1,948 matches
-
curat și modern, vă interesa cu adevarat publicul fidel Teatrului Nottara, precum și pe iubitorii de teatru an general. Teatrul Nottara: Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee. Traducerea: Anda Boldur și Radu Gabrea. Regia artistică: Radu Gabrea. Scenografia: Sica Rusescu. Ilustrația muzicală: Dorina Crișan Rusu. Distribuția: Victoria Cociaș, Alexandru Repan, Bogdan Vodă, Clară Vodă.
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
ca simbol al călătoriei inițiatice sub toate raporturile sub care este pus acest spectacol. Costumele devin semn pentru locuri, religii, întîlniri, întîmplări, iar lumină și muzica augmentează iluzia și misterul teatrului. Gîndul cromatic unitar și rafinat în care este realizată scenografia are mare forță vizuală (și prin machiaj, peruci etc.), alternînd imagini de o mare varietate, ca și cum s-ar succedă, una după alta, în rotirea unui caleidoscop. Un adevărat tur de forță fac actorii trupei lui Dabija, dar cu aceeași voluptate
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
cale" pentru filmul românesc de azi, chiar dacă nu "dezvăluie" o lume - evoluează într-o cu totul altă zonă: între corectitudinea onorabilă și muzica rafinată a detaliilor... Faimosul paparazzo. * Regia: Nicolae Mărgineanu. * Scenariul: Răsvan Popescu. * Imaginea: Doru Mitran. * Muzică: Petru Mărgineanu. * Scenografia: Ștefan Antonescu. * Costumele Svetlana Mihăilescu. * Montajul: Niță Chivulescu * Distribuit de Româniafilm.
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
notat în partitura indicații precise regizorale pe muzica, acestea fiind respectate în tradiția montărilor din lume ale operei. Opera Națională a preluat o producție de la Volksoper din Viena, din 2008, în regia unui cunoscut artist german Alfred Kirchner și în scenografia lui Karl Kneidl. Vom încerca să analizăm acest spectacol la două paliere total diferite: cel regizoral și acela muzical. Alfred Kirchner face o lectură personală a operei Țoșca, păstrând, fără îndoială, relațiile dintre personaje, dar operând modificări în structura compoziționala
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
decenii, știu că aceasta este o constantă a creațiilor sale. Costumul popular - ițari lungi albi și cămașă lungă, tot albă - la care se mai adaugă, când și când, vremelnic, alte câteva elemente de veșmânt închise la culare, sunt realizate în scenografia lui Vladimir Turturică. Albul este oricum dominant (cearceafuri mari albe și perne albe) și doar, uneori, ușor colorat prin lumini - asistența tehnică fiind asigurată de Cristian Nanculescu. Și, în fine, cine putea însoți muzical pe Emil Botta decât Franz Schubert
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
și-au îndeplinit con brio misiunile: Ina Hudea și Anca Mihuț (asistență de regie), Adrian Morar (asistent dirijor), Ion Tibrea (asistent dirijor cor), Luminița Gorea (regia tehnică). Eternele carențe financiare și-au spus cuvântul în materializarea, pe alocuri precară, a scenografiei și costumelor concepute de Mariana Pachis (convenției deja existente, într-o opera în care un rege din antichitatea elina cântă arii de grand opera baroca, i se suprapun câteva detalii de vestimentație incongruente - bentițe tip karateka pe capetele solilor, cizme
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
furtunoasa la Odeon și Timon din Atena la Teatrul Național din Craiova. Cătălina Buzoianu s-a consacrat anul acesta dramaturgiei românești contemporane sau dramatizării unui text de literatură post-modernă: a montat Petru de Vlad Zografi la Bulandra, cu o superbă scenografie a Liei Mantoc și Levantul după Mircea Cărtărescu la Theatrum Mundi. Alexandru Darie explorează anul acesta o parte din istorie și un chip de domnitor montînd Viforul al lui Delavrancea, în scenografia Mariei Miu, la Teatrul Nottara. După trei ani
A mai trecut un an by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18199_a_19524]
-
