783 matches
-
rămăsese decât nemulțumirea. Nici un regret. După acea primă întâlnire, fusese expediat politicos. „Poate că n-am să-l mai văd niciodată,” reflectă Hideyoshi. „Ba nu. Data viitoare când îi voi examina capul, va fi după ce mi-l vor aduce în fața scăunelului de campanie, pe câmpul de luptă.” Își făgădui acest lucru, rozându-și buzele. De câte ori străbătuse acel drum, cu capul în piept, perfect cutrenitor și ascunzându-și rușinea? Drumul acela era acum un motiv se iritare. Se răsuci din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se prosternaseră cu toții la pământ, iar bătrâna se simțea prea amețită ca să umble. Trebuie că ești obosită, spuse Hideyoshi. Odihnește-te puțin aici. Până la castel mai e doar o leghe. Și, luându-și mama de mână, o conduse spre un scăunel de sub streașina unei case. Bătrâna se așeză, privind la cerul de toamnă care se întindea peste șirul compact al coroanelor galbene de ginkgo. — E ca un vis, șopti ea. Aceste cuvinte îl făcură pe Hideyoshi să reflecteze la trecerea anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ranmaru, care-și pierduse tatăl, pe Mori Yoshinari. — Ranmaru,plângi? — Vă rog să mă iertați, stăpâne. — Te iert. Dar nu mai plânge, altfel spiritul tatălui tău va râde de tine. Însă și lui Nobunaga i se înroșeau ochii. Poruncind ca scăunelul său de campanie să fie mutat pe vârful unui deal, privi peste rânduirea trupelor asediatoare. Cât vedea cu ochii, poalele Muntelui Hiei erau pline de flamurile oamenilor lui. Trecu o jumătate de lună. Asediul muntelui - strategie neobișnuită pentru Nobunaga - continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce se întâmpla în sufletul surorii sale. Prin urmare, pe lângă mulțumirea datorată siguranței ei, simțea o repulsie necontrolată față de femeia aiurită care nu putea înțelege marea iubire a fratelui său. — Hideyoshi, las-o-n pace, se ridică brusc Nobunaga de pe scăunelul său de campanie. Nu-ți consuma energia. Apoi, dădu la o parte capătul unei perdele din cele care-i înconjurau cartierul general. — Odani a căzut, șopti el, privind flăcările. Strigătele de luptă și flăcările care mistuiau castelul se stingeau deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ukita. Dacă-l abandonăm, cei din Ukita îl vor reaproviziona negreșit cu alimente, arme și praf de pușcă. Probabil vor întări chiar și garnizoana. Și atunci, noi vom acționa! râse Hideyoshi. Apoi, coborând vocea până la șoaptă, se aplecă înainte pe scăunelul de campanie, arătând cu evantaiul de război înspre Bizen: — Fără îndoială, Ukita Naoie prevede că voi ataca din nou Castelul Kozuki. Numai că, de astă dată, voi conduce personal o armată numeroasă și-i vom da planurile peste cap. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fost statuia de lemn a unui războinic. — Tată, eu sunt. Kanbei se mișcă ușor, când Shojumaru veni lângă el și îngenunche. — Ai primit permisiunea stăpânului tău de a veni? — Da, și am venit imediat. — Bine, atunci, așează-te puțin pe scăunelul meu de campanie. — Am înțeles. — Privește Castelul Miki. Stelele nu strălucesc, în castel nu arde nici o lampă, așa că probabil nu vezi nimic. Dar castelul se va contura vag din golul acela, pe măsură ce ochii ți se deprind cu întunericul. Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu armata a treia. S-ar cuveni să spunem că avea cartierul general amplasat unde se nimerea să se afle, iar de astă dată se oprise la Horikawa. Era înconjurat de membri ai clanului său și i se pregătise un scăunel de campanie, dar nu se așeza nici o clipă. Întreaga ființă i se concentra asupra glasurilor din nori și a țipetelor din ceață, pe când privea neîntrerupt cerul, spre Nijo. Din când în când, ochii i se umpleau cu roșul norilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Soldații făcură căptușeli protectoare pentru cai, legându-și ranițele la un loc, apoi traversară sub forma unui lanț omenesc, fie ținându-se de mâini, fie apucând coada lăncii purtate de omul din față. Hideyoshi traversase primul, iar acum stătea pe scăunelul său de campanie, în vârful malului. — Nu intrați în panică! Luați-o încet! striga el; părea să fie complet netulburat de ploaie și vânt. Dacă un om se îneacă, inamicul va spune că am pierdut cinci sute; dacă pierdeți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu o plecăciune