351 matches
-
Într-un fel, Agnieszka asumă acest rol și inerentul sacrificiul pe altarul memoriei rezumată de inscripția pietrei tombale destinată fratelui asasinat la Katyn. Ies aceste figuri exemplare, din ceea ce au ele exemplar, aceasta este întrebarea? Avem o ușoară impresie de schematism cu o serie de personaje, altele, în schimb, au un relief mai pronunțat, de exemplu sublocotenentul Jerzy (Andrzej Chyra), aflîndu-se printre puținii supraviețuitori și intrat în rîndurile armatei de eliberare, fără a fi un individ tranzacțional. În cazul său, problema
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
ar mai reprezenta-o vreun regizor. Un credit muzeistic putem acorda piesei Bălcescu (1949) de Camil Petrescu. Toate succesele, falsele succese ale epocii, relevă numai dogmatismul de serviciu. Mielul turbat (1954) de Aurel Baranga, satiră a birocratismului, nu iese din schematism; Siciliana (1960) aceluiași nu depășește umorul conjunctural despre bucureșteanul tânăr, un inginer agronom, care caută să rămână pe toate căile și prin toate intervențiile în capitală. Trei generații (1956) și Arborele genealogic (1957) de Lucia Demetrius mizează pe opoziția dintre
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
dreptății. Șeful sectorului suflete (1962), tot a lui Al. Mirodan, dezbate problema căutării omului ideal, capabil să se dăruiască celorlalți, rezolvând-o în sfera umanismului socialist. Paul Everac, în Poarta (1959), Ferestre deschise (1960), Ștafeta nevăzută (1964), nu scapă de schematismele epocii, pe tema conflictului dintre individualism și colectivism, cum nu scapă nici Al. Voitin sau Mihail Davidoglu, de asemenea mult creditați conjunctural. Nimic nu se salvează din teatrul primelor două decenii. Abia Marin Sorescu, Dumitru Radu Popescu și alții, după
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
șevalet și, ceva mai tîrziu, sculptura - acest gen ca și necunoscut în spațiul postbizantin și în sfera de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
auxiliare denumite generic "medici psihiatri". Tudor Tăbăcaru schițează onctuozitatea unui părinte venal. Daniel Beșleagă topește noblețea de suprafață a amantului elevat în lașitatea de fond a insului coruptibil, care se încovoaie în fața cerbiciei trufașe a bărbatului. Dan Grigoraș evită energic schematismul configurînd un individ pe cît de grobian pe atît de tandru, indiferent, dar și pasional, deopotrivă tolerant și intransigent, sever și generos. Mereu însă în contratimp cu zbuciumul soției. Gabriela Crișu înnobilează și motivează cu evoluția ei fascinantă întreaga poveste
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
în materie. Toma Alimoș apare când ca boier, când ca haiduc (voinic, viteaz), când ca pribeag sau cioban. El este înzestrat cu toate calitățile: omenie, bunăcuviință, bărbăție, spirit cavaleresc, pedepsindu-l pe vrăjmașul Manea, în numele unei străvechi etici populare. Conform schematismului dihotomic din folclor, opusul său este Manea, în unele variante hoț, în altele, tip de Don Juan, plin de răutate, câine, arțăgos, perfid, laș, atacând mișelește. Rivalitatea dintre ei este prezentată și ea, de la o variantă la alta, diferit: fie
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
că romanul ,de cotitură", din 2002, nu este la înălțimea celui dintâi, apărut cu trei ani mai devreme. Cu toate că în textul său introductiv, Liviu Antonesei îi dă un calificativ măgulitor (,foarte bun"), Circul... dezamăgește prin inconsistența epică și, deopotrivă, prin schematismul personajelor și al situațiilor. Un tânăr de 32 de ani, nici prea-prea, nici foarte-foarte, locatar al unui bloc plin de figuri patibulare, se urcă periodic pe pervazul ferestrei sale de la erajul cinci cu gândul - niciodată transformat în faptă - de a
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
aceste motive, înfrunt cu stoicism privirile și remarcele prietenilor care îmi sugerează, mai în glumă, mai în serios, că sunt ușor scrântit, că nu e nimic de văzut și de auzit într-un spectacol de operă. Sigur că simplitatea - chiar schematismul - intrigii, artificialitatea, predictibilitatea reacțiilor și a deznodămintelor libretelor-standard se află la antipodul complicatelor scheme puse la bătaie de conștiința postmodernistă. Dar poate că sunt atras de operă tocmai din nevoia de claritate și simplitate, care poate fi o marcă a
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
respectând criteriile de inteligibilitate și accesibilitate. Istoria se repetă, în mic, precipitat și cam cu aceleași conflicte, și în perimetrul comunismului românesc. Proletcultismul, altfel înțeles, va fi repetat în intervalul 1948-1950, iar realismul socialist va fi adoptat din 1951 cu schematisme, exclusivisme, meandre și fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
