1,144 matches
-
cu ochii de copil se moaie de tot și ochii i se umezesc. N-are tata să-ți dea nimic, îngeraș scump. O lacrimă chiar își dă drumul și ajunge în mustață, provocînd o ușoară mîncărime. Vasile încearcă să se scarpine cu dinții de jos, schimonosindu-se în fel și chip. Se uită atent la copil și comentează: Ce vină are el? Toți copiii se bucură de sărbători și el săracu'... Analizîndu-l cu atenție pe Răducu, i se aprinde un beculeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Mircea pufăie nervos și-i gata să mănînce jar, să verse sînge, să dea foc, să dărîme și să calce în picioare. O să fii mulțumit, șefu'! Cei doi se despart amical. Doar Mircea nu încetează să pufăie nervos, să se scarpine pe chelie și să mormăie a furie. Începînd din acea zi, titluri de o șchioapă înfierează pe cel care nu dă terenul. Caricaturi, poze, răcnete, țipete și tot tărăboiul din lume încearcă să îndoaie cerbicia celui care nu dă. Atacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu știe cu cine... Înțeleg vag problema și mă forțez să prevăd ce aș putea să fiu rugat. O pauză mai lungă decît era necesar devine jenantă. Nu mi-ai spus, totuși, cum îți pot fi de folos. Omul se scarpină în cap, se cam codește și nu îndrăznește. În final continuă: Aveți un salariat aici pe nume Donose. Și? Poate o ia în căsătorie. Rămîn un timp perplex. Dar... Da, și el... Dar are aproape 40 de ani! Este adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cînd să plece, aude din nou vocea: Mi-i foame... Se uită în jos și pe alee vede o omidă. Tu vorbești? Da, răspunde omida. Mă cheamă Anastase. Fantastic, măi Anastase. Anastase din nou scîncește: Mi-i foame... Omul se scarpină în cap, se uită roată și cu pantoful îl calcă pe Anastase zicînd: De-ai ști ce necăjit sînt, măi Anastase...! Povestind îi arăt lui Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu săniile la fața locului, fluieram peste gîrlă după Vilmoș. Mai zdravăn decît oricare din trupa noastră, pe țigan Îl simțeam În stare de orice Îndrăzneală. Zbura cu sania, pilotînd-o printre pivnițele celor trei etaje, cu ușurința cu care se scărpina În cap. Odată ajunși pe platoul neted de jos, cu toate că mai era mult pînă la gîrlă, țipa la noi să frînăm 2ca nu cumva să lunece el În apă. Zbiera atunci că nimic nu e pe lume mai primejdios ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-le apărarea colegilor din facultate. Nu e vorba de lașitate, e vorba că băieții noștri sunt mai pasionați de matematică decât de politică. Asta-i situația. Vacs! se strâmbă Paulică Dobrescu. Cum am zis, așa rămâne!... Tase începu să se scarpine în cap, cu ochii la prietenii săi. Ce-i facem, Sandule? îl întrebă pe medicinist. Acesta nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere, părând să cumpănească situația. Peste puțin, la sugestia lui Victor, plecară cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rațe, zece gâște. Proveniența terenului!? Moștenire de la o rudă a tatălui. Tot mazilit!? Tot. Frați!? Surori!? Patru frați și patru surori. Eu sunt al treilea născut în familie. Pe lângă mânios, tovarășul Ilie părea acum și nedumerit, chiar încurcat și se scărpina la ceafă căznindu-se să își amintească ceva în timp ce răsfoia febril un dosar voluminos. Deodată, chipul schimonosit și ochii de viezure i s-au luminat și s-a repezit la un dosar pe care scria cu litere de-o șchioapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu cumva și mortul ăsta le-a fost amant? Nineta a rămas cu țigara în colțul gurii, ca-ntr-un prim-plan al uimirii, și-a scărpinat ușor o pătrățică neagră de șah din zona țâței stângi, a dat să spună ceva măreț, dar s-a răzgândit și m-a dezamăgit aruncând, puțin scârbită, ceva banal și de neînțeles pentru mine: "Pe dracu! Astea și amantul Dej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
