658 matches
-
toate cauzele de retragere pre cari le înșiră "Romînul" care poate fi în adevăr o cauză a retragerii d-lui I. C. Brătianu. Este adevărat că imoralitatea e mare în acel partid și singura noastră mirare este că nu s-a scârbit mai de mult de imoralitatea partidului său. De mult am spus că așa - numitul partid liberal nu este în cea mai mare parte decât o adunătură de toți oamenii cari 'și fac din politică o meserie și un mijloc de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de cuget, mai fățarnic și mai pervers pe toată coaja pământului. Aci și numai aci, din timp în timp, la venirile patrioților la putere, prințul va putea studia patologia socială, înmulțirea, prin anume sistem, a bacteriilor în corpul unei națiuni. Scârbit de o asemenea priveliște, un om c-o inimă și o inteligență superioară sau ar avea milă de un popor cu atâta neomenie esploatat de-o mână de parveniți fără conștiință de datorie și iubire de oameni, sau ar lua
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule, mănâncă”. Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă..., că așa m-am scârbit atunci... Și-apoi și carne ne mai băga, da’ cum... Era luni de zile că ne da arpacaș la felu’ doi, dar fără grăsime... Și-apoi era câte-o săptămână, două când băga grăsâme multă În mâncare... și mulți care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ea era amfitrioană: era frumoasă, cu sâni mici, dar cu burtă, iar copiii ei erau goi la masă. Mă uitam la ei cu uimire - se prepara o supă de urzici, și în oala mare era o broască. Totul mă scârbea. M-am apropiat de mașina de gătit și am pus un capac peste oala clocotind - cu gândul că broasca se va înăbuși de abur, pentru că n-o puteam scoate de acolo! Ce vis! Foarte diferit de ale altora - visez așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plin de zvâncnet ca o coardă de vioară, și și-a asumat merite pentru că nu se lăsase păcălită de genul ăla de căsătorie de-a doua. De mult am încetat să mai cred că toți oamenii bătrâni ajungeau să se scârbească de exact lucrurile pe care și le doriseră în tinerețe. Dar asta voia ea să ne facă pe noi să credem - „ o baba bătrâna ca mine“ - și noi ne conformam și o credeam pe cuvânt că este bătrână și are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
trimiși de Johnny Torrio și care scăpaseră într-un sedan Jewett albastru. Bluegren își punea mănuși din cauza spinilor pe care îi îndepărta de pe trandafiri cu foarfecele. Avea ochi albaștri, reci, pregătiți să vadă orice, și un nas mare, cărnos, cam scârbit de toate cele. Presupun că a avea mintea ascuțită și fața lată sau gânduri late și fața ascuțită crea oarece confuzie. Iar confuzia încercată de el se datora, cred, și legăturii pe care o avea cu gangsterii și a efectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a mers. Apoi Marinaru’ a învelit o cărămidă în șapca lui și a lovit cu ea geamul. După atâta zgomot, am șters-o pe alee, dar ne-am întors tiptil înapoi când am văzut că nu vine nimeni. Eram deja scârbit, dar n-aveam cum să mă sustrag. Marinaru’ și Gorman au intrat înăuntru și m-au lăsat pe mine să țin de șase. Ceea ce n-avea prea mult sens, că oricum fereastra era singurul mod de a ieși de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era patul ei, trebuia să îmi arate cum să îl folosesc. Și și-a lipit sânii de mine, dând umerii înapoi, închizând ochii și ținându-mă de brațe. Așa că nu mi-a lipsit căldura umană și nici nu m-a scârbit după ce am terminat. Mi-am dat mai târziu seama că am avut noroc cu ea, că a încercat să nu fie distantă cu mine, sau satirică și că s-a purtat cu milă. Totuși, când senzația de exuberanță s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o voce răgușită și joasă. Probabil că sunt, trebuie să recunosc. Dar m-am gândit că dacă o să reușesc să comunic cu o altă persoană, poate o să reușesc să comunic și cu