărții era următoarea: era legată într-o piele tărcată și păroasă, de o culoare greu de descris. Nenea Nebunelea pretindea că e o culoare aproape per fectă, dar că o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu se rade grijuliu cu cuțitul ăla al lui ca un brici, poate să aibă fața lucioasă și proaspătă, dar sub ochi îi rămâne, de-o parte și de alta, câte un rând de floace. Lui Nur Iulian îi e scârbă de el, i-a fost scârbă încă de la început, de când se băgase cu albanezii, ar vrea să-l vadă mort, cu ochiul bâhlit, fără nici o licărire, dar nu mai poate da înapoi. Azi e ziua. Trebuie să meargă acasă la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ăla al lui ca un brici, poate să aibă fața lucioasă și proaspătă, dar sub ochi îi rămâne, de-o parte și de alta, câte un rând de floace. Lui Nur Iulian îi e scârbă de el, i-a fost scârbă încă de la început, de când se băgase cu albanezii, ar vrea să-l vadă mort, cu ochiul bâhlit, fără nici o licărire, dar nu mai poate da înapoi. Azi e ziua. Trebuie să meargă acasă la jidan, la Gaspadin. Binefăcătorul lui. Ceilalți
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și misterul existențial al personajului, s-a creat, cu intenție sau fără, o imagine de conducător în contrast evident cu aceea cunoscută spectatorilor din experiența de fiecare zi. Astfel că în mintea lor a apărut , inevitabil, comparația și odată cu ea scârba și revolta. În Higgins (Pygmalion), Bubnov (Azilul de noapte), Tipătescu (O scrisoare pierdută), Astrov (Unchiul Vanea), Fundulea (Visul unei nopți de vară), Pelasgos (Danaidele), Goering (Mephisto), Alfred (Vizita bătrânei doamne), Dodge (Copilul îngropat), Lear (Regele Lear), Claudius (Hamlet), Serebreakov (Unchiul
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
și patriotism, între naționalism ca atare și comunism național. Și într-o lume în care cea mai recentă generație nu-și bate capul cu cele din tinerețele bunicilor. Dacă, baccialit, numitul Pleșiță produce la televiziune compasiune pe un fond de scârbă - sau invers -, rolul de senior politic, indemn prin vremi și slujind verticala, îl prinde pe Niculescu-Mizil - a-i pune înainte apostila de dl ar fi, oricum, insolit. La posturile noastre de televiziune, unde apar miliardari sexual rași, terminați, veseli sexagenari
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
bazată pe concubinajul dintre crimă, minciună, ticăloșie și prostie într-o societate anormală, "societatea comunistă multilateral dezvoltată". Cinismul lui Ilie Merce vorbește de la sine. Într-un decor luxos cu mobilă bidermeyer, așezat într-un fotoliu imperial, parlamentarul nu-și ascunde scîrba princiară față de cei "care se dau rotunzi"; regizorul, într-un joc al contrastelor, i-a alăturat imaginea Monicăi Lovinescu pe patul de spital, o umbră a trecutului grăitoare, o mărturie. Cît despre cei care s-au devotat comunicării cu orice
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
cea de-a doua scrisoare lucrurile s-au schimbat însă, fiindcă - se zice - am fost prea aspru, folosind niște epitete care nu rimează nici cu "prinț", nici cu "regent". După care a continuat: "...în ultimele zile îmi era rușine și scârbă să scot capul îl lume. Din toate părțile eram întâmpinat cu vorbele: - Bine i-ai făcut! Prea își face de cap. (E vorba de Măria Sa) - Ai avut curaj! - Ești îndrăneț!" ..."oficioasele partidelor național-țărănesc și liberal s-au luat la harță
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
nesfârșită voluptate", are un râs de "curviștină nătângă" și nu se dă în lături de la nimic. Atuurile lui cele mai importante sunt ascunse tot la spate. Vine un moment când tovarășii mai vârstnici și mai experimentați află cu stupoare că "scârba aia smolită" are și un profitabil debușeu homosexual. Tânărul Viorel, băiatul lui Gomoiu, i-a pus de mult inima la picioare. Ceea ce înseamnă că Laur, "prințișorul mulatru", este la înălțimea modelului reprezentat de Motănica, mama codoașă, care stă cu pisicile
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]