54,049 matches
-
care nu numai romaniștii ar trebui să o studieze în amănunt. Aceeași virtuozitate, indelebila amprentă �foarțiană", poate fi descoperită de cititor în traducerea Baladelor lui Victor Hugo. în concepția hugoliană, �baladele... sunt niște schițe într-o manieră capricioasă: tablouri, vise, scene, povestiri, legende superstițioase, tradiții populare. Autorul a dorit să redea, prin ele, o palidă idee despre ceea ce vor fi putut să fie poemele primilor trubaduri din Evul Mediu - rapsozi creștini al căror singur bun fiind o spadă și chitara, umblau
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
a emulației. Așa s-a ajuns la îmbogățirea sumarului, prin identificări strict controlate, la revărsarea de viață prin introducerea textelor, unele total neștiute, din periodice, reacții spontane ale martorilor contemporani, fără să știe atunci când își așterneau amintirile sau când descriau scene la care asistaseră, ce importantă le va deveni contribuția. Este ceea ce constituie epicul notelor, angajanta lor comunicativitate, conceperea lor ca o demonstrație susținută pe scrupulul lămuririi, o dată pentru totdeauna. Întrucât exemplele se potrivesc, chiar prin diversitatea lor, celor trei volume
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
studiile de teologie. Vorbim despre cărțile mele, despre romanul Arborele în vânt, despre înceata dezvoltare a sufletului în comparație cu evenimentele bulversante ale istoriei. Apoi despre evenimente care deformează spiritul și, prin asta, deteriorând ritmul lent de dezvoltare armonioasă a sufletului. Despre scenele de violență din cărțile mele ca niște rupturi de nivel care marchează o purificare forțată. La sfârșit, vorbim până târziu despre Apocalipsă, degenerarea umanității, nevoia unui ritm nou, a unei iluminări pe un plan ascuns, altul decât cel al istoriei
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
rolul recenzării lor. Aurel Sasu și Mircea Petean au alcătuit un volum de "aducere aminte" a Profesorului Mircea Zaciu. încă de la primele pagini șochează o anumită intrigă a fiecărui discurs, fie că autorii vorbesc despre cărțile "Profesorului", fie că povestesc scene autobiografice. Pentru toți, Zaciu este împletirea ciudată a unei dimensiuni academice, rigide chiar, și a unei laturi polemice, mai apropiate de literatură, de partea "zbuciumată" a culturii. Nimeni nu uită să sublinieze schizoidia care pare să-l fi sfîșiat pe
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
ducă mîna la gură cînd căsca, și Domnul Profesor, înainte de a muri, a spălat vasele și a aranjat bucătăria. Era un om învățat cu singurătatea, i se părea firesc ca nimeni să n-aibă de lucru de pe urma lui". Este o scenă de o concretețe uluitoare din care putem intui latura oarecum rigidă și "sigură" a personalității sale. "Decența" despre care este vorba aici va fi echilibrată cu texte polemice, cu "încăpățînări" de personaj literar ardelenesc. Singurătatea este motivul central al evocărilor
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
muncă, cu o viziune coerentă ce transpare din întreg discursul cinematografic. Și, nu în ultimul rînd, să notăm că Moulin Rouge poate fi "citit" și ca o pastișă a epocii noastre: o lume mereu agitată pînă la pierdera identității (v. scena de prezentare a clubului ca metaforă a unui întreg univers cu siluete ale căror contururi devin din ce în ce mai estompate); un spațiu în care comerțul predomină pînă la saturație, în care "I'm a material girl" nu este numai o melodie a
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
se întreba dacă "lumea aceea este doar o lume exotică" m-am așteptat la una dintre acele viziuni globalizante, epurate de orice elemente de culoare locală, la modă în ultima vreme. Dar m-am înșelat, căci ceea ce am văzut pe scenă a fost o montare tradițională, cât se poate de "japonizantă", minuțioasă în detaliile specifice. De altfel, scenografia, atitudinile, mișcarea, mersul, jocul cu evantaiul, totul a fost supervizat de asistenta de regie, japoneza Michiko Inoue, care a dat fiecărui detaliu veridicitatea
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
Țara Soarelui Răsare. Se poate obiecta că asemenea reconstituiri, de un realism cvasi-cinematografic (vezi cintezoii - sau sticleții - din colivie care au cântat frenetic tot timpul, rivalizând periculos cu soliștii) nu se mai poartă, dar stilizarea extremă cu personaje descărnate pe scena goală este mai convingătoare? Nu sunt împotriva stilizării ("Pescuitorii de perle" la Opera din București, tocmai prin renunțarea la exotismul de mucava, mi-a plăcut); "Aida", Wagner etc., cu personaje statuare și viziune esențializată se pretează la o tratare oratorială
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