altele. Și că oamenii n-o să mă mai scârbească, și nu o să îmi mai fie teamă de ei. Pentru că ceea ce simt eu nu poate fi din vina oamenilor, nu în halul ăsta. Nu ei sunt cei care îmi trezesc acest sentiment. Da, am crezut că poate tu mă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-mă, acum cât am pe pagină aspectul fizic al lui Seymour, să găsesc o cale de a-l înfățișa ca atlet și sportiv, fără a-i irita prea mult pe cei ce detestă sporturile și jocurile fizice. Sunt disperat și scârbit, zău așa, constatând că nu pot începe capitolul ăsta fără o scuză. Întâmplător, fac parte dintr-o catedră de limba și literatura engleză care numără printre membrii ei cel puțin doi poeți moderni, a căror faimă tinde să devină statornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Când au văzu că animalele nu le pot pronunța numele, s-au hotărât să-i creeze și pe oameni. La început i-au sculptat din lemn. Dar aceste păpuși însuflețite s-au dovedit de o mare cruzime. Zeii s-au scârbit și au provocat un potop, după care și-au zis să facă o nouă încercare. Au luat porumb galben și alb și au făcut o pastă. Din această pastă au modelat, mai întîi, patru bărbați. De teamă să nu semene
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de cireșe. I-a plăcut la nebunie, păcat că femeia trebuia, totuși, să se ducă acasă, "am niște acte pe care mi le cere șeful mîine la prima oră." Cînd Mihai i-a povestit lui Lie, prietenul s-a uitat scîrbit către el: "Dac-o pupași pe gură, pupași jumătate din București în..." i-a spus cu vorba lui oltenească, stăpînindu-și cu greu rîsul batjocoritor. Apoi s-a auzit ușa; intrase în casă "jandarmul", soția lui Lie, vatmaniță pe tramvaiul 33
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Înțeleg că vă referiți la Derek? Omul se uită la mine peste măsură de uimit. Voi chiar nu vă cunoașteți numele de familie? Întrebă. — Am mers cu toții la școli private, i-am explicat eu. Asta e de natură să te scârbească pe viață de astfel de curiozități. La liceu, lui Derek i s-a spus „Brewster Junior“ ani de zile. Oare vă puteți imagina ce daune psihologice lasă astfel de poreclă? Cicatricile unor răni ca aceasta nu se vindecă niciodată complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
putea da uitării. Joi seara, Tom și Rozanov trecură efectiv unul pe lângă celălalt, Rozanov ducându-se la Papuc și Tom la Diane, dar amândoi erau atât de orbiți de gândurile lor, încât nu se observară. Nesta Wiggins, pe care o scârbea priveliștea femeilor speriate de bărbați, ar fi făcut o criză de nervi dacă ar fi putut auzi discuțiile care avură loc între Pearl și Hattie pe parcursul zilelor de luni, marți, miercuri și joi. În timpul acestui interimat, în care nici una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
m-a zăpăcit pentru o grămadă de vreme. Asta-i copilăria mea, genul ăla de deraieri. Singurul nostru desert de când aveam șase ani și până am ajuns la nouă a fost budincă instant cu glazură de unt. Evident, acum sunt scârbită de glazura de unt. Până și de culoarea ei. Mai ales de culoarea ei. Și de gust. Și de miros. L-am întâlnit pe Manus când aveam optsprezece ani, și un băiat extrem de frumușel a venit în pragul casei părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
asta se vedea și În cele mai mărunte lucruri. De exemplu, după ce făceau dragoste, În toți acești ani, nu-i spusese niciodată cuvinte tandre, nici n-o mângâiase, ci se Îndepărta repede, ca și când contactul celor două trupuri l-ar fi scârbit după folosință. Chiar și acum, când fusese atât de brutal și de mecanic - nici măcar nu-i dăduse timp să se trezească -, primul lui gând fusese să fugă repede să-și scuture unealta, să și-o clătească și s-o decontamineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de păr - dimineața le găsea pe pernă, fragile și despicate. Purta ochelari și nu mai avea speranțe. Îmbătrânea fără să fi fost vreodată tânăr cu adevărat. Și, mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii. Ar fi vrut să zgârie caroseria BMW-ului lui Dario cu cheile casei În care el nu avea să locuiască vreodată. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