politicoasă. — Pajul Seniorului Hidekatsu? Habar n-am ce însemnează asta, dar aduceți-l aici, ordonă Katsuie. Să stăm de vorbă cu el. Katsuie coborâse pe iarba de la marginea drumului și stătea în umbra unor copaci. Instalându-și scăunelul de campanie, reuși să-și ascundă tensiunea rigidă, ca și pe aceea a subordonaților săi. Îl invită pe emisar să se așeze. — Ai un mesaj? Pesemne sunteți frânt de oboseală, după lungul drum spre casă prin canicula asta, răspunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sau frunze - numai ca să fă umpleți stomacul. Mestecatul pe îndelete e o chestiune de zi cu zi și, dacă nu deprindeți obiceiul, n-o veți putea face de bună voie, când va sosi momentul. Și, ridicându-se dintr-o dată de pe scăunelul de campanie, le făcu semn cu mâna: — Haideți. Să urcăm pe Muntele Fumuro. Muntele Fumuro face parte dintr-un grup de munți aflat la miazănoapte de două lacuri lacul mai mic Yogo și mai marele lac Biwa. Din satul Fumuro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
plecară imediat spre Muntele Nakao. Incidentul din acea dimineață, cu toate complicațiile sale, îi fusese raportat în amănunt lui Katsuie. Când, nu peste mult, Genba îl însoți pe Shogen la tabăra lui Katsuie, acesta din urmă îi aștepta așezat pe scăunelul său de general, cu o expresie trufașă. Katsuie arăta întotdeauna demn, oricare ar fi fost situația. Shogen fu primit imediat în audiență. — De data asta, n-ai reușit, Shogen, începu Katsuie. În timp ce-și scuipa adevăratele simțăminte, avea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
totuși să-i dea aprobarea de bună voie. La fel ca înainte, se pierdu în cugetare. Genba renunță să-și mai piseze unchiul și se întoarse pe neașteptate spre Shogen: — Ia dă-mi puțin harta. Fără a se clinti de pe scăunelul de campanie, Genba desfășură harta, mângâindu-și obrazul cu o mână, și rămase tăcut. Trecu aproape o oră. O vreme, Katsuie fusese îngrijorat că nepotul să vorbise cu prea mult zel, dar când îl observă pe Genba contemplând în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Trebuie să știți fără a vi se spune că focurile de armă dinaintea zorilor vor răsuna de la muschetele inamicului. Sunetul de corn va fi semnalul atacului general. Nu trebuie ratată ocazia. Imediat ce Nagahide plecă, Hideyoshi puse să-i fie luat scăunelul de campanie. — Au spus că Genba dă bir cu fugiții. Luați-o pe calea retrageii lui și urmăriți-l fără milă, ordonă el, spunându-le războinicilor din jur să transmită comanda întregii armate. Și aveți grijă să nu trageți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vaduri reverberau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau spuzite cu mica. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecarea Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit la timp. Trupele lui sunt acolo, arătă unul dntre vasalii lui Shonyu. Shonyu se ridică în picioare, cătând spre amonte. — Cercetaș! Cercetaș! strigă el neîntârziat. Unul dintre cercetași o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spre următoarea unitate din față. — De vreme ce a venit un vasal în locul unui mesager, nu putem decât să presupunem că oamenii noștri din spate au suferit o înfrângere totală. Stăpânindu-și neliniștea din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era situația, servitorii și ofițerii se strânseră în jur, cu chipurile palide. — Forțele clanului Tokugawa sunt pe cale să ne atace. Nu vă irosiți gloanțele. Așteptați ca inamicul să ajungă maiaproape de șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chiar când îmbrăca armura, avea spatele rotunjit și umerii dolofani; capul său părea aproape înfipt între umeri, sub coiful cu decorațiuni bogate. Își rezema pe genunchi atât mâna stângă, cât și dreapta, în care ținea bastonul de comandă. Așezat pe scăunelul ce campanie, cu coapsele depărtate, stătea cocoșat înainte într-o poziție care-i afecta demnitatea. Și, da, aceea era postura lui bișnuită, chiar și când stătea așezat în fața unui musafir sau când se plimba. Nu era omul care să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
