222 matches
-
testa. În realitate italiana are forma capo, cu o serie largă de sensuri, comparabile cu cele ale rom. cap, folosind ca sinonim și în numeroase expresii pe testa, în timp ce rom. țeastă are sfera semantică ceva mai redusă: cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; carapace. Cetate ar vădi, în viziunea lui Cantemir, descendență curată din lat. civitas, civitatis, față de it. città „oraș”, a cărui formă ar trăda o influență străină, probabil cea a germ. Stadt „ville”. În fapt, rom. cetate, ca și sp
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie! strigă el. Și întorcându-se, văzu o ceată de copii între șase și nouă ani, cu praștii, după copaci, la zece metri; încă o piatră zbură în scăfârlia poetului. Și înainte ca Victor Hugo să spună ceva, unul din mucoși, umilindu-se, ridicând capul și mângâindu-și imaginara viitoare barbă hugoliană, recită, imitându-l pe poet: Pan! Pan! Pan!!! Victor Hugo, adânc insultat, fuge să-i prindă. Copii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în uniformă au intra pe ușa băncii Boulevard-Citizens Savings & Loan de pe colțul dintre Yucca și Ivar, cărând sacii cu hârtie și jetoane, iar directorul le-a deschis seiful. Unul dintre spărgători l-a adormit pe director cu un baston în scăfârlie, iar ceilalți doi au înșfăcat saci cu bani adevărați și s-au îndreptat spre ușă. Între timp șoferul intrase în bancă și golise sertarele funcționarilor de la ghișee. Apoi i-a mânat către seif, i-a pocnit în cap, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le plăcea de ea. Betty prețuia mai întâi cantitatea și numai după aia calitatea și, spre deosebire de mă-sa, nu prea știa să zică nu. — Fiți mai clar, i-am cerut. Nume, date, descrieri. — Cred c-ai încasat cam multe la scăfârlie, fiule. Îți cam filează lampa. Nici Einstein nu și-ar putea aminti toate numele iubiților lui Betty, iar pe mine nu mă cheamă Albert. — Spuneți-ne numele pe care vi le amintiți. Short își vârî degetele mari sub curea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sănătoasa. Și ce dacă o prindea cineva fugind goală și urlând prin parcarea spitalului? După câteva secunde observă că, În mod neobișnuit pentru Doamna cu Coasa, nu avea nici urmă de coasă sau de pelerină cu glugă. Totuși avea o scăfârlie plină de codițe negre și groase stil Afro. Frica i se transformă În confuzie. Se uita la scheletul care scutura din oase În timp ce intra În cameră, cu mâinile și picioare bălăngănindu-se Într-o parte și-ntr-alta ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
peisaj interesant, că, de, avea densitate demografică, pă bune, da nefericit sorbită dă propaganda nevătămătoare și obscurantistă care o făcea toți concurenții. Vezi că io Îl șteam dă dămult pă malacu dă Sampaio, da nu mi-a fluturat nicicând pân scăfârlie vro fixă care acolo, pântre chintali dă șunci, zace un scârța-scârța pă hârtie dă forță și anvergură! Fincă chestia m-a uimit și imoționat, m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele cu care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-am pus Întrebarea că care iera baiu d-o năcăjea. Mi-a zis că În ajun zărise În beci o chestie-trestie, un șoz ciudat care nu putea zice cum iera, decât că avea tuiuri. Mie mi-a fluturat În scăfârlie că nu dân năzăreala cu bărbi avea călduri, care orice gogeamitea practicianu le zice sinton, și i-am tras atenția dă la ele, că i-am cântat filmu cu sălbatecu care l-au pus maimuțile dipotat. A doua zi, iepurașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
somație. Lângă săpunera de la leghean și garafă iera un maldăr dă terfeloage care m-am Îndrăznit să-l răsfoiesc. Îți mai spui o dată, ierau de la Potigrafia Oportet & Haereses, și mai bine n-o făceam. Are dreptate cine cântă că În scăfârlia care În ea intră puțin, tot puțin și rămâne; nici până azi nu pot să uit buchernițele care don Wenceslao punea să le zgârie pe hârtie. Copertele iera cu niște purie petroase, dezgolite și multicolorate, și se chema Grădina parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar În cele din urmă am căzut la Învoială asupra unora albe pe fond roșu. Fără urmă de aprobare din partea Primăriei, am profitat de puterea nopții, când gardianul doarme, pentru a fixa marele afiș În ploaie, care ne-a udat scăfârliile la amândoi. O dată consumat actul, ne-am dispersat În direcții diferite, ca să nu cădem pradă zbirilor. Domiciliul meu actual e după colț, pe strada Pozos; artistul a trebuit să bată cale lungă până În zona rezidențială din Piața Flores. