223 matches
-
pe buturuga asta, ca să te leg la cap. CODÂRLIC: Să mă legi? Păi de ce, că nu mă doare? DĂNILĂ: Apoi tocmai asta-i! Eu, Codârlic puiule, îți vreau binele. Iaca ce-i: când oi chiui, are să-ți plesnească în patru scăfârlia și au să-și sară crierii pe care nu-i ai prin copaci. Și gata cu tine! Se isprăvește cu Codârlic! CODÂRLIC: Ce tot spui acolo? DĂNILĂ: Spun ce este. Așa că am să te leg binișor cu brâul ista al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
foștii camarazi, le părea acestora, cîteodată, oarecum absent, distant. Cei care bănuiau că Thomas trăiește, uneori, printre fantasme gîndeau asta Înlăuntrul propriilor lor fantasmagorii, pentru că atunci mințile li se așezau parcă altfel Între oasele capului, strecurîndu-se, de acolo, În alte scăfîrlii cu minți pornite razna, cum o socoteau ei, de pildă, În unele momente, pe aceea a lui Thomas. Acesta se vedea uneori pelerin, colindînd la nesfîrșit pămîntul; alteori era om de stat, măcar un an să fi avut puterea În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că musafirul se ridicase, că se afla lângă fereastră, chiar lângă... simțea nu simțea, lunganul Gafton se afla deja în stânga sa, aplecat, parcă, asupra unei invizibile umbre. Simțea nu simțea, oricum nu se sinchisea... nătărăul deja se rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înțelege acțiunea, se cam sperie toți; într-o lume în care totul pare programat, până și haosul, hazardul, surpriza, trebuie să sfidezi logica, să provoci stupoare. Să-i faci pe nătăfleți să creadă că stăpânești relee tainice, inaccesibile lor. Prin scăfârlia recepționerului Anatol Dominic Vancea Voinov, zis Tolea, treceau gânduri, gânduri, circuitele lucrau non-stop, perpetuum mobile. Mai ales că primăvara... o, da, adevărată boală, adevărată agresiune, primăvara. Ceva în sfârșit real, puternic, pentru care șoriceii amorțiți nu mai aveau reflexe. — Instigatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut seară! Parcă n-ar fi primăvară, parcă ar fi deja apusul toamnei, când noaptea cade repede, flămândă, să te înghită, nu alta. Domnul Dominic se prăbușește în fotoliul de piele. Rotește scăfârlia spre rafturile pline de cărți, spre masa cu scaunele înalte, spre birou, spre fotolii, loc destul pentru toate și încă mai rămâne, să te tot plimbi, ca într-o sală de recepții în care n-au venit invitații. Valetul reapare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cine erau susținătorii lui Mussolini, cine? Nu, nu era artist, Herr Hitler! Nu putea accepta o astfel de încercare! S-ar fi considerat anulat, devalorizat. Nu, nu era destul de curios, nici destul de ludic»...“ Așadar, ideea trecuse până la urmă și prin scăfârlia lui Mateiaș... Se ambala repede conul Mateiaș, abia aștepta să se ambaleze, să nu mai poată fi oprit: „Ți-amintești de sir Shawcros, acuzatorul britanic la proces, care spunea că este un proces fără precedent? De ce, de ce? Judecarea unui război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Așezase fiecăruia ceșcuța cufarfurioară. Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îl apucase naiba, așteptând autobuzul. Așteptând, cercetând încălțările concetățenilor. Ridicase privirea: Gostat. Gospodăria de stat. Zarzavaturi, găini, ouă, astea ar trebui să fie în hala Gostat, nu sunt decât borcane de murături. Mai trecuse un timp, mai trecuseră gânduri prin scăfârlia spectatorului, mai studiase niște perechi de pantofi din preajmă. Ridicase privirea spre lumea de peste drum, aliniată în fața magazinului. GOSTAT. GOSTAT. Privirea în gol, undeva, peste drum. Se holba la pantofii din înlocuitori de piele, la coada de peste drum, la înlocuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și vreau să te educ, să-ți lărgesc orizontul, să te Învăț ce Înseamnă ficțiunea. -Ficți.... cum ai spus? Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă nevăzută și-a Înfipt acul În scăfârlia lui nespălată de astă vară, când Antoniu i-a curățat-o cu o coajă de săpun, cu forța, deșertând o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut cuvântul. Seamănă cu altul pe care l-am mai auzit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându-i scăfârlia goală. O culege de pe jos și și-o Îndeasă din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul 8, din ghetoul care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gura sobei. Cu o lopată mare în mâini și bine încotoșmănat, moș Panciu se ivi și el în bătătura casei, prorocind răzbunarea cumplită a iernii în prag de primăvară. -He-he, domn Virgil, ai văzut?... chicoti bătrânul, îndesându-și bine pe scăfârlie căciula strămoșească, mițoasă și țuguiată ca o glugă de coceni. He-he-he!... Vine sfârșitul lumii! O mică ninsoare, nu e cine știe ce, rosti moale Virgil, ridicându-și gulerul paltonului, și-o porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sticla cu apă minerală și o făcu la stânga-mprejur, dornic să iasă. Dar, în momentul când trecu pe lângă Tarbacea, acesta își ridică fulgerător în aer mâna stângă, în care ținea ziarul "Scânteia" făcut sul, și îl plesni cu sete peste scăfârlie, înjurându-l de anafura mă-sii, de lumânare și colivă și de toți dumnezeii. Și adu-mi și mie un pahar, baragladină, că te-am ras de pe fața pământului!... mai zbieră în urma lui secretarul, căscând gura atât de tare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
