229 matches
-
tare. Nu pot să fac asta. Trebuie neapărat să găsesc o ieșire. Dar nu-mi vine nimic în cap. Am creierul total gol. — Cred că fierul s-a încălzit destul de tare ! spune Trish săritoare. — Da ! Întorc spre ea un surâs schimonosit. N-am de ales. Va trebui să încep să calc. Iau una dintre cămășile de deasupra și o întind stângace pe scândură, trăgând cât pot de timp. Nici măcar nu știu de unde să încep. — Domnului Geiger nu-i place să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu poate să ajungă? De ce nu vor oamenii ăștia să creadă că vine Luke? — De fapt... într‑o jumătate de oră trebuie să ajungă, mă trezesc spunând pe un ton sigur. — Bine, spune Angela Harrison și îmi aruncă un zâmbet schimonosit. Păi...o să‑l vedem foarte curând, nu? Fir‑ar al naibii! La ora douăsprezece, Luke tot n‑a ajuns și simt că o iau razna. E un adevărat coșmar. Unde e? Zăbovesc prin fața bisericii până în ultima clipă, sunându‑l disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
perfecte. Glasul: ce, de, dacă. Nu era glasul ei, nu putea fi! — Ai fost ca mine, ai fi putut fi. Când mai aveai alegere, ai fi putut fi ca mine, profesore. Ai fi avut harul. N-ai persistat. Strâmtorat, acum, schimonosit. Meriți o mică recompensă, ai dreptate. O mică neatenție, meriți, o știu. Te voi răsplăti. Vei avea clipa. O adiere, atât. Un fals, la îndemână. Scurt ne e traseul, meriți acest minor simulacru. O dulce batjocură, oho... Ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strâns încât ar plesni dacă fac cea mai mică mișcare. Rezist emoțional, mi-e frică să mă așez confortabil în brațele lui primitoare. Dacă aș face asta, n-ar mai rămâne nimic. Așa că respir adânc, îmi șterg cu batista fața schimonosită de lacrimi, mângâi mâna lui Davey așezată pe umărul meu până când, în sfârșit, reușesc să-mi revin. Nu credeam că e tot așa grav! afirmă Davey. —O, chiar nu este, spun, în timp ce îmi îndrept spatele și-mi șterg ochii. Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de zeama roșiilor. Plecă liniștit după ce plăti marfa cumpărată. O educatoare traversă cu grijă, semnalizând disperată cu poșeta, zebra, care lega Cartierul Obor de Piața Hipodrom. Când descinse în siguranță, se despuie de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sfecla de umilință. — N-a fost cea mai bună zi a ta, așa-i ? spune stewardesa cu Înțelegere, Întinzând o mână după tichetul de Îmbarcare. Scuze, n-am putut să nu aud mai devreme. Nu face nimic. Trag un zâmbet schimonosit. Nu, n-a fost cea mai bună zi din viața mea. În timp ce se uită pe biletul meu, urmează o scurtă tăcere. — Uite ce-i, spune coborând vocea. Ce-ai zice să-ți dau un loc la clasa superioară ? — Poftim ? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care-i ieșea din colțul stăng al gurii și coborăse pe găt. Era singurul semn a ceea ce suferise. A, și-i lipsea un pantof, dar nu-mi mai aduc aminte dacî era stăngul sau dreptul. Tata ăn schimb avea chipul schimonosit și brâzdat de tâieturi adănci, iar pârul ăi era nâclâit de sănge. O fășie din sacoul gri, elegant, ți lipsea cu tot cu buzunare. Știam cî sunt morți și totuși mî găndeam sî le spun sî se ridice, pentru cî ăn sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
i-ar fi venit să vomite. Și-a pus palma peste gura deschisă. Noi ne uitam la el, cu ochii măriți de groază. — Iar ea se chinuia să nu țipe, înțelegeți? a reușit Neil să mai spună, cu un zâmbet schimonosit. Ca să nu ne sperie pe noi. M-am cutremurat. —Iar eu încercam să le distrag atenția celorlalți, ca să nu-și dea seama ce se întâmpla, dar asta nu conta. Chiar dacă nu auzeai nimic, simțeai frica plutind în aer. Fruntea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îl plăceam mult prea mult ca să-mi doresc să aud tot felul de povești despre cum se tăvălise în propria vomă sau cum își înfigea acul în venă. — Depinde ce înțelegi prin „rău“, mi-a răspuns el cu un zâmbet schimonosit. Viața mea nu semăna deloc cu ceea ce ai văzut în Trainspotting. Nu mă umflam cu heroină și nici nu stăteam în vreun depozit abandonat. Dar nu era o viață împlinită, o viață care să