733 matches
-
Îl puse jos abia după ce Îl golise. Fremăta, scuturat de un tremur violent. Apoi, În sfârșit, păru să Îl observe pe poet. Parcă Își mai recăpătase puterile. Ceremonios, Îl invită să ia loc, eliberând, pentru el, de niște codexuri singurul scăunel din lemn. După ce oaspetele se așeză, literatus se rezemă de pernă. - Ce pot face pentru domnia ta, messer Durante? - Există un motiv pentru care m-am gândit să apelez la dumneata, Bernardo. E legat de viața Împăratului Frederic. Celălalt Își Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Iar partea exterioară aflată În mișcare, la rândul ei, nu prezintă nimic care să ne Îndreptățească să ne gândim că ar lipsi ceva. Nu, tot ce mi-ai adus se află aici, sub ochii dumitale. Dante se lăsă pe un scăunel. Cu coatele rezemate de bancul de lucru și cu bărbia strânsă Între pumni, continua să scruteze cubul de lemn. - Și totuși, existența unui regulator pentru rotație ne-ar putea face să ne gândim la o formă oarecare de măsură, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ura din motive pe care de altfel nici nu le cunoșteam, poate pur și simplu fiindcă judecătorul Mierck nu putea decât să urască, fiindcă asta era natura lui profundă. — Bine, bine, bine..., reluă, brusc înveselit, lăsându-și trupul masiv pe scăunelul său exotic, pe care-l pusese chiar în fața portiței ce dădea spre parcul Castelului. Și rămase acolo o vreme, înghețând, în timp ce jandarmii își loveau călcâiele și suflau în mănuși, tânărul Brăchut nu-și mai simțea nasul, iar Ciupitu se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
heruvim și diavol, amândoi curați, amândoi păcătoși, se aruncară în genunchi. Maica Tereza zâmbi și ridică mâna în semn de binecuvântare. Cei doi alergară spre gratii să îi sărute mâinile. Maica le făcu semn să păstreze distanța. Apoi scoase un scăunel pliant, așa cum avusese nea Ovidiu pentru statul la cozi, și se așeză pe el, privindu-i pe cei doi drept în cei patru ochi. Ce puteau ei să-i spună? Ce putea ea să le spună? Era ceva mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
urmă de fotomodelele pe care le visase Mișu, nici urmă de actrițe și de tineri emoționați. Toți bărbații ăștia erau mai puternici și mai motivați decât el. * Maica Tereza apărea cu regularitate, la orele 18.00, cu aura strălucitoare și scăunelul pliant. În cele două luni de vizită zilnică nu le adresase nici un cuvânt celor doi smeriți, care erau ocazional trei cu gardianul, unul masiv pe care-l părăsise nevasta. Nimeni nu știa cum reușea Maica să intre în închisoare. Pușcăriașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
e cumpărat gardianul. Alții susțineau că sub înfățișarea Maicii Tereza pătrundeau de fapt prostituate de lux. Alții se rugau zi și noapte să li se arate și lor minunea. Dar Maica nu venea decât la cei doi, se așeza pe scăunel și se uita la ei cu tristețe câte două ore. Și în aceste două ore, cei doi se simțeau mult, mult mai împăcați cu soarta lor. Nea Ovidiu datorită sticlei de Coca Cola de doi litri, iar Horațiu datorită încrederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
blasfemie, nu-i așa? Așa era, aprobă capul strălucitor. - Ba nu e! A zis că da! Ea a zis că da. Ea a zis, nu eu! Piei, Satană! Maica se ridică obosită, făcu o cruce mare înspre ei, își luă scăunelul și ieși încet pe ușă: cele două ore se scurgeau în fiecare zi mai repede și mai degeaba. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, Când vei fi mare, vreau să fii ca Contesa! Să nu înțelegi, Doamne ferește, că mă gândesc la pedofilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
putea oricând să o ia de la capăt. Împotriva lui Horațiu nu prea existau probe. Cu toate sforile lui Gabrielescu și cu toate pistele lui Will Smith, heruvimul nu mai putea să stea mult în închisoare. * Maica Tereza stătea cuminte pe scăunel. Lângă ea stătea la fel de cuminte nea Ovidiu. Îi părea rău că pleacă și-l lasă singur pe Horațiu, dar nu putea să refuze o minune. Minunea era, așa cum aflase tăcută, dar încântată și Maica, că Mișu îi trimisese banii luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