săptămână, când era prea tîrziu: o găsii pe Matilda în bucătărie cu purcelul întins pe grătarul de lemn de la baie îl măcelărise cel care îl tăiase, un gunoier, după cum îmi spuse. Făcea cârnați din carnea pentru cârnați. Stătea pe un scăunel, cu burta mare, și învîrtea la mașina de tocat, care mergea ca vai de lume. O întrebai dacă pot s-o ajut. "Vezi-ți de treabă", îmi răspunse... Mă chemă totuși după un ceas și îmi spuse, în timp ce arunca într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se întîmplase acum câteva zile, dar nu observasem, că i-ar fi plăcut mica dugheană a "cișmarului". Uite că îi plăcuse și, ca odinioară copilului Creangă, îi plăcea și ei să-l vadă iar pe acest nou Ciorpec" așezat pe scăunelul lui, chel ca și acela, mustăcios și înconjurat de calapoade și de rafturi de încălțăminte dată la reparat. "Sus! o îndemnai. Hai să ne îmbrăcăm!" Se ridică și legănîndu-se ca o rățușcă mi se lăsă în brațe. Avea și ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o sticlă? (Și arătă sticla goală cu degetul.) Nu ne-a ajuns nici pe-o măsea." Pe mine mă apucă un râs care nu se mai termina, în schimb bunicul se enervă: Încearcă tu, îi zise, să te ridici de pe scăunelul ăla. O să vezi cum o să te pomenești cu nasu drept în stupu ăla, să te mănânce albinele..." "Hi-hi, făcu bunica, și se ridică și o luă spre casă călcând nu foarte drept, ci absolut normal. Încearcă tu să te ridici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cea spirituală: "Iar copiilor îngerașul le luminează actul erotic / cu un craniu de sticlă.../.../ Iar copiilor îngerașul le luminează gropile din cărți / și le zice: ŤCu voi am cutare și cutare plan.ť/ În acest fel ei se înșiră pe scăunele în apă, / de-a lungul pîrîului, / își șterg ochii cu batistele negre. Sus, în ceruri, / șuieră funiile." (Dă-ne nouă puterea să plîngem) Intervenția puterilor divine în real este aproape întotdeauna înspăimîntătoare. Viziunea următoare pare desprinsă din cartea profetului Iezechiel
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
e un obicei de care te dezbari greu. Sau cel puțin așa mi s-a spus. Eu nu avusesem nici o experiență directă în acest sens. Mama mi-a dat cheile de la mașină și amândouă am așezat-o pe Kate, cu tot cu scăunelul ei, pe bancheta din spate. Mama a rămas pe treptele din fața casei și mi-a făcut cu mâna de parcă aș fi plecat pentru totdeauna, și nu m-aș fi dus doar în josul străzii, până la Superquinn. Dar a fost ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înfuiorat care, pentru oamenii de rând, apărea ca înecăcios, dar pentru el avea o dulceață aparte; cum să se dezlipeacă de mastodontul aflat în deplina lui stăpânire!? Nu-și putea imagina că ar putea să zăbovească ore în șir pe scăunelul lui cu trei picioare sub cireșul din fața casei și să aibă sub priviri mereu aceleași orătănii și cele câteva straturi de ceapă din mica lui gospodărie. Ochii lui erau deprinși să cuprindă din mersul trenului întinderile ce i se desfășurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Un timp Costache nu mai zise nimic, apoi își continuă gândul: Făcea, Maria! Făcea! Ca apoi să zică: mă duc la finul Petrache să-i cer beschia. Poate vine și el să mă ajute. Maria muți. Se așeză pe un scăunel în ceardac, cu capul prins între cele două mâini, și-și strânse gândurile toate să nu izbucnească afară la lumina care creștea o dată cu dimineața. Dacă i-aș spune lui Costache acum că fata asta la care ținuse atât nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
amenința să se rostogolească la pământ. Scaunul înalt al Rosei era un cărucior dezmembrat de supermarket, pe care Jake îl „recuperase“ dintr-un canal. — Are și o grămadă de spații de depozitare, se bucurase el, arătând cu mâna partea din spatele scăunelului pliant al copilului. Închipuiește-ți ce util o să fie. O să fie de un milion de ori mai bun decât un scaun normal. În practică, Alice descoperise că scaunul era oricum, numai util nu: era urât și greu de manevrat, plus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
locuri secrete fără nume, ci pe vârful unui munte, cu o priveliște direct spre cer. Amin. În timpul unei pauze de la știri, prietenii mei au venit să urmărească ceremonia pe care o țineau membrii tribului. Au stat pe bușteni și pe scăunele joase. Azi era probabil vreun soi de sărbătoare, de aici ceremonia cu trecerea vasului, orațiile vociferate și psalmodierea ritualică. Wendy s-a dus să-l Întrebe pe Pată Neagră. —Cu ce ocazie? l-a Întrebat. El avea o Înfățișare sumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]