267 matches
-
pe care le dă la biserică să nu rămână bietele copile nemăritate, în căsuța aceasta de mahala unde se și jenează a-și lăsa cavalerii să le conducă, în vreme ce noi la Buzău continuam să fim cineva, chiar dacă se știa că scăpătasem... Niciun cuvânt despre leafa ta, pe care nu știe la cât s-o evalueze, neavând alte indicii decât acel œuf de Pâques de șocolată, de la Capșa, special adus pentru ea, sau cofeturile scumpe și nepotrivite de la Angelescu, atunci când, după o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Timp de două săptămâni, cât a durat examenul, cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit din casă ca vântul, cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
românească, tradițională și orice român cu frica de Dumnezeu și cu oleacă de rușine față de păcatul de a avea un copil din flori, ar bate din palme la lecturarea ei și ar blagoslovi-o pe biata fată că s-a scăpătat fără cununie... Ancorarea în morala ce dăinuie pe la noi din vremuri imemoriale, nu poate fi o greșeală. Trebuie doar să o poți face, să te transformi într-un cronicar al vremurilor tale. Câți scriitori români nau preaslăvit realismul socialist? Adică
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
cu privirea ștearsă, manechin îmbrăcat în ținuta de sportsman, fără o greșală de eleganță, pe când toată atenția lui sta întoarsă înăuntru, cu grija ca nu cumva genunchiul să se încovoaie brusc din neglijența unui ligament, ca nu cumva umerii să scapete și toată păpușa de panoptic să se prăvale undeva pe loc de repaos, pe care sensibilitatea lui istovită ar fi dorit, totuși, să se poată întinde în căutarea odihnei. Maxențiu călărea cu o tensiune halucinantă ca nu cumva să se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta pământul pas cu pas. Umbrele s-au despicat șiam văzut în șes creangă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ți-i rușine de mine Fă-mă brâu pe lângă tine. 96 - Țucu-ți, nană, gura ta. - Măcar o țuci, măcar ba; - Țucu-ți, nană, ochii tăi. - Țucă-i, bade, amîndoi! 97 Răsări soare, sus la deal, Vino, bade, o n-ai cal? Scapătă, soare, la șes Vino, bade, și pe jos! 98 Bate vântul frunza-n dungă, Jalea-i mare, calea-i lungă; 164 {EminescuOpVI 165} Bate vântul dintr-o parte Departe-i draga departe. 99 Codrule cu râuri line, Nu mă spune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de-o mână Să mă fi dus la fântână Să mă fi țipat în apă - Apoi eu m-aș fi - nnecată, Dumnezeu te-ar fi iertată Că n-aș îmbla lumea toată. Ieși tu, maică, pîn-afară Și te uită pe scăpătat Că eu într-aculo - am plecat Cu armele îmbrăcat. De-i vede un noruț greu Poți ști, maică, că mi-i greu, De-i vede nor năsădit Poți ști, maică, c-am perit. Dac-o fi țara pe pace Iar napoi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Toată noaptea nu s-alină Ci tot scrie la hârtie Și trimite la Frănție. Da Frănția-i mânioasă. El prinde cartea de loc Și o țipă cătă foc Că-i fecior fără noroc. Maică, maică, draga mea, Colo sus s-o scăpătat, C-acolo-i steagul plecat Și badea pe drum picat, Cu pistolul la picioare, Cu sabia p-îngă foale; Nu știu, maică, nu știu dragă, Nu știu somnul l-o lovit O pușca l-o prăpădit Că - nnapoi n-o mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Apoi bine învălite Tu la mine le trimite Pre șuerul vântului Pre fundul pământului. 199 Ia-te sama, nană, bine Să nu te uiți tu de mine, Când a fi la uginiță Voi ajunge la graniță, Când a fi la scăpătat Voi ajunge la Mailand. Mailandul e oraș mare Și Mailandul, dragă, are Un cîmpuț lunguț și lat, Acolo voi fi culcat Prin inimă împușcat În sânge roșu scăldat. Pusei șeaua pe murgu Luai drumul de-a lungu, Murgul tare îmi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Fără îndoială. Nu mă înșel niciodată. Aceasta-mi amintește de un caz asemănător. Cineva ascunsese o lădița cu aur și pietre scumpe în pivnița unui castel. O, un castel minunat cu donjoane și chiar un pont-levis. Am văzut poza. Prințesa scăpătase și căuta de zor sipetul. Într-o noapte, a avut un vis. Se făcea că... Florence se răsuci. ― Ia ascultă, unde ai auzit aiureala asta? ― Am citit-o în Frații Grimm. Niște scriitori remarcabili. Doamna Miga izbucni într-un râs