considerare... eram așa de sigură că nu va fi nici o problemă. Le tot spuneam: „Nu, vă înșelați“. Dar era evident că nu se înșelau. Și când mi l-au dat, am văzut imediat că era diferit. Chiar am fost cumva scârbită de el, de fapt... Nu e îngrozitor? Da, eram scârbită. Tot repetam: „Copilul e o greșeală, n-ar fi trebuit să se nască“. Am fost foarte deprimată în prima lună. Iar apoi am ajuns în extrema cealalată. Când avea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Într-o oră, Ruby se simțea tristă și tulburată. Știa că grupul ăsta de femei nu era un caz izolat. Trebuie că erau mii de gravide care se Înfometau doar ca să Încapă iar În blugi imediat după naștere. Ceea ce o scârbea și mai tare era că revistele pentru femei le Încurajau În mod evident. Ruby străbătea recepția, Îndreptându-se spre ușile principale, când a văzut-o pe Ronnie venind spre ea. Ce naiba căuta mama ei aici? Ronnie i-a observat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fi dat seama că nu auziseră nicidecum bocănit de copite de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ce vi se pare minciună aicea? Am auzit că la mare câte unii, bărbați și femei, stau la soare despuiați, fără rușine, cu toate alea la vedere, În bătaia vântului. Și dacă vreți să știți, În ziua aia m-am scârbit de domnișoara Lori. Ea și cu Socol au plecat Înot și s-au lăsat duși de apă hăt, departe, la vale: abia li se zăreau capetele, ca două gămălii. Eram cu ochii pe ei. Am văzut cam pe unde ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
găsit cu greu un bărbat care să se Însoare cu asemenea nepământeană ființă. Înainte ca Vieru - lovit de o mașină pe când aștepta autobuzul În curba În unghi drept din mijlocul satului - să-și piardă cunoștința, mai avu timp să se scârbească pentru că zăcea aruncat și tăvălit În balegă moale de vacă. Nu simțea nici un soi de durere, văzu că un picior Îi stătea Îndoit nefiresc și pricepu că era frânt. Auzi strigăte În jur. Cineva Încercă să-i asculte inima. Zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să rămână cu actorul sau să urmeze sfatul înțelept și gospodăresc al părinților și să se mărite cu un mecanic auto, fără titluri academice, adevărat, dar cu bani buni, casă la curte. Alege mecanicul ( Romanță). Un altul (Vara, în amurg), scârbit de burlăcie, caută o Penelopă de mahala, pe nume Viorica, dar Penelopa se măritase între timp cu domn’ Marcel din Focșani. Lui Ulise nu-i rămâne decât să cugete cu tristețe: „trece vremea, frățioare, se duce”. Hector Săvescu, contabil vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
locuiască infernul. Casa demonului e Infernul. Dar această complementaritate nu-i face strigătul mai puțin autentic. Dimpotrivă, el însuși ascunde o boală. După ce fusese invitat în casa de la țară a lui Eugen Ionescu, exclamă: „E așa de splendidă, că te scârbește definitiv să te mai întorci în Parisul acesta mai coșmaresc ca niciodată. Nu mai e un oraș, ci un Babel înspăimântător, cu care m-am obișnuit așa cum ești silit să te obișnuiești cu infernul” (26 decembrie 1975 Ă 291). Occidentul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă mai bucură pe lumea asta” (26 septembrie 1968 Ă 101). Peste câțiva ani situația e aceeași: „Am muncit cu brațele timp de 10 zile la un prieten. E singurul lucru care mă satisface pe deplin. Știu că asta te scârbește și știu și de ce. Dar pentru mine, de fiecare dată când am prilejul să lucrez ceva cu brațele, e parcă m-aș întoarce la copilărie. Nu eram făcut să ajung un intelectual. Ce decădere! Mai bine m-aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]