prozodiei originale, „jumulind-o” de mai toate atributele specifice poeziei, în general, și ale celei rusești, în special, iar în cel mai particular grad - ale Marinei Țvetaeva, înseamnă, pur și simplu, să nu respecți poezia, poetul. Simplificând, prin... jumulit, până la schematism, până la eventualul subiect nud, nu dai decât o variantă internet, luând în considerație că „net”, în rusește, însemnă NU, iar inter ține de interiorul poeziei în cauză; adică - lași fără interioritate, fără respirația din plămânii muzelor akmeiste sau neoclasiciste, dar
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
Tavernier (59 de ani, odinioară critic de film și mare admirator al cinematografului american, devenit, apoi, un regizor ce știe să analizeze cu finețe raporturile dintre personaje, dar și un cineast angajat, practicând un cinema al "intervenției sociale", de un schematism demonstrativ), - până la cineaști ai deceniului nouă - Pierre Salvadori (debut în 1993, cu Cible emouvante ) și Cédric Klapisch (debut în 1992 cu Rien du Tout ), - adepți ai unui cinema intimist, axat pe o problematică, adeseori, cu conotații autobiografice, mai liber ca
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
Ťnormalitateať unei lumi ea însăși perturbată. Și aici există certe diferențe de vizibilitate a psihopatiilor, dar acestea decurg mai mult din construcția înșelătoare a romanului decît dintr-o reală ierarhizare impusă de autor și prin urmare suspectă de artificiu și schematism. Fiindcă în Refugii autorul este aproape cu totul absent: romanul este Ťpovestitť de Ioana, se compune esențial din ceea ce își reconstituie ea odată ajunsă în spital. Vocea naratorului ei este, o voce unică, iar această Ťvoceť nu-l reprezintă, fie
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
miracolul Creangă", răspunsul fiind aproape inclus în interogație: "Ce învățătură i-a dat știința de a organiza strâns și definitiv în adevărate frumuseți sferice, narațiunile poporului? De unde îi vine simțul cu care le scutură de prolixități și le scapă de schematism?" Analiza lui Vladimir Streinu conține o serie de observații fundamentale: tendința spre enorm și marele simț al limbii, culminând cu "crengismele", viziunea homerică pe care o mai semnalaseră și alții (N. Iorga, G. Ibrăileanu), humuleșteanul făcând "operă de Homer al
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
mod subiectiv, pe când partidul cere adevărul politic într-o formulare standardizată, idealizată, adesea fără legătură cu realitatea. Diferența ireconciliabilă provine din opoziția dintre individualizarea limbajului artistic, fără de care nu există literatură, și vehicularea unor clișee oficiale, care conduc invariabil la schematism și ideologizare tezistă, având drept consecință compromiterea literaturii. Literatura subversivă optează pentru încorporarea sau îngroparea în text a unei politici a scepticismului discret, flexibil, față de prezent, contrapusă unei politici festiviste, dogmatice, autoritare. Ea nu adoptă în mod deschis o opoziție
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
prefeței în paralel cu eseul Discernământ, spirit fals și erudiție recentă din Omul recent de H.-R Patapievici. Ideea centrală a celor două studii - la care revine constant, o reformulează, o nuanțează pe măsură ce aduce noi argumente, de aici impresia de schematism a textelor - este că alchimia nu poate fi o prechimie. „Elemente obscure științifice, rudimente de prechimie, au existat din foarte vechi timpuri (...); ele au existat paralel cu tehnicile alchimice propriu-zise. Chimia nu se naște din alchimie. Chimia există de la început
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
titlul Iarna care să nu prezinte cei 30 de cm de zăpadă ca fiind cel puțin apocalipsa...” Comentariile cititorilor dovedesc o anume fidelitate față de modelele de redactare tradițional-poetice, cu prestigiu în școală, dar sunt și un indiciu al saturației față de schematismele jurnalismului actual. Pentru cine a cunoscut perioada totalitară, textul comentariului, plasat în contextul său de producere, evocă excesul de politizare, unanimitatea forțată, conformismul epocii: nu floricelele stilistice sunt supărătoare, ci amintirea caracterului lor obligatoriu, absența oricărei voci contrare. Dacă ne
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are, de multe ori, și pretențiile unui criteriu axiologic. Dacă un scriitor se abate cumva de la norma infirmității cotidiene și se dovedește un om de acțiune și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