a cântăreților stă meritul principal al regiei, ea a clarificat relațiile, chiar și dintre rolurile secundare, a individualizat masa coriștilor obținând de la toți cântăreții o angajare scenică credibilă. Totul este viu, mobil, chiar cam încărcat: în dorința de a ocupa scena tot timpul, regizorul rupe fermitatea conturului, introducând elemente străine de această lirică a cireșilor în floare, ca marinarul din actul I venit din comediile mute, sau pantomima, pe interludiul orchestral, diluată și mai ales ieșită din stilul general. Stil la
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
sau pantomima, pe interludiul orchestral, diluată și mai ales ieșită din stilul general. Stil la care contribuie substanțial frumusețea deosebită a costumelor, desemnate de Țvetanka Stoinova (Bulgaria) după modele autentice și decorul lui Grigore Gorduz, determinat de spațiul mic al scenei. Puține sunt partiturile repertoriului curent care cer orchestrei o materie sonoră atât de elaborată, transparență și policromie aparte. Gheorghe Stanciu, la pupitru, reușește să mobilizeze sub o baghetă fermă, cu dinamism și cu elanuri lirice, un ansamblu mult îmbunătățit în
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
Stanciu, la pupitru, reușește să mobilizeze sub o baghetă fermă, cu dinamism și cu elanuri lirice, un ansamblu mult îmbunătățit în ultima vreme (chiar dacă nu au lipsit unele accidente individuale). Sigur, Puccini a simfonizat discursul din fosă, dar proporția cu scena trebuie păstrată și vocile menajate. Din fericire, interpreta principală, tânăra Stela Sîrbu, a reușit să reziste supralicitării sonore în acest rol copleșitor, crescând în concentrare și tensiune de la un act la altul. Cu o voce sănătoasă, plină, rotundă (fără un
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
mi s-a părut puțin prea joasă pentru vocea ei, a suplinit prin muzicalitate și talent actoricesc, într-un rol care obligă să fie permanent un reflex al tuturor nuanțelor și trăirilor eroinei. Tenorul Massimiliano Drapello, oaspete des întâlnit pe scenele noastre, spunea cineva cu ironie "are marea calitate de a fi un cântăreț italian, cu tot ceea ce derivă de aici". Într-adevăr, are dezinvoltură, voce solidă dar cam dezordonată, cântă în forță, aritmic și cu acute pline, se mulțumește cu
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
a fi un cântăreț italian, cu tot ceea ce derivă de aici". Într-adevăr, are dezinvoltură, voce solidă dar cam dezordonată, cântă în forță, aritmic și cu acute pline, se mulțumește cu o gesticulație sumară, e simpatic și arată bine pe scenă (important pentru Pinkerton). Ioan Ardelean - cu glasul său egal și frumos timbrat - a constituit cu el în actul I un cuplu de prieteni bine corelat muzical și scenic; iar când a fost nevoie a știut să-și încălzească personajul. De
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
an mai tîrziu" și "postum", scriitorul găsindu-și sfîrșitul în București, la 16 aprilie 1935. Este detaliul biografic pe care îl dezvoltă percutant evocator Mircea Iorgulescu apelînd la ecoul din presa mondială al morții scriitorului, la conținutul Testamentului, și la scene de la înmormîntare: deznădejdea unicului unchi bătrîn rămas în viață și hărțuiala pînă la marginea mormîntului, derivată din protocolul poziției sale sociale și din necurmatele obsesii în stare să nu țină seamă că este tulburată o tăcere. Prefața semnalează rolul editurii
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
care desființează orice sistem de reprimare a atacurilor dinlăuntrul său, e devorat de acestea. Informațiile istorice sunt folosite cu multă finețe, peisajele în care sunt plasate întâmplările au o încărcătură de sensuri tipică secolului al XVIII-lea. Enquist plasează prima scenă de dragoste dintre Struensee și Caroline Mathilde în "Coliba lui Rousseau" de la Ascheberg (construită pentru a-l adăposti pe filosof, care nu ajunsese totuși niciodată acolo), parte a unei faimoase grădini în stil englez (stil a cărui încărcătură politică anti-absolutistă
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
importanță covârșitoare pentru un stat. La data divorțului, regina avea 19 ani, Struensee sub 30). Optimismul lui Enquist, legat de victoria finală a iluminismului și rațiunii, care plasează totul într-o perspectivă oarecum hegeliană, e însă subliniat inclusiv de o scenă de la începutul romanului, care se plasează în timp după căderea lui Struensee. Comparația provine din raportul unui diplomat englez care a avut prilejul să îi întâlnească pe cei doi în timpul unui spectacol de teatru. în timpul discuției pe care o reproduce
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
cea a regimului comunist ("lupta poporului"; "cu poporul și pentru popor"; "cel mai iubit fiu al poporului"). Persistă, în fine, uzul sociologic și etnografic, oscilînd între afectiv-apreciativ și vag peiorativ, de pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea: al viziunii poporaniste, sămănătoriste ("scene din popor"), sau al adversarilor ei. în linii mari, uzurile actuale corespund accepțiilor popor - "neam", "națiune"; "clasele de jos"; "țărănime" - adesea oscilând imperceptibil între ele. Politic și global termenul popor e adesea marcat emfatic de determinări ("acest popor", "popor român