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cotidiană. Bănuiesc că și pentru Florence constituie o surpriză ceea ce simte. Viața alături de Șerbănică a fost un calvar. Gîndește-te doar la temperamentul ei! Era cea mai veselă fată din câte ai cunoscut vreodată, de-a dreptul încîntătoare. Din păcate, Periețenii scăpătaseră și au fost fericiți când Șerbănică i-a cerut mâna. Un mariaj nesperat. Iar acum... Florence își închipuie că domnul Ionescu e bărbatul pe care și l-a dorit toată viața, și-i pare rău că l-a întîlnit prea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întradevăr ,,dormea’’, dar somnul de veci, și încă de câteva zile, căci atmosfera din preajmă nu era deloc plăcut miroșitoare. Prin urmare, întreaga echipă a fost rechemată la ,,bază’’ și, ,,cu forțe proaspete’’ s-a înhămat la treabă, deși soarele scăpăta deja pe după Măgura Odobeștilor. Deci, identificarea victimei, informarea procurorului criminalist, fotografii, prelevarea primelor probe, dispunerea transportării cadavrului pentru autopșia medico-legală, ș.a.m.d. Luni, se primesc concluziile medicului legist: moarte violentă, survenită ca urmare a unor multiple și grave politraumatisme
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Gândul acela, l-a întristat și mai mult și parcă l-a tras într-o bulboană adâncă, adâncă, fără fund. Vroia să scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina de ore în șir, dar nu putea. Imaginația scăpătată din frâiele voinței, se desfășura vertiginos... gândurile urmau unele după altele ca un film mut, fără sonor, ca un film șters care se derula la nesfârșit fără nici o noimă. Pleoapele îi căzură grele ca de plumb, și alunecă într-un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de izvor, al frunzelor din copaci. Iorgu simțea cum îl pătrunde întunecata liniște a cimitirului... cum totul fusese spulberat de sufletul de gheață al mormântului. În genunchi lângă mormânt, își înălța ochii spre Cer, așteptând, parcă, de acolo mântuirea. Soarele scăpătă spre amiază... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Vântul de vară mângâia ierburile și frunzele copacilor, ca un cântec abia șoptit... parcă ar fi spus: "Dormiți în pace... Dormiți în pace...!” Mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi dădea fiori și răcelli pe spinare, și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar s-o potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a închis, scăpătată din cheutori... Câteva pâlpâiri de lumină licărite printre pleoape... și, își pierdu stăpânirea... prăbușindu-se în el însuși ca într-o bulboană care l-a supt până la fund. Pleoapele începură să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În casă. M-am gândit că, dacă le scap, o vor ridica pe mama, care era prea bolnavă cu inima. Mă hotărâsem să-i aștept, să-mi urmez destinul [...] Am pornit Între cei doi peste plaiul pustiu. Soarele Începuse să scapete. Se auzeau de departe tălăngile oilor care se Întorceau la stână. Clinchetul lor părea o litanie monotonă, o rugăciune veche, din vremea când munții și pădurile erau cetăți de apărare pentru oamenii fugiți din calea prădătorilor.” Ați văzut, stimați cititori
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mutat, Între timp, din Poiana Teiului În Târgu-Neamț), cu fosta-i prietenă Silvia, acum familistă (nici una dintre aceste persoane nu-l mai recunoaște pe cadavericul pușcăriaș), Încât regretăm profund că doar un fragment din aceste pagini putem reproduce. „Când soarele scăpăta, am ajuns În autogara din TârguNeamț, dar, ca la Buhuși, nu mă aștepta nimeni (cu toate că autorul Își anunțase sosirea, nota lui M.S.D.). Mergând pe strada principală, după ce am trecut de biserică, prin dreptul oficiului poștal am observat un bătrân, care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mulți camarazi de-a lungul celor peste o mie de kilometri de când intraseră în țara asta parcă fără sfârșit, dar acum o coardă în el se rupsese. Trebuia să meargă singur spre gară, oare își mai avea rostul... Soarele scăpătase pe jumătate după orizont când deodată i se păru că