avuseseră totuși prezența de spirit să se arunce la pământ și scăpaseră astfel cu viață. Numai că unul dintre ei, scurt și burtos, cu numele predestinat de Tărtăcuță, nu se mișcase destul de repede și se alesese la rându-i cu scăfârlia zburată. Cel de-al treilea scăpase teafăr și nevătămat, dar de atunci, câte zile mai avusese de trăit, nu mai umblase beat seara pe ulițele satului cântând imnuri proletare și legându-se de oameni. Tărtăcuță, cu o calotă de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cel de-al treilea scăpase teafăr și nevătămat, dar de atunci, câte zile mai avusese de trăit, nu mai umblase beat seara pe ulițele satului cântând imnuri proletare și legându-se de oameni. Tărtăcuță, cu o calotă de argint în locul scăfârliei pierdute, perseverase însă pe drumul deschis de partid și ajunsese la un moment dat chiar deputat în Marea Adunare Națională, așa analfabet și dobitoc cum era. Cât despre militar, el fusese arestat pe furiș în aceeași noapte și dispăruse fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu ochiul și să ciulească atent urechile, ca să nu le scape nimic din ce se petrecea în acel loc din universitate. Ei, fraților, ați văzut că gulașul unguresc frige al dracului? întrebă retoric un student bondoc și mustăcios, purtând pe scăfârlie o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din colecția lui G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în scăfârlie politica firmei Mather-Hollinger. Posibilitatea de a mă trezi lângă capul unui cal mort îmi trecuse de mai multe ori prin minte. Dacă o persoană o supăra, Vivian era dispusă să-l sau s-o termine în orice fel putea: contractele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că o beau în loc de apă. Fumul îngrozitor, lipsa gurilor de ventilație, chelnerițele cu fuste scurte care se plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua zi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aia să ai o pasiune pentru un anumit lucru. Cu toate astea nu vreau să fiu înțeles greșit, adaugă, sînt conștient că dacă printre noi este unul căruia i se cuvine privilegiul de a-i expedia Piticului un glonț în scăfîrlie, acela este Petrică. — Norocul tău însă că el nu a fost interesat niciodată de operațiuni sîngeroase, chiar dacă după cîte știu eu, se ghidează după acțiunile unor kamikaze gen Cromwell, Robespierre sau Saint Just. Stîrpirea răului de la rădăcină, plivirea buruienilor fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-și dea seama că participă de fapt la o acțiune orchestrată din umbră. — în clipa cînd s-a făcut joncțiunea de la Dalles cu grupul care venea dinspre Romană, pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că văd scăfîrlia lui Tîrnăcop în dosul unui cordon compact de manifestanți care înjurau de mama focului, își amintește Gulie. Inadvertențe voite; aceeași scenă este descrisă și într-un capitol precedent, cu scopul de a sublinia diversitatea de variante mai mult sau mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sînt pentru proces, se menține domnul Președinte pe poziție. — Numai că ați rămas singur, zice Monte Cristo, nu merită scîrnăviile să ne mai pierdem timpul cu ele după ce și-au bătut joc de țara asta 25 de ani. — Glonț în scăfîrlie, fără s-o mai lungim, spune Broscoiul, satisfăcut că-și poate impune punctul de vedere. — Gata, ați văzut cît de ușor a fost să vă hotărîți? Haideți s-o ștergem repejor din haznaua asta, îmi vine să-mi vărs mațele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în uniformă au intra pe ușa băncii Boulevard-Citizens Savings & Loan de pe colțul dintre Yucca și Ivar, cărând sacii cu hârtie și jetoane, iar directorul le-a deschis seiful. Unul dintre spărgători l-a adormit pe director cu un baston în scăfârlie, iar ceilalți doi au înșfăcat saci cu bani adevărați și s-au îndreptat spre ușă. Între timp șoferul intrase în bancă și golise sertarele funcționarilor de la ghișee. Apoi i-a mânat către seif, i-a pocnit în cap, și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le plăcea de ea. Betty prețuia mai întâi cantitatea și numai după aia calitatea și, spre deosebire de mă-sa, nu prea știa să zică nu. — Fiți mai clar, i-am cerut. Nume, date, descrieri. — Cred c-ai încasat cam multe la scăfârlie, fiule. Îți cam filează lampa. Nici Einstein nu și-ar putea aminti toate numele iubiților lui Betty, iar pe mine nu mă cheamă Albert. — Spuneți-ne numele pe care vi le amintiți. Short își vârî degetele mari sub curea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aceeași direcție cu nava. Nu trecu mult și, datorită vitezei superioare a vehiculului nostru, roboții pământeni și Getta 2 putură desluși cu claritate un soi de băiețel, cu capul cam mare, poate și din cauza globului de sticlă care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
astea la infinit. Se aplecă în față, îndoindu-și trupul subțire pentru a se apropia cât mai mult de interfon. Gâtul părea să i se umfle în momentele cheie, iar cele două șuvițe de păr, ca niște coarne, petrecute peste scăfârlia cheală, i se ridicau când făcea asta. Maggie încerca să-și dea seama de ce îi aducea aminte. Să fi fost oare vorba de un cocoș tânăr, al cărui cap se mișca metronomic înainte și înapoi? Sau de un luptător săltăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]