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
prima parte a secolului 20, purtată în domeniile literaturii, teatrului, psihologiei, lingvisticii și esteticii, stimulată de apariția noilor mijloace ca telefonul, radioul și filmul sonor. Într-o epocă a vizualului, lucrarea lui Reinhart Meyer-Kalkus readuce vocea și arta vorbirii pe scena interesului public. Cele două capitole selectate din carte și reproduse în continuare reprezintă o mostră de lectură menită să stârnească apetitul pentru o confruntare directă cu textul lucrării. Primul capitol, Despre "Lauda vocalelor" de Ernst Jünger este o analiză pe
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
tocmai acum? Ca scriitor, mă pot gîndi la o ofensivă de oficializare a premiilor (și nu doar a lor) și în literatură, teatrul fiind doar începutul. (În paranteză fie spus, căci nu merită mai mult, vicepreședintelui Uniunii Scriitorilor, prezent pe scenă ca să înmîneze unul din premii, nu i-a trecut o clipă prin minte acest risc; problema acută, ca o durere de stomac, a d-sale a fost să arunce o săgeată, boantă, de altfel, în direcția revistei noastre și a
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
pînă în 1945, cînd este eliberat de armatele engleze. Întîmplările războiului, ascensiunea și extinderea comunismului îi motivează hotărîrea de a alege exilul. Se deprinde pe încetul cu surpările interioare și cu semnificația drumurilor de durată, care au însemnat retragerea de pe scena intelectualității românești și impunerea în mediile intelectuale europene și americane. Autor de proză și poezie, romanul Dumnezeu s-a născut în exil i-a adus în 1960 celebritatea. Trăiește o nemărginită risipire vitală, răspunzînd numeroaselor solicitări pe plan mondial, pe
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
copiii - toate acestea nu încurajează deloc continuarea lecturii. în a doua jumătate a cărții lucrurile se mai schimbă. Copiii cei mici ai lui Ingrid se dovedesc personaje simpatice, cu un limbaj convingător, originale și "la zi". De cînd intră în scenă, Micky "the baby" e o sursă inepuizabilă de "faze" care se rețin și de umor de bună calitate. Daniela Ștefănescu dovedește că știe foarte bine să construiască un dialog. Din păcate "cei mari" vorbesc între ei, în continuare, cu totul
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
repetiție generală și, când am venit dimineața la Radio, au sărit doi dintr-o mașină și m-au invitat la Securitate. "Domnule Elenescu" - că securiștii nu spuneau "tovarășe" - "trebuie să veniți cu noi." Le-am zis: "Eu vin, dar pe scenă mă așteaptă 200 de oameni" - pregăteam Simfonia a IX-a, care are și cor - "și dacă nu ajung acolo, mâine o să auziți asta la Europa Liberă!" Atunci s-au speriat, s-au uitat unul la altul (când sunt doi, nici unul
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
în Hotel Europa, rutina zilnică a unui cuplu este cutremurată de evenimentele din '89 din România. Ochiul naratorului este cinic nu de puține ori - el surprinde și reacțiile "telespectatorilor revoluționari" la revoluția românească transmisă în direct. în Maramureș sînt povestite scene în care francezii se îndreptau spre frigider, își luau provizii și se instalau confortabil în fotolii... Marianne, soția personajului narator, este internată pentru un timp îndelungat. Micile bucurii ale eliberării de sub supravegherea consoartei sînt descrise cu lux de amănunte. Urmează
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
existența unui blat... Altă stranie întîmplare: Autorul poartă după el în călătoria spre Maramureș, un pitic de grădină care seamănă foarte bine cu... Paul Goma, iarăși... Sexul ocupă un loc important în roman. Este binevenită și surprinzătoare descrierea dezinhibată a scenelor "tari". Complexele bărbatului în vîrstă, aflat în fața tinerei amante focoase a invalidului Gigi Kent - este unul dintre pasajele antologice ale romanului. în literatura scriitorilor din generația lui Țepeneag, sexul este ori frust, pe linia patalogicului din Rebreanu, ori puternic disimulat
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
desfășurarea subiectului etc.), repetată la nesfîrșit. Irită și lungimea proiectului, ajuns deja la al treilea volum și încă neterminat (deși fiecare dintre volume pare o variantă mai reușită a celui precedent). Maramureș are avantajul dispariției personajului-cititor. Paradoxal, o ieșire din scenă benefică... în Pont des Arts tiranica-cititoare îi face totuși un reproș dur: acela că deși se consideră un scriitor ratat, continuă să scrie foarte mult. Cantitatea trebuie să fie singura grijă serioasă a lui Dumitru Țepeneag - pentru că obezitatea tetralogiei noastre
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]