dintr-o piedică interioară a cărei motivație ne scapă. Strategia exegetică a autorului suferă parcă de o sincopă care îl face pe Adrian Niță să abandoneze o temă înainte de a dovedi că a lămurit-o. De exemplu, în capitolul privind schematismul kantian, cînd autorul trece în revistă diversele caracterizări pe care Kant le dă conceptului de ,schemă", autorul scrie că schema, deși nu este o imagine, ea este un produs al imaginației. Schema este un monogram (Monogramm) cu ajutorul căruia imaginile devin
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
punctuale cu privire la personalitatea lui Mihail Sebastian (absolvită odată pentru totdeauna de acuzația nedreaptă a extremismului), studiul tânărului Mihai Iovănel e menit să demonstreze că interpretarea din unghi ideologic a literaturii nu e neapărat, așa cum se crede îndeobște la noi, simplificare, „schematism”, lipsă de nuanță, ci un proces complex, menit să arunce lumini și umbre noi asupra personalității literaturii române. Rămâne, ce-i drept, în urma lecturii Evreului improbabil, carte de impresionantă luciditate analitică pentru un debutant, o nostalgie după abordarea empatică și
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
o figură de balet într-o sală a gigan- ților, chipul impenetrabil al divinităț ii aduce cu hieratismul statuilor khmere și întreține atmosfera difuză de ritualitate și inefabil. Toate aceste stilistici adiacente te fac să uiți uneori puținul factologic și schematismul tramei, chiar și încâlcelile ei. Vizualul ia adesea locul poveștii, imaginea creează starea, ca și în fața unor peisaje de dincolo de lume, cuvântul nu mai are putere, tăcerea devine singura notă în măsură să exprime ceva. Cel puțin în această privință
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
pentru a nu permite dizolvarea univocului în perifraze, în jocuri lingvistice arbitrare. Se tindea parcă, pe atunci, spre un esperanto, în care, pe căi artificiale, toate ideile să devină suprainteligibile, dacă se poate spune așa, dar mutilate, reduse la elementar. Schematismul în funcționarea societății, dar și în comunicarea civică, simplifica relațiile, dar le sărăcea disperant, răcindu-le totodată până la îngheț. Se intronase clișeul, stereotipia, viața se storcea de suculență, culoare, savori. Imobilismul paraliza energia socială, forța creatoare, și anula splendoarea misterioasă
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
al lumii rurale. Dar epoca în care romancierul îl plasează pe Ilie Moromete este, în volumul întâi, aceea interbelică. Nicolae Velea face o curajoasă mișcare de translație, creând, pe fundalul socialismului instalat și consolidat la noi, personaje autentice, lipsite de schematism. El respectă, dintre regulile impuse de la Centru, numai selectarea eroilor din rândul clasei muncitoare (în uzină sau pe ogor), încercând apoi să dovedească viabilitatea și consistența lor literară. Omul obișnuit, în paginile lui Nicolae Velea, nu mai este o figură
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
groaznice să se petreacă din nou, dar "în treacăt". Se poate spune că abia în aceste momente în care alunecă, la rândul său, în moarte, eroul descoperă duritatea, caracterul ireversibil și implacabil al vieții. Esența ei. Fără nici o legătură cu schematismul personajelor din epocă, reduse, dacă nu vidate sufletește și spiritual, Adina Gheorghe și Duminică, cuplul imaginat de Nicolae Velea, dovedește că psihologia complicată nu reprezintă apanajul eroului de roman citadin. Proză modernă, subtilă, rafinată se poate face și cu un
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
întîmplare, orice urmă de ironie sau autoironie cu privire la evrei. Filmul pedalează pe o serie de clișee ale politically correctness-ului, îngroșînd pînă la refuz transgresarea interdicțiilor, permisă pînă la un punct, doar vizitatorului kazah, căruia îi sunt tolerate toate licențele. Prin schematismul său happyendistic, - Borat distinge ultimativ între CJ, vedeta de consumație și prostituata cu suflet de aur, dar care arată la antipodul lui Pretty Woman - și complet aleator, finalul adună într-o poză de familie aceleași personaje de la început și populația
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]
-
ale limbajului și acelor coduri ale reprezentării pe care timpul părea să le abandoneze ca învechite și ineficiente. Paradoxul acestei opțiuni este cu atît mai mare cu cît mediul ortodox în care artistul a trăit și s-a format, cu schematismul lui aproape de abstracție, cu impersonalitatea lui severă și cu naturala disciplină a formalizării, care a perpetuat în timp tiparele gîndirii orientale, ar fi putut să-l apropie, mult mai direct, de iconoclasmele momentului care, într-un fel sau altul, redeșteptau
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]