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că Indianu Ubalde nu-și perde speranțele să să Întoarcă la gașca iubită. P-acilea totu-i neschimbat. Burdihanu meu Încă nu poa să halească mate, da cu toate șozurile care se previzibilează, mandea insist, fincă mi-am pus În scăfârlie să beau mate În fiecare sfântă ziulică cât oi sta pân străinătăți. Vești grase, canci. Da aseară blocase colidoru o tabără dă valize. Chiar Poyarré, care-i franțuz d-ăia de protestă, a urlat cât l-au ținut bojocii, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da procesu iera Înuntru. Tu, care Înregistrezi cu dalta p-ăi doi creieri fiecare parolă care io o scuip dân molari, poate că-ți amintești dă camionagiu, care a fost pă juma cămilă cu ăla din omnibuz. Mă-nțelegi, din scăfârliele lu ăi mai lincși dântre noi nu pleca gându că namila o să-și acopere fieșcare alianță cu lacrimogenu, ca să ne pedepsească purtarea nasoală. Da să nu-ți fie teamă pentru iepurașu tău iubit; camionagiu s-a pacificat și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a mușcat țărâna Înfrângerii! Ai să crezi că, Între puhoiu dă stele, io ieram ca ăla de-a Înghițit lături uscate. Fugi d-acilea. Mandea mi-am uns bostanu cu ulei și l-am pus la treabă de nu părea scăfârlie, ci ventilator cu galibardă Borsalino. De mă vedeai, cu bidineaua la două mâini, că dam curs la un libret pă cai mari, unde să profila o pătăranie dă iubire c-o bibilică socială, cu viloi propiu pă Avenida de Mayo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vor avea un creier foarte mare. Poate vor avea un craniu foarte mare, creierul dă semne că va fi pitic. A-nceput de pe-acum să cadă, să-l caute lumea pe covoraș, să se micșoreze, face bing bang prin scăfîrlie, uite-i pe strămoșii oamenilor viitorului cît sînt de inteligenți, vorbesc deja telepatic, ca-n viitor. Cu mîinile. King Kong evadează. Există și o diferență vizibilă Între film și literatură. Amândouă au evoluat ca stil. Ca tehnică. Diferența constă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrut s-o aducă la noi ca să vadă pozele noastre. Oricum, femeia n-a putut să-l identifice pe prieten, dar dacă prietenul e cadavrul de la Nite Owl, tot o să-l descoperim, pentru că Nort Layman a scos În 1953 din scăfîrlia omului fragmente de placă dentară potrivite cu unele din Închisoare. Să o aduc pe bunicuță acolo și să-i arăt pozele noastre? — Da, fă-o. Fisk Îi luă telefonul. Ray Pinker veni cu un buletin de analize chimice. — Căpitane, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mancunian, bănuiam. Fiona spuse: — Deloc. — Câți ani crezi că are? am întrebat eu încet, în timp ce-l vedeam cum intră, fără să șovăie, în apa mică înghețată. Șaptezeci, optzeci? Peste o clipă, se scufundase și nu i se mai vedea decât scăfârlia înroșită săltând. N-a stat mult în apă, doar vreo cinci minute, începând cu câteva bătăi lejere de brațe, apoi trecând la un crawl viguros pe aceeași întindere de apă, de zece, douăsprezece ori și încheind pe spate pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
S-a arătat că e în lotul dumitale, de folosință personală... Bade, Pepenoaica cea mare este în lotul dumitale... În țeasta cu creier de nevoiaș, devenit mijlocaș în tranzit și recent colectivist goldăneștean, a lui Nicanor Galan, sfârâi ca o scăfârlie de chibrit aducerea aminte și înțelegerea. Dădu înapoi, cedând terenul în fața masei de copii agitați, intră în grajd, pipăind, prin obscuritatea înserării, biciul cu coada de sânger. Stând în cumpănă o clipă, renunță la bici, luă un pripon cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și puștanul, Începe iarăși să legene sucitorul. De câteva ori, lent, până aproape de tâmpla mea. Și spune: - Mai lasă-m-o lună! Mai lasă-m-o lună! Tânguitor, moale, descurajant. Balansând sucitorul, la mai e sus, la nă e lângă scăfârlia mea. Până la urmă iese Învingător. * Întâmplarea m-a dat gata. Mi-a moleșit pofta de a participa la expediția de pedepsire a lui Pârvu. Era și normal, pe Leac Îl pufnise râsul În momentul culminant, când ăla repetase deja a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
