325 matches
-
O-i): { clește de foc, obiect de fier, bară de fier, obiecte magnetizate}, se dă P. Expl. 1: {clește de foc, obiecte de fier, bară de fier, obiecte magnetizate, aceasta fără ca vreun magnet să se afle prin apropiere}; în fine, schematizarea explicativă (S-e), în ultima macro-propoziție P. Expl. 2, adaugă un nou element fascicolului constitutiv al obiectului problematic: { clește de foc, obiectul de fier, bara de fier, obiectele magnetizate, fără ca prin apropiere să fie vreun magnet, obiecte situate în câmpul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
probleme: mașinile de spălat vasele, aragazele, frigiderele și congelatoarele sunt făcute ca să dureze, întocmai mașinii de spălat de la lacul de Gaube. Radiola Aparate electrocasnice fără probleme Primele două paragrafe sunt dominate de un proces descriptiv care situează o primă reprezentare (schematizarea S-i a lui J.-B. Grize, P. expl. 0 afirm eu). Prin incluziuni succesive de tip metonimic, facem trecerea de la Pirinei la muntele Vignemale, apoi lacul de Gaube și pensiunea Doamnei Seyrès, pentru a ajunge, în sfârșit, la mașina
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Monde din 29-30 ianuarie 1978. După patruzeci de minute, președintele Republicii Franceze de la acea vreme își întrerupe discursul pentru a da, în mod vizibil, un ton solemn la ceea ce avea să rostească. În discursul său există, mai întâi, o primă schematizare (S-i = P. Expl. 0): propoziția (P. Expl. 1) aduce cu sine o schematizare unei problematici (S-q) care se verifică prin operatorul DE CE: "[b] Am vorbit, după cum ați putut deja să vă dați seama, cu o oarecare gravitate în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
vreme își întrerupe discursul pentru a da, în mod vizibil, un ton solemn la ceea ce avea să rostească. În discursul său există, mai întâi, o primă schematizare (S-i = P. Expl. 0): propoziția (P. Expl. 1) aduce cu sine o schematizare unei problematici (S-q) care se verifică prin operatorul DE CE: "[b] Am vorbit, după cum ați putut deja să vă dați seama, cu o oarecare gravitate în ton. [c] Trebuie să vă spun de ce." Găsim aici mai degrabă un proces de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de Paris 1757. 39 Paginile 26-28 din Sur Racine, Paris, Le Seuil, coll. Points. Britannicus, traducere de Dinu Bondi și Radu Popescu, in Racine, Teatru, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1959, pp. 187-188.(n.tr.) 40 Revăd aici schematizarea propusă în Adam și Petitjean, 1989, și în mai multe articole anterioare. 41 Reiau aici sinteza analizei din Adam și Petitjean, 1989. Jean Racine, Andromaca, Teatru, Editura De Stat pentru Literatură și Artă, 1959, traducere de Petru Manoliu, p. 88
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tip troian» și nu pe aceea de idoli «en violon», aceasta din urmă corespunzând statuetelor cicladice și anatoliene (vezi recent discuția la V. Voinea, 2008b). Diversele tipuri de figurine feminine «en violon» sau plate, de tip troian, reprezintă, foarte probabil, schematizarea extremă a imaginii marii Zeițe mame în ipostaze variate. Ele se prezintă sub formă de statuete (idoli) sau de piese de podoabă (pandantive, aplice, elemente de colier), fiind realizate din lut ars, materii dure animale (os, corn de cerb, scoici
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
aplice, elemente de colier), fiind realizate din lut ars, materii dure animale (os, corn de cerb, scoici din specia Spondylus ș.a.), piatră (marmură, gresie), metal (aur, argint, cupru) și figurează siluete feminine în picioare sau având corpul ovoidal sau circular (schematizarea extremă a poziției de naștere pe pământ). În ceea ce privește funcția idolilor plați de tip troian, aspectele religioase sunt evidente; ei sunt probabil amulete protectoare ale femeilor gravide, ale fecundității și nașterii În ceea ce privește România, cele mai vechi descoperiri de idoli «en violon
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
bibliografia). Un alt aspect important al discuției privește pandantivele/plăcile rombice și circulare ceramice, de aur sau cupru, având 1-4 perforații sau proeminențe circulare pe fața superioară (motive în ronde-bosse). Probabil ele sunt, de asemenea, reprezentări antropomorfe feminine, plate, de schematizare extremă (între altele, descoperiri la: Ariușd, Bălțați, Brad, Cărbuna, Hăbășești, Malnaș, Poduri etc.) - D. Monah, 1997, p. 135-144, 199; 2003; D. Monah et alii, 2003, p. 118, no. 226; p. 198, nos. 225-226; S. J. Sztáncsuj, 2005, p. 88, fig
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