de Vlad Zografi la Bulandra, cu o superbă scenografie a Liei Mantoc și Levantul după Mircea Cărtărescu la Theatrum Mundi. Alexandru Darie explorează anul acesta o parte din istorie și un chip de domnitor montînd Viforul al lui Delavrancea, în scenografia Mariei Miu, la Teatrul Nottara. După trei ani de absență din peisajul românesc, Silviu Purcărete revine la Teatrul Național din Craiova și realizează Orestia după Eschil, un spectacol cu care deschidea prima stagiune de sub direcția să la Teatrul din Limoges
A mai trecut un an by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18199_a_19524]
-
au renunțat să mai fie împărțiți în două tabere și și-au unit forțele în cadrul unei singure secțiuni a Asociației Internaționale a criticilor de teatru. Așadar, un an complex, cu inițiative, cu spectacole variate, semnate de importanții noștri regizori, cu scenografii extrem de rafinate, cu vedete, un an nici mai greu, nici mai ușor decît alții și, de ce nu, un an al toleranței, al concesiilor din dragoste de teatru. Simțim încă nevoia unor ierarhii corecte, a demitizărilor, a respectului față de valoare și
A mai trecut un an by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18199_a_19524]
-
lăudabil traseele personajelor. Un comentariu pur rusesc este acela muzical, aparținând tot regizorului, comentariu ce suplinește uneori lipsa atmosferei "tipice" de pe scenă, dar care există din plin în replici, în scriitură. Poate nu cea mai inspirată mi s-a părut scenografia Mariei Miu. Nu atât în privința unui decor ce vorbește despre un spațiu "transparent", în care lucrurile se petrec la vedere, cât în privința costumelor nesemnificative, sărace în idei și materiale. Trecând și peste faptul că spectacolul are vreo trei finaluri, finalul-final
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
costume sumare de balerine amatoare. Avem nevoie de teatru, de artă, de cărți, de spirit, de cultură poate mai mult ca oricând. Teatrul "Toma Caragiu" Ploiești: Schimb urgent... trei surori de Nagle Jackson. Tradaptarea românească și regia artistică: Petre Bokor. Scenografia: Maria Miu. Distribuția: Ana Bart/ Nadiana Sălăgean, Raluca Zamfirescu, Carmen Ciorcilă, Nicolae Urs, Marian Despina, Ilie Gâlea, Lucia Ștefănescu, Roxana Ivanciu, Mihai Coadă, Dragoș Câmpan/ Nicolae Nastasia.
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
analizez în special demersul regizoral, scenografic, plastic, muzical, coregrafic, aparițiile episodice dar consistente ale actorilor importanți ai trupei de al Odeon. Smart și Teatrul Odeon, Proiectul Theorem-Helbel Theater-Berlin: Frații de Sebastian Barry. Traducerea și adaptarea: Carmen Croitoru. Regia: Alexandru Dabija. Scenografie, light-design și grafică: Irina Solomon și Dragoș Buhagiar. Coregrafia: Răzvan Mazilu. Distribuția: Mircea Albulescu, Constantin Cojocaru, Șerban Ionescu, Rodica Mandache, Dorina Lazăr, Irina Mazanitis, Gelu Nițu, Elvira Deatcu, Răzvan Mazilu, Sidonia Ganea, Dumitru Bogomaz. Spectacol realizat cu sprijinul British Council
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
Mălăele nu pare tentat în această montare să descopere drumuri noi, să surprindă din ceea ce a propus la nivelul interpretării. Din acest punct de vedere, spectacolul are aerul lucrului făcut la prima mână, iar miza poate fi textul în sine, scenografia rafinată a Mariei Miu, câteva efecte și gaguri, dar nicidecum performanța actoricească. În Pălăria de la Teatrul de Comedie, chiar dacă trupa angrenată în spectacol era cu mult mai numeroasă, lucrul cu actorii se vedea aproape până în detalii, atât în scenele protagoniștilor
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
doi interpreți extrem de expresivi." (...) "O montare precisă, seducătoare." Alături de Oana Pellea (Ioana d'Arc, actrița), din distribuție fac parte: Marius Gâlea (primul judecător; primul actor) și Gabriel Spahiu (al doilea judecător; al doilea actor). Coregrafia: Sylvain Groud (îngerul). Costume: Janine. Scenografia: Iuliana Vîlsan. Spectacolul, o coproducție SMART și TNB, a fost realizat cu sprijinul Association Française d'Action Artistique (AFAA) și al Centrului Cultural Francez din Cluj-Napoca.