devine orbitor reveni spre el cu viteză, lovindu-l în cap... În lumina crudă a dimineții oamenii șușoteau ceva, uitându-se la medicul legist care întorcea mortul pe toate părțile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Cineva din autobuz îi arătase cu un gest temător, sau poate încărcat de o lehamite neînțeleasă dealul proptit undeva într-o latură, un deal ca oricare altul, întunecat și șters, măturat acum de ultimele raze ale soarelui care sta să scapete după creștetu-i colțuros. Odată coborât din autobuz căută cu privirea drumul care-l va duce acolo sus, unde stătea țăranul acela îndărătnic, pentru care a trebuit să bată atâta drum de la orașul reședință de județ. „Dacă nu se lasă convins
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la chestii de-astea: logodnica pe care n-au putut-o avea, serviciul pe care niște bunici li l-au luat, casa ori lotul de pământ pe care le râvnesc. Ca de obicei: invidia, netrebnicia. Lucruri previzibile Între oameni. Soarele scăpăta, intrând orizontal printr-o fereastră Îngustă a turnului, Îl aureola pe croat cu un roșu aidoma incendiilor pictate pe zid: orașul arzând pe colină, vulcanul din depărtare, care lumina pietre și ramuri golașe, focul licărind metalic pe arme și armuri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a Capului Rău, care se Întindea spre largul mării, spre sud-vest. Părea, a gândit Faulques, și nu era Întâia oară, o acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la mijlocul după-amiezii, când soarele Începea să scapete, lăsând În contralumină, eșalonate În diverse planuri și tonuri, care mergeau de la cenușiu negricios la gri luminos, succesivele neregularități ale țărmului, pe măsură ce acestea Înapoiau planurile spațiului. - Oare cât poate cântări lumina? a Întrebat croatul pe neașteptate. Faulques a meditat puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
certitudinile celor care au casă, familie și prieteni. Zâmbetul Îi dezgolea golul din dantură, când s-a oprit lângă ceata de războinici ce așteptau să intre În luptă, la care Faulques lucrase toată ziua anterioară. Lumina soarelui, care Începea să scapete și strălucea În fereastră, dădea Întregii scene o lumină extraordinară, făcând armurile să sclipească de parcă ar fi fost din metal adevărat; deși totul se datora efectului pictural al liniilor fine de alb de titan pe cenușiu neutru și repetiției, În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cumva să vadă că Ivo Markovic se aținea pe-aproape, surâzând cu gura până la urechi. A continuat să privească marea și linia Îndepărtată a țărmului spre Capul Rău, În vreme ce Carmen Elsken se estompa molcom În gândurile lui. Soarele Începea să scapete, iar lumina intensă dădea obiectelor o claritate precisă de o mare frumusețe, aidoma hașururilor care, În loc să Întărească, luminau tonurile culorilor pe o imensă transparență. „Frumusețe”, și-a zis, revenind la amintirile lui, era unul dintre cuvintele posibile; dar numai unul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întoarcere la turn. A lăsat motocicleta lângă șopron și s-a uitat, bănuitor, În jur: păduricea de pini, marginea falezei, stâncile singuratice pe povârnișul care cobora până la golful cel mic și plaja cu pietricele. Nici urmă de croat. Soarele, care scăpăta deja de la primele ore ale după-amiezii, proiecta pe pământ umbra imobilă a pictorului de război, care nu se hotăra să intre În turn. Ceva din vechiul lui instinct profesional, educat să se miște pe un teritoriu ostil, Îi spunea să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe care-l consideră cel mai mare. Analiza liricii stănesciene e referențială, subtil răspândită de-a lungul întregului studiu: gestul poetic in devenire este descoperit la Geo Dumitrescu: "Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,/ deschizând fereastra spre luna ce scapătă, .../ ai sa te faci urâtă, ai să te faci puțină,/ fată tristă, fată de gheață./ Ai sa te faci urâtă... fată amară!" Nichita e urmărit pe teme și idei (condiția artistului, setea de cunoaștere și sentimentul iubirii) concretizate în trei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]