fiind proliferarea mișcărilor eretice (1 și 2 In.; Didahia). Este vorba de faimosul tandem nondum/iam („nu încă”/„deja”) despre care vorbește Oscar Cullmann în Christ et le temps și pe care Peerbolte este bucuros să îl adopte. Acceptând această schematizare, trebuie să recunoaștem că mitul Anticristului face legătura între două poziții extreme, dat fiind că preconizează în același timp o eshatologie „deja” împlinită - prin prezența ereticilor ( = „anticriștii”) în lume - și o eshatologie „nu încă” împlinită prin întârzierea lui Anticrist‑Stăpânitor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări, premergătoare materializării unei prezumtive picturi, eventual, un avant-art. Uneori, artistul își consideră schițele niște „monștri”, niște „caraghioși”, chipuri „diforme”, „caricaturale”, „invenții copilărești”. Lor li se alăturăși-acel „copac al răului” (desenul de la pagina 22). Schițări ale ludicului, dar de o subtilă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
poate încheia în această apoteoză...” (Scaunele) Copacul este vizualizat în mai multe ipostaze, precum un catarg al răului (desenul de la pagina 54), „care-și împrăștie Iăpturile”, apoi (în desenul de la pagina 58), însăgetat înspre magma străbună, înspre origini, prin câteva schematizări, pentru unele ramuri. Incitantă este viziunea copacului (de la paginile 64-65) cu ramuri-tușe îngroșate îndreptate învolt înspre huma care l-a/ne-a creat, amintindu-ne și de finalul sonetului lui Ion Barbu: „în toamna 145 lui, copacul se-nclină către
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
postcodificare. Practic, se studiază toate răspunsurile date, se caută elementele și sensurile comune sau asemănătoare, se definesc categoriile (variantele), după care fiecare răspuns este asimilat categoriei căreia îi corespunde cel mai bine. Este evident că postcodificarea este însoțită de o schematizare în urma căreia se pierde multă informație. Pe de altă parte, postcodificarea prezintă și riscul de a introduce semnificații dependente de cel care o efectuează, categoriile stabilite pot fi mai mult sau mai puțin convenționale sau artificiale, lăsând loc inclusiv unor
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
postcodificare. Practic, se studiază toate răspunsurile date, se caută elementele și sensurile comune sau asemănătoare, se definesc categoriile (variantele), după care fiecare răspuns este asimilat categoriei căreia îi corespunde cel mai bine. Este evident că postcodificarea este însoțită de o schematizare în urma căreia se pierde multă informație. Pe de altă parte, postcodificarea prezintă și riscul de a introduce semnificații dependente de cel care o efectuează, categoriile stabilite pot fi mai mult sau mai puțin convenționale sau artificiale, lăsând loc inclusiv unor
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
ar avea următorul efect perlocuționar asupra cititorului: de ce îmi descrie atît de bine aceste cărți, de ce le laudă atîta, oare numai ca eu să le cumpăr? Studiind secvențialitatea descriptivă, vrem să subliniem și cîteva puncte de convergență între semiologie (teoria schematizării) și lingvistica textuală. Alături de J.-B. Grize (1974), să ne aducem aminte de cele patru criterii fundamentale ale unei schematizări: ea nu oferă decît o descriere sumară; "în funcție de obiectivul propus, nu reține decît esențialul, eliminînd [...] elementele parazite". Ar putea fi
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
numai ca eu să le cumpăr? Studiind secvențialitatea descriptivă, vrem să subliniem și cîteva puncte de convergență între semiologie (teoria schematizării) și lingvistica textuală. Alături de J.-B. Grize (1974), să ne aducem aminte de cele patru criterii fundamentale ale unei schematizări: ea nu oferă decît o descriere sumară; "în funcție de obiectivul propus, nu reține decît esențialul, eliminînd [...] elementele parazite". Ar putea fi completată; are o structură proprie, intrinsecă; are o semnificație exterioară "datorită căreia [ea] se poate înscrie în contextul acțiunilor practice
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
reține decît esențialul, eliminînd [...] elementele parazite". Ar putea fi completată; are o structură proprie, intrinsecă; are o semnificație exterioară "datorită căreia [ea] se poate înscrie în contextul acțiunilor practice". Într-un articol din 1983, D. Apothéloz adaptează această definiție a schematizării descriptive. Mai întîi, el precizează că "este posibil oricînd să continui o descriere"; spre deosebire de povestire, "este vorba de tipul de discurs al cărui sfîrșit nu apare niciodată ca o necesitate": "întinderea lui se încheie acolo unde autorul consideră că a
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mult sau mai puțin complet, și nu de complexitatea sau de gradele "realității" obiectului descris; prin excelență, dimensiunea, ordonarea termenilor și finalitatea ei sînt imprevizibile și necontrolabile ("etc." ar putea fi simbolul oricărei descrieri) (1986, p. 8). Propunem aici o schematizare a acestei operațiuni de ancorare specifice descrierii: tema-titlu → clasa-obiect → elemente sau aspecte ale obiectului, organizate în fascicule de aspecte Trebuie să precizăm cîteva dintre operațiile care compun activitatea de schematizare descriptivă; cu siguranță ele stau la baza super-structurii textuale proprie