Ioana d'Arc la KlangBogen Festival Wien 2000 by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/16809_a_18134]
-
în ordinea mozartiană; până și aria melodioasă și bogat ornamentată din actul IV a fost contaminată de concepția neadecvată asupra întregului. În alte roluri, profiluri bine conturate: cinicul Basilio (Gabriel Cățe), isteața Barbarina (Ruxandra Ispas), Alexandru Agarici și Adrian Ștefănescu. Scenografia, fără să exceleze în eleganță și prospețime, este onorabilă cu excepția ultimului act care este nu numai urât ci și total în contradicție cu muzica. Unghiulos, agresiv în simetriile lui dure, el nu creează vraja acelei nopți în care aspirațiile, neliniștile
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Vinea, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Mihail Cosma, Dan Faur - adăugînd acestora propria lor contribuție. Rezultă un "colaj" de "momente" exploatate scenic cu multă poezie și opulență comică. Trebuie totuși reținut că lectura "scenariului" e irelevantă în lipsa "desenului" scenic. Regia și scenografia îi aparțin Monei Chirilă, iar interpreții sunt Miriam Cuibus și Dragoș Pop. Două personaje pe "urmele Memoriei", reconstituită din frînturi de viață-vis, formate din scenete cu tematică diversă: drumul, ambarcațiunea, luneta, pîlnia și Stamate, cîmpul de bătălie, fuga, memoria, îngerii
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
resimțită e de-a dreptul dureroasă, pentru că jocul actorilor menține tensiunea contrastelor, nu "ațipește" melancolizînd iar comicul și (auto)ironia sunt dozate cu rafinament. Ceea ce permite păstrarea nealterată a interesului spectatorilor. La acestea contribuie esențial muzica și eclerajul, desigur, ingeniozitatea scenografiei cu toate accesoriile ei. Spațiul se dezvăluie în clar-obscur cu focalizări de "lumină caldă", asupra chipului personajelor. Nuanța dominantă a imaginii scenice e sepia - culoarea vechilor fotografii și ale demodatelor cărți poștale. Culoarea Nostalgiei... (De aceea este și foarte greu
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
un sarcasm swiftian, a condiției umane, piesa Cruciada fermoarelor se poate și citi și vedea. Ca text literar, este cuceritoare prin inventivitate și rafinament. Ca spectacol de teatru desfășurat (deocamdată în imaginație, ne încântă cu "baletul (ei) mecanic", cu o scenografie (pe care autorul a avut grijă să o schițeze) și mai ales cu sarabanda schimburilor de replici, care evocă "marea trăncăneală" (pentru a folosi sugestiva sintagmă inventată de Mircea Iorgulescu) din timpul comunismului. Comunismul pe înțelesul celor din Occident Scenariul
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
mai înalte vîrfuri mondiale. În stagiunea 1988-1989, trei spectacole, într-un crescendo valoric, au atras atenția lumii teatrale la Craiova. Este vorba despre O scrisoare pierdută de Caragiale (octombrie '88) și Unchiul Vanea de Cehov (februarie '89, cu o superbă scenografie a Ștefaniei Cenean), ambele în regia lui Mircea Cornișteanu și Piticul din grădina de vară de D. R. Popescu (martie 1989) în regia lui Silviu Purcărete. Întîlnirea a fost extraordinară pentru toată lumea: Purcărete a fost un răsfățat. Și-a conceput
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