îl lua gura că moare de frig. Și-apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele.” O altă modalitate artistică a comicului o constituie umorul, caracterizat printr-o atitudine de simpatie și înțelegere superioară față demoravuri sau mici defecte umane, care determină un râs
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
istorii și mai și cînd am fost la o bere cu "Un regalist convingător" (p. 268), împreună cu alți confrați puși pe șotii. Am asistat în direct și la o oră de vîrf la scena trîntirii unei halbe cu bere în scăfîrlia unui netrebnic de republican. Dobitocul acela de republican nu s-a ridicat în picioare cînd eu cîntam "Trăiască Regele" și bine i-a făcut domnul Dorin Robu. Și acum sînt convins că mai merita o halbă. În cap, bineînțeles. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
țevi înguste, selec tante, ca la o fabrică de cîrnați. Așteptam să văd cum filtre, nevăzute de profani, lasă spre lumină esența gîndirii omenești, esență care a fermentat secole și secole și acum, în seara aceasta se revarsă strălucitor din scăfîrlia mea. Ochii îmi devin grei și vor să ia o pauză după atîta efort, dar eu nu mă las să-mi fie furat rodul muncii mele creatoare. Pixul stă țapăn și așteaptă comanda cînd urechile tresar brusc și timpanele încep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
teleportat! Unde, Costică? Pe planeta aia... ca Pămîntul. Ce plăcută este ignoranța! Așa, raze... și hop, în raiul noii planete... Da, răspund vădit bucuros că a înțeles. Simplu ca bună ziua! Ce fericit ești, Costică! Sfîntă ignoranță, ce minuni faci în scăfîrliile care au un soi de mucilagiu în loc de creier! Aici am înțeles că filozoful mă face prost. Mai pe ocolite, dar tot aceea este. Îmi sare țandăra și eu nu-s omul care să lase de la el. Vezi, filozofule, că bei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Robu se ridică și el. Este solemn și îngînă același refren. Oponentul stă ostentativ jos și rîde. Cabotinilor, țipă către noi. Spre surprinderea mea, Dorin Robu apucă halba de bere și o toarnă în capul republicanului. Apoi o trîntește în scăfîrlia cheală a acestuia. Destul de tare ca să se facă zob. Halba, nu scăfîrlia. Mă uit roată să văd cîtă lume a asistat la penibila scenă. Erau doar cinci bărbați, care se amuzau copios. Oponentul, adică cel cu halba în cap, sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stă ostentativ jos și rîde. Cabotinilor, țipă către noi. Spre surprinderea mea, Dorin Robu apucă halba de bere și o toarnă în capul republicanului. Apoi o trîntește în scăfîrlia cheală a acestuia. Destul de tare ca să se facă zob. Halba, nu scăfîrlia. Mă uit roată să văd cîtă lume a asistat la penibila scenă. Erau doar cinci bărbați, care se amuzau copios. Oponentul, adică cel cu halba în cap, sare ca un resort și țipă spre cei care au asistat la cumplita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
babalawo? Un amestec, 7 rîme, rahat de-al ei, sînge de la perioadă, păr de pe tot corpul, se face un praf pe care ți-l dă să bei... (rețetă autentică!!!!) Amețesc numai la gîndul că pe frumoasa asta ar duce-o scăfîrlia la așa o măgărie. M-am hotărît din acel moment să nu mai beau nimic de la vreo femeie din mînă, chiar de-ar fi zîna lacului. Of, ah, ce mă fac, babalawo? Poftim în igbodú, camera sfinților. În cameră este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca și Laur, ceea ce ar fi putut ține mai degrabă de mania Motănicăi de a o contrazice pe mama. Asta nu m-a Împiedicat totuși să cred că am fruntea mare a tatălui meu și fața lui lată și smeadă, scăfârlia lui colțuroasă de ocnaș și aceeași privire a ochilor cenușii deprinși să vadă În Întuneric. Nu mai știu Însă ce anume din făptura tatălui meu mă făcea să-l asemăn pe vremea când trăia cu un șobolan. Probabil predispoziția către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]