însemne ceva. Ce, ăăă, droguri luai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se uita la Dondică dar și la o direcție în care ar trebui s-o ia în cazul în care acesta nu s-a răzgândit. Hai să mergem acasă Dondică, că mie dor de Clănțău, zise Dondonel cu o figură schimonosită, gândindu-se la ai săi și la câine, prietenul lui de acasă cu care se înțelegea de minune. -Bine, mergem acasă, dacă vrei tu, i-a răspuns Dondică supărat. Nu am plecat de acasă pentru o zi, am plecat să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trupurile în ritmul muzicii, tropăind pe loc, lui nea Miki îi alunecaseră ochelarii negri spre vârful nasului, era să-i piardă, și atunci melodia s-a auzit și mai tare, și atunci, brusc, Prodan și-a deschis ochii, cu fața schimonosită și-a luat mâinile de pe clape, strigând ceva, din cauza muzicii n-am auzit ce anume, poate era o înjurătură, că în același timp a încercat să-l lovească cu picioarele și coatele pe nea Miki, dar se pare că bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-și bage cuțitul fix în dosul palmei mele, mi-am adus aminte că așa fusese și în film, asta fiind pedeapsa celor lași, însă țipătul îmi pornise deja din gât, și am hârâit lung, cu dinții încleștați și cu fața schimonosită, fiecare mușchi mă durea și pulsa, însă mâna-mi era în continuare lipită de scândură, și nici să înceteze nu i-am zis, adevărat că nici n-aș mai fi putut, fiindcă urlam, și atunci Romulus Frunză mi-a rânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
petrecut patru ore, care puteau fi și mai bune, pe Forty-Second Street, împărțindu-mi timpul între pasajul cu jocuri electronice și discobarul de la subsolul din imediata apropiere a pasajului. În gang, lumpenii nopții newyorkeze, acești adoratori ai beznei, cu fețele schimonosite, reflectate de ecrane, spânzurau gârbovi de manetele jocurilor. Bazaltul și căderile de intensitate sonoră ale acestor roboți nou-nouți, care se jucau cu tine dacă le dădeai bani, luau forme de umanoizi prinși de radar ce păreau a fi rezultatul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-am abandonat mașina, Vaughan mi-a arătat cu calm adânciturile mari din capotă și din acoperiș. Se uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și triunghiulare din caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
explică atît înrudirile dintre poezia, respectiv, proza lui Ion Vinea și literatura lui Ion Barbu sau Mateiu I. Caragiale, cît și aprecierile lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent: „poeți ai fondului obscur”, „mari sensibili schimonosiți”... Tudor Arghezi este un alt mare poet modern aflat în „grațiile” revistei. „Contimporanii” îi vor publica în special texte anticlericale („Mitra Mitropolitului Grigorie“ ș.a.), pamfletare sau poeme „incantatorii” („Lingoare“), iar volumul Cuvinte potrivite va fi promovat de ei atît înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și metamorfozelor. Sînt parodiate mecanic și deconstruite elementele „autenticiste”, inserturile epistolare, de jurnal intim sau reportaj. Caracterul „magic” al metamorfozelor nelimitate se asociază, prin urmare, cu caracterul „mecanic” (așa-numitele personaje și universuri mecanomorfe, artefacturile comic-absurde sau grotești, manechinele, marionetele schimonosite etc.), oferind o imagine caleidoscopică, programatic dezorganizată. În textele cele mai radicale abundă discontinuitățile, arbitrariul, amestecul, trecerile libere, capricioase de pe un nivel pe altul, productivitatea semantică a cuvintelor și expresiilor, dereglarea sistematică a tuturor sensurilor, combinatorica programat aiuristică. Avem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