Amfiteatru" a Naționalului bucureștean. Așa cum se poate observa din această enumerare, repertoriul regizorului Felix Alexa este unul solid, bazat pe texte majore. Și-a ales cu scrupulozitate colaboratorii, fie debutanți ca și el - și mă gîndesc în primul rînd la scenografii Irina Solomon și Dragoș Buhagiar de care l-au legat și alte spectacole importante - fie actori de primă linie valorică: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Damian Crîșmaru, Carmen Stănescu... A avut și șanse extraordinare. Una dintre ele este întîlnirea cu Peter
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
cea a contaminaților de patimi de tot felul, de minciuni și de un anumit soi de malefic. Confruntarea directă de pe scenă naște un tip de demență cu mai multe fețe, demență construită în evoluție și condusă chiar spre momente paroxistice. Scenografia Dianei Ruxandra Ion - și ea tînără și aflată nu la prima colaborare cu regizorul, cu care deja face o echipă bună - marchează și imprimă spectacolului rafinament, o cromatică și ea distinctă cînd este vorba despre casa familiei Muromski și alta
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
banchetul" încropit la masa înecată în fumul poftelor imediate. Memorabilă e, de asemeni, imaginea jocului dintre Fiokla Ivanovna (Panek Kati) - mireasa jinduită pentru dotă și Jevakin (Bacs Miklos). Mișcarea scenică ingenioasă, uneori puțin prea șarjată are un suport stimulator în scenografia creată de T.Th. Ciupe, vechi colaborator al Teatrului Maghiar de Stat și al regizorului Tompa Gabor. În spectacolul Căsătoria T.Th. Ciupe este un partener artistic cît se poate de inspirat al Monei Chirilă, plusînd intențiile regizorale, completînd desenul mișcării personajelor
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
să spun că știau mai bine decît noi cei de astăzi că nu se pot lipsi de teatru. Și de aceea poate premiera Teatrului Odeon cu Cafeneaua (La Bottega del coffè) de Carlo Goldoni, în regia lui Dragoș Galgoțiu și scenografia lui Vittorio Holtier a sosit ca un dar: un spectacol spumos, elegant, o comedie fină jucată impecabil de actorii trupei care n-au vrut să demonstreze nimic altceva decît profesionalism. După o perioadă dominată nu de multe împliniri, regizorul Dragoș
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
teatru și nu veți fi doar privitori ca la teatru, ci vă veți putea amesteca printre actori și personaje. Teatrul Odeon: Cafeneaua (La Bottega del coffè) de Carlo Goldoni. În românește de Constanța Trifu și Lidia Sava. Regia: Dragoș Galgoțiu. Scenografia: Vittorio Holtier. Ilustrația muzicală: Dragoș Galgoțiu. Pregătirea vocală: Monica Teodorescu. Distribuția: Cornel Scripcaru, Constantin Cojocaru, Mircea Constantinescu, Ionel Mihăilescu, Camelia Maxim, Laurențiu Lazăr, Marius Stănescu, Dan Bădăru, Anca Neculce, Oana Ștefănescu/Diana Gheorghiu.
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
descifrată în intenția artiștilor, plasează toate lucrările în perspectiva certă a unui ambient urban bine definit și cu o puternică personalitate. Din acest punct de vedere, cea mai amplă dezvoltare spațială, în care dimensiunea arhitecturală se întîlnește cu o anumită scenografie a dispunerii, este lucrarea lui Panaite Chifu. Modulată, împletind orizontala cu verticala și cu traseele curbe, ea oferă privitorului unghiuri multiple de privire care sunt în măsură să elimine stimulii aleatorii de care va fi, inevitabil, înconjurată. Tot în acest
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]