făcea să crezi că nu a fost inventată încă mișcarea. Când te-asculta, aveai impresia că vrea să te ucidă, dar întârzie, pentru că nu s-a hotărât asupra metodei. Aceasta era atitudinea față de băieți. Ziceai: "Fugio, -ere, -gi, -itum". Se scărpina încetișor la ceafă și voia altă conjugare. Începeai să turui, fără greș: "Audio, -ire, -ivi, -itum"... Ei, și-acum să vedem cum este cu regalul limbii latine: cele cinci declinări... Când ajungea aici, știai că-ți pregătește prohodul. Începeai ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mod deosebit atenția: preacuviosul nou mucenic Gheorghe Croitorul, Metilineanul... Și ce-au vrut?... Explic. Povestesc și despre unchiul de la partid... Tata: "Dumnezeule mare, ce mă fac eu cu tine?"... Explic: "Nea Onuț m-a învățat chestia asta..." Tata tace. Se scarpină la ceafă. Nu mai zice nimic despre sfinți. Mama oftează. Curios, când stilații ne-au invitat în cuplu tata și eu n-am mai asistat la nicio lecție despre sfinți... Deștept băiat. Să vă trăiască. Ne-a vizitat zilele trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a fost deranjat de la mimoză unde
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu-i prea grav În meseria noastră; se-ntâmplă, mai devreme ori mai târziu. Dar nu-mi place să le ușurez munca - din nou apăru strâmbătura semănând a zâmbet. Îți jur că n-o să-l folosesc contra ta. Saldaña Își scărpină barba de vechi soldat. Tăietura acoperită de aceasta, mergând de la gură până la urechea dreaptă, i-o făcuseră olandezii cu ocazia asediului orașului Ostende, la asaltul asupra redutelor Calului și Cortinei. Printre camarazii lui din acea zi și din altele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să reprezinți mediul înconjurător. Eu cred că prin această imagine Doré a vrut să spună ceva foarte însemnat despre esența frumosului și a artei. Te rog să le transmiți salutări numeroșilor mei prieteni din Casă! VIGNETA în vreme ce citea, ea își scărpina cu mâna liberă o parte sau alta a trupului, iar unghiile ei boante produceau un râcâit neregulat și vulgar. Tot așa obișnuiau mulți să se scarpine demult, la Casă. De aceea eu închideam ochii, stând pe jumătate culcat în fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să le transmiți salutări numeroșilor mei prieteni din Casă! VIGNETA în vreme ce citea, ea își scărpina cu mâna liberă o parte sau alta a trupului, iar unghiile ei boante produceau un râcâit neregulat și vulgar. Tot așa obișnuiau mulți să se scarpine demult, la Casă. De aceea eu închideam ochii, stând pe jumătate culcat în fotoliul meu. Nu voiam să văd mâna care se mișca între genunchi, pliul pântecelui și subsuori. Nimic nu trebuia să-mi abată atenția. Probabil din cauza scărpinatului, adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
n-o iubească, nici măcar tatăl ei adoptiv, preotul. Din păcate, ea îl iubește pe fratele ei. La sfârșit își recapătă vederea și se sinucide. în primul rând însă este vorba despre milă. Aha, a spus lectorița mea, începând să-și scarpine hotărâtă gleznele. Nu e ușor de înțeles. Altădată ea a întrebat: De fapt era doar un pitic obișnuit? Nu, a trebuit s-o lămuresc eu. La vârsta de trei ani Oskar Matzerath i-a poruncit trupului să nu mai crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
n-o pricep, a spus ea. în realitate este cu totul imposibil. în roman este perfect realizabil, i-am zis. Dar recunosc că este un lucru mai obișnuit în literatura propriu-zis universală decât în arta romanului suedez. Adesea ea se scărpina așa de violent și atât de îndelung pe același genunchi sau articulație, că începea să sângereze. Atunci trebuia să-i pun un plasture înainte de a-mi citi mai departe. Lui Manfred Marklund i s-a propus să se mute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ca să spun așa, fără granițe și total. Odată, jumătate din cărți au fost distruse într-un incendiu. Și totuși părea că toate răspunsurile rămăseseră neatinse. Din cauza aerului umed al dimineții, nasul șefului de echipă curgea. Când și când el își scărpina obrazul stâng, mutilat de foc. în jurul nostru zburau stăncuțe și coțofene. Dar acum, continuă el, Viktor-Carte a murit. Noi, locuitorii Uppsalei, nu crezuserăm că el va muri vreodată. Și am rămas perplecși și neajutorați în fața literaturii universale pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