când a spart vaza chinezească încercând să bage o pisică în ea, la bucățica de slănină pe care salivase cu atâta lăcomie în cămăruța din spatele MaxiBarului. Maica dădu din cap cu blândețe, ca și cum ar fi înțeles toate astea, își strânse scăunelul și ieși pe ușă. Horațiu rămase singur cu conștiința lui și cu un chițăit deprimant, care nu putea să fie al lui Jerry. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, Cred că am întâlnit marea dragoste. Imaginează-ți că cea mai frumoasă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vise cu litoralul, cu Stan și Bran... — Păi astea-s filme! exclamă Getta 2. — Cum să fie filme? Filmele se dau duminica! zise Stejeran 1. — Dar nu există nici o diferență între visele voastre? întrebă Getta 2, trăgându-și mai aproape scăunelul. — Ba da, există, oftă Stejeran 1, uitându-se spre comandantul adormit. Am colegi - șopti el - care nu visează decât coșmaruri. — De ce? șopti Getta 2. — Au încercat să-și vândă din piese și din cartele și i-au prins. Unul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rachete în Cosmos, în imponderabilitate, în imponderabilitate fusese făcut comandant, nu se putea plânge. Și uite acum unde ajunsese: la mediocri. Episodul 8 Responsabilul Tractoristul se opri lângă un omuleț rotofei, chel, cu ochelari pe nas, care ședea pe un scăunel lângă una din oalele acelea uriașe și tocmai gusta cu precauție dintr-un linguroi. — Să trăiți, tovarășe responsabil! zise tare tractoristul. Mă iertați că vă deranjez, dar am prins în orz doi extramediocri. Responsabilul își ridică privirea din linguroi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
abia a reușit să deschidă gura ca să-i spună preotului, cu ultimile pâlpâiri ale sufletului, care ieșeau din trupul ce arsese de viu în vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co.....,și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l ierte Dumnezeu!... a mai îngânat preotul. Dinule, să te-ngrijești tu de toate cele
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Ne țineam gingaș de mână După datina străbună. Ne priveam în ochi zglobi De parcă eram copii Ne-ntâlneam în pragul serii În parc la Masa Tăcerii. Eu îți dăruiam o floare Tu-mi dădeai o sărutare Și ne-așezam pe scăunele Și-ți ofeream buzele mele Prin frunziș și rămurele Trece-un stol de păsărele Și zboară spre zarea albastră Ca și tinerețea noastră. Acum privesc soare răsare Inima în piept mă doare Că viața zboară pe-o aripă Nu se
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SCRISOAREA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului SCRISOAREA Pe un scăunel în Rai, Șade Moșul Niculai, Șade, șade dus pe gânduri Și citește niște rânduri Scrise de un băiețel Pe-o foaie de carnețel: „Dragă Moșule, te-aștept Nici nu știi, dar simt în piept Niște-nțepături, de zici Că s-
SCRISOAREA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362397_a_363726]
-
Nu, nu, stau aici pe fotoliu și mă odihnesc câteva clipe dacă nu te deranjez prea mult. Să pot să-mi liniștesc gândurile și să meditez la ce voi face după ce plec de la tine. - Cum dorești! Să-ți aduc un scăunel și o pernuță pe care să-ți așezi picioarele. - Nu, nu-i nevoie! mi-e bine și așa. Nu stau mult. Să-mi revin din șoc și apoi voi pleca acasă. Dacă nu am avea mâine cursuri, poate plecam pentru
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
talanga vitelor mănăstirii ce vin de la suhat și, în amurg, pe când se albăstrește adânc codrul de brad, în cerdacul plin de flori, de mușcate și crăițe multicolore, stau la taifas cu starețul Teofil. Cei îndrituiți cu grija animalelor, stau pe scăunele, ascunși sub burțile vacilor, storcând din ugerele pline laptele curat și bun a cărui grăsime se așterne pe șiștar. Apoi oamenii hrănesc și adapă animalele și se aude zornăitul lanțului cu care sunt legate de stâlpul staulului. Se închid ușile
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de care agățase niște cozondraci, luați dintr-un magazin parizian, își încalță pantofii din lac negru, își soarbe cafeluța pe veranda din lemn lucrat cu migală de meșterii tâmplari din Domnești; poate de Nică lui Boșcănici, care precis îi migălise scăunelele și măsuța sculptată - pe care veșnic era o glastră din pământ cu mușcate roșii, că nu-i plăceau boierului florile rupte, în vaze cu apă, spunând că ele sunt „frumuseți moarte”, atâta timp cât pierd legătura cu pământul. Ura pe cei care