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fi simbolul oricărei descrieri) (1986, p. 8). Propunem aici o schematizare a acestei operațiuni de ancorare specifice descrierii: tema-titlu → clasa-obiect → elemente sau aspecte ale obiectului, organizate în fascicule de aspecte Trebuie să precizăm cîteva dintre operațiile care compun activitatea de schematizare descriptivă; cu siguranță ele stau la baza super-structurii textuale proprie textelor-secvențe descriptive. D. Apothéloz (1983) distinge patru macro-operații: Operația de ancorare ne obligă să situăm tema-titlu în fruntea structurii arborescente definite mai sus. Ca reper și generator al clasei-obiect (termen
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
află în raport de dependență" (1988, p. 6). De fapt, frazele acestei treceri alcătuiesc un întreg, raporturile dintre ele fiind marcate prin forme anaforice, adverbe și conjuncții de coordonare. Prin urmare, structura periodică din (2) poate fi reprezentată astfel: Această schematizare explică asocierile din cadrul perioadei. Componentele care figurează pe același nivel (pe aceeași linie orizontală) fac parte din același rang ierarhic. Ierarhizarea enunțurilor arată că [P3] se leagă, nu de enunțul care o precedă (adică de [P2']), ci direct de [P1
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Propoziție 37-39, 41, 42, 101 Publicitate 25, 36, 48, 140 Referință 37, 70, 148, 153, 174 Reformulare 31, 32, 90, 100, 138 Relație (punere în) 52, 55, 71, 85, 89 Reprezentări 37, 72, 108, 121, 138, 143 Rezistență 45, 46 Schematizare 83, 85 Strategie editorială 45, 46 Supracopertă 23, 36, 135 Temă-titlu 85, 87, 89-91, 99, 100, 136-138 Tematizare (operațiune de) 86, 87, 91, 178 Text 15, 20, 21, 33, 35, 42, 43, 55, 155 Tipologie 39, 40 Titluri 11, 22
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
că rotația este schematizată astfel încât poate îndeplini pe cât posibil aceste obiective. Inevitabil, apare ideia de compromis pentru a echilibra elementele ecologice și agricultură ideală cu considerațiile economice cum ar fi: venitul, distribuirea muncii și a capitalului. Punctul de plecare al schematizării unei rotații stă în posibilitățile fermei și ale pământului referitoare la: tipul solului, textura solului, condițiile climatice și efectul pe care aceste considerații îl au asupra tipului de culturi și șeptel care pot fi produse la acea fermă. Capacitatea de
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
ei financiare, în condițiile în care o treime din fermă este din când în când scoasă din activitate. Rotația ar putea fi extinsă prin cultivarea de leguminoase pentru boabe, sau a amestecului de cereale leguminoase pentru boabe. Principala țintă în schematizarea rotațiilor fără șeptel este de a încerca să se introducă, cât de mult posibil, o proporție de leguminoase, echilibrând în același timp avantajele cu riscurile bolilor și ale dăunătorilor și cu constrângerile financiare. Următorul exemplu explică cum se poate realiza
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
factorii de care opera depinde, elementele compoziționale ale operei și modul lor de relaționare. Determinările ontologice ale operei plecă de la ideea de creație și artist. Adusă în existență opera de artă devine un obiect auto-suficient ce prezintă o unitate supusă schematizării. Datorită naturii sale cumulative opera prezintă o istoricitate și un proces constructiv, prin care devine un obiect descriptiv supus unui proces de diferențiere temporal și spațial. Cu ajutorul subiectului se poate face o distincție între artele spațiale și temporale. În timp ce timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
solidare, în care fiecare depinde de toate celelalte și nu poate fi ceea ce este decât în și prin ele"5). Se oferă astfel personalității un factor de coeziune care ține exclusiv de parcursul unei reflexivități tenace, vizibil la nivelul oricărei schematizări supra-ordonatoare. Interdependența elementelor face, de altfel, posibilă însăși funcționarea conștiinței, fiind o condiție necesară a precipitatelor atitudinale și de act care nu capătă sens decât în lumina unei participații individuale integrale. Ea înmânează instrumentul relațional unei vigilențe introspective apte de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
câmpul interiorității, ca obiect al lor, se schimbă, nu mai este același, primind amprenta noetică a actului conștiinței. Cu atât mai mult, apoi, implicarea concretă în elementul sufletesc va desăvârși opera abia începută de către demersul pur cognitiv. La nivelul fiecărei schematizări supraordonatoare care tinde către stabilitatea personalistă, polul elementar particular vizează întregul, iar întregul patronează dependențele reciproce de la nivelul fiecărui sector atomar. Altfel spus, există o dublă determinare reciprocă, cea între elemente și cea între elment și ansamblu, ceea ce sporește sarcina
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]