făcut ochii mari și a zâmbit șăgalnic: Păi eu nu știu, a mormăit. Poate-mi spui tu? Nu-ți spun, că vreau să fie o surpriză pentru tine. Dar ai grijă să te porți cuviincios în mănăstire! Bart s-a scărpinat în păr, și-a privit lung picioarele care începuseră să se dezmorțească bine de tot dupa atâtea exerciții de qigong, apoi a rostit cu jumătate de gură: Te pomenești că îți trece prin cap că la mănăstire o să mă cocoț
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
recunoscut și mai să-l dea jos din birjă: - Așteptam la cineva! Acasă, cînd a intrat în curte - cîinii, pe el! Scheunau fericiți, iar Max lupul i-a pus labele pe piept și l-a împins cu botul, să-l scarpine pe ceafă. Că o fi auzit cîinii, că stătea pe ghimpi cu gîndul la el, iese maică-sa din casă, îmbrăcată în negru după Gheorghe, țipă "Ioi, Mihăiuț!" și fuge înapoi, apucată. Se întoarce cu oala de ciorbă aburindu-i
Locuri rezervate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7006_a_8331]
-
devine de scârnă/ în gură în loc de cuvinte am viermi/.../ craniul îmi e un țucal puturos/ inima cârpă îmbibată cu menstră"; "toamna se uită ca proasta la mine/ duc mâna la fermoar e închis/ poate-mi curg mucii"; "Iisus Cristos/ se scarpină în cur și râde/ babele fac spume la gură/ în fața icoanelor cu martiri de căcat". (Ovidiu Băjan); "ce-o să-mi facă, o să-mi belească pula"; "o să închidă din nou ușa după ea, iar eu o să mă cac pe mine, o să
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Bratu Iulian Bulă era la școală și se scărpina în cap. Învățătoarea îl întreabă: - Bulă, ai păduchi? De ce te scarpini în cap? - Da, doamna învățătoare. Am avut unul, dar a murit ... - Și atunci de ce te mai scarpini în cap? - Păi au venit neamurile la înmormântare ... Vezi și: Bancul Zilei
Bancul Zilei: Bulă a avut un păduche by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79276_a_80601]
-
Bratu Iulian Bulă era la școală și se scărpina în cap. Învățătoarea îl întreabă: - Bulă, ai păduchi? De ce te scarpini în cap? - Da, doamna învățătoare. Am avut unul, dar a murit ... - Și atunci de ce te mai scarpini în cap? - Păi au venit neamurile la înmormântare ... Vezi și: Bancul Zilei: Un băiețel face pipi în piscină
Bancul Zilei: Bulă a avut un păduche by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79276_a_80601]
-
Bratu Iulian Bulă era la școală și se scărpina în cap. Învățătoarea îl întreabă: - Bulă, ai păduchi? De ce te scarpini în cap? - Da, doamna învățătoare. Am avut unul, dar a murit ... - Și atunci de ce te mai scarpini în cap? - Păi au venit neamurile la înmormântare ... Vezi și: Bancul Zilei: Un băiețel face pipi în piscină
Bancul Zilei: Bulă a avut un păduche by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79276_a_80601]
-
pe lîngă stabiliment de cînd era mic, bîntuia prin tot orașul de cînd îi plecase stăpîna. Adulmeca femeile pe stradă, se mai ținea după cîte una pînă se lămurea că nu era Neli. Se întindea dezamăgit pe trotuar și se scărpina în cap, de ai fi zis că se gândește. Nu cerea de mîncare de la oricine. Dacă fetele din deal uitau de el, ieșea pe cîmp și pîndea popîndăi la găurile lor. Îl văzuse dom Caludi și l-ar fi dus
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
voce ca de după o draperie, pe măsură ce furtuna îi risipea silabele la fel cum sufla frunzele salcâmului din curte, redus la o anatomie de coaste fracturate de apă, de vânt și de porumbei care i se răstigneau pe ramuri. Bucătăreasa își scărpina pleoapa cu colțul șorțului, caporalul a luat poziție de drepți în semn de respect. Soldatul, aplatisat lângă perete, își holba spre defunctă dantura falsă: el și cu mine cred că eram singurii din pensiune care nu văzuserăm niciodată un cadavru
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]