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
Sandu. Ce-ți este și cu viața asta. Ai surprize uneori chiar șocante de acolo de unde nu te aștepți. Ana și lăsat puținul bagaj în cameră și a ieșit din nou în fața căbănuței unde avea o mică verandă și un scăunel. Îi aștepta și pe ceilalți să apară pentru a porni cu toții undeva să servească cina. Poate vor merge și la discoteca din centrul orașului, la etajul întâi al magazinului universal, sau dacă va avea orhestră restaurantul unde servesc cina, vor
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
zi, singură sau cu mine. Fără nicio urmă de bănuială, am ieșit din bucătărie senină și cu chef de viață, să-mi îndeplinesc atribuțiile de serviciu prin casă, ca în fiecare zi. Spiridușul roșcat a rămas spășit și cuminte pe scăunelul său, uitându-se prin televizor, cu mintea alergând după bondarii răzbunării. După un timp, m-am întors să controlez cratițele grijulie, dar de micul monstruleț, nici urmă. Nu mi-am făcut griji și am gustat pe rând tentațiile culinare ce
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
și întreținătorul unei familii numeroasă de evrei din perioada interbelică de o frumusețe umană care nu poate să nu te impresioneze. Zi de zi, ani de zile tatăl care aducea banii în casă și susținea familia era văzut aplecat pe scăunelul din micul lui atelier. Dar și mama, Ester, este și ea de o frumusețe umană înduioșătoare: „Atât el cât și copiii știau că gustul bun al supei nu e dat numai de carnea puțină sau zarzavaturi ci, de dragostea cu
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
să prind și eu pește, doar de asta suntem aici! Imediat, iubito, se rezolvă! Credeam că dorești să pescuiești mai târziu și de aceea nu am montat-o, însă în câteva minute este gata, numai că trebuie să-ți iei scăunelul și să stai lângă ea, să urmărești mișcarea plutei. Pe care o dorești: pe cea de opt metri, sau pe cea de șase, care este mai ușoara? Pe cea de șase. Bine! M-am dus la portbagaj, am scos fixa
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
se zbătea o roșioară destul de frumoasă. Iată primul tău pește. Nu-i al meu că l-ai prins tu! zise ea râzând. Bine, atunci este al nostru, că doar suntem o echipă, nu concurenți individuali. S-a așezat comod pe scăunel, la capătul fixei și urmărea cu interes pluta, dacă se mișcă. Pluta se mișca ușor, însemnând că este un peștișor micuț, însă pescărița mea rata mereu prinderea lui. Ori trăgea înainte de a se înțepa cu botul în cârlig, ori după ce
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
ax cu două roți, fără roată dințată și fără lanț. În loc de pedale avea o țeavă pe care se puteau sprijini picioarele. Pe furca din față era ansamblată o roată de bicicletă iar pe coarnele propiu-zise ale bicicletei fusese așezat un scăunel metalic. În această formă, pe arătarea respectivă puteau să stea trei persoane, una pe scăunel, una pe șaua cadrului și alta pe portbagaj. —Măi, ce dracului arătare e asta? i-am întrebat eu. —E o... zdrâng-cicletă, șefu’! mi-a răspuns
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
pe care se puteau sprijini picioarele. Pe furca din față era ansamblată o roată de bicicletă iar pe coarnele propiu-zise ale bicicletei fusese așezat un scăunel metalic. În această formă, pe arătarea respectivă puteau să stea trei persoane, una pe scăunel, una pe șaua cadrului și alta pe portbagaj. —Măi, ce dracului arătare e asta? i-am întrebat eu. —E o... zdrâng-cicletă, șefu’! mi-a răspuns, învăluindu-mă în albastrul limpede al ochilor lui, Corcodușe. Sau...cel puțin așa am botezat
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
nu avea decât șapte ani, ardea de nerăbdare să-i prind o broscuță. Andrei, ceva mai mare decat el, împlinise zece ani, ridica tot timpul fixa să vadă dacă s-a agățat ceva în cârlig. Numai Paul stătea impasibil pe scăunel, cu o țigară mentolată între degete, savurând o bere rece. Nu-și muta privirea de la bambină, ca să nu piardă momentul când peștele va trage. Grea așteptarea și speranța deșartă deocamdată. Pe suprfața apei nu se desena nici măcar un cerculeț. Din
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]