călinescian — oricît de ambiguu — poate fi privit și ca o replică la adresa autohtonismului antimodern aflat în ascensiune... Urmuz în Istoria... lui G. Călinescu Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent conține cîteva comparații relevante între diferiți scriitori, „mari sensibili schimonosiți” (sau manieriști, în sensul lui G.R. Hocke...) și autorul Paginilor bizare. În fond, Călinescu însuși e un „sensibil schimonosit”, un manierist genial cu bovarismul clasicității... De o „încîntătoare neghiobie”, amestec de „idei culte și de naivități”, unele versuri ale pitarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Istoria... lui G. Călinescu Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent conține cîteva comparații relevante între diferiți scriitori, „mari sensibili schimonosiți” (sau manieriști, în sensul lui G.R. Hocke...) și autorul Paginilor bizare. În fond, Călinescu însuși e un „sensibil schimonosit”, un manierist genial cu bovarismul clasicității... De o „încîntătoare neghiobie”, amestec de „idei culte și de naivități”, unele versuri ale pitarului Hristache par, în lectura inversă a lui Călinescu, „fabricate” de Urmuz. Proza „excepțională și revoluționară” a lui D. Anghel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excesul de importanță dat laturei minerale a omului în portretul Domnului cu Servieta, redusă la limitele seriozității descriptive”. Nu lipsesc observații cu caracter mai general, indicînd o tradiție „urmuziană” specific locală. Mentalitatea „balcanică” a tîrgoveților munteni in-formează arta „marilor sensibili schimonosiți” (printre care și Urmuz), iar muzica orientală apare - observație fină! - ca un simbol al acestei categorii artistice: „muzica orientală prin monotonia și chiar obscenitatea ei, amestecată însă cu delicate urcușuri lirice, poate sluji ca simbol al acestei categorii de autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
categorii de autori care a dat pe Anton Pann (și înainte pe pitarul Hristache), pe Caragiale, pe Minulescu, pe Barbu (care se crede așa de altfel decît Arghezi), pe Arghezi, pe Mateiu Caragiale, pe Urmuz și alții, pe marii sensibili schimonosiți”. Poezia ludică a lui Arghezi din Hore este plasată - apoi - în zona nonfigurativului de extracție folclorică, pentru Călinescu folclorul fiind adevăratul nostru clasicism și, totodată, un filon „specific” al poeziei pure: „Intenția de joc se face din ce în ce mai clară în poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dacă vedem în Suprarealism acea „lumină rembrandtiană” (prețuită de Ion Barbu) sau Stimmung-ul din pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico... În definitiv, ceea ce-i apropie pe Tzara, Urmuz, Ion Vinea, Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Geo Bogza este „sensibilitatea schimonosită”, manieristă... Mai mult decît alți critici interbelici, G. Călinescu subliniază „finețea evidentă” a spiritului urmuzian. Este apreciată cu deosebire singularitatea insolită, modernitatea radicală a autorului apărută parcă ex nihilo: „E chiar un fenomen ca, într-o vreme în care poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu e greu de văzut că universul lui Urmuz se încheagă din datele unei realități cotidiene puternic localizate și foarte prozaice. Obiectele care o compun sînt surogatele civilizației noastre citadine”. Încadrîndu-l, pe urmele lui G. Călinescu, în categoria „marilor sensibili schimonosiți” a căror realitate „ne arată o față însuflețită de trăsături comice și oribile”, Crohmălniceanu îl plasează pe Urmuz și în vecinătatea expresionismului. Interpretarea „realistă” rămîne însă mai curînd izolată. „Lumea paralelă”, minimală, derizoriu-schimonosită, caricatural-esențializată a maestrului „infinitului mic” și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în veceu, că tot niște oameni de rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și începe să se încadreze în trafic — N-aveți decât să uitați de mine, zbiară Stridie. Cu chipul lui de diavol, roșu și schimonosit, arătându-și dinții mari și albi, zbiară: Dar asta nu-nseamnă că eu nu mai exist! Nu știu de ce, dar îmi vine în minte prima molie de stejar care a zburat pe fereastra unei case din Medford, Massachusetts, în anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de mult, încât mesajele devin neinteligibile, se amestecă între ele, nu mai disting nimic dincolo de un lătrat strident. Cred că mecanismul meu perfectat de blocaj al urechilor a intrat deja în funcțiune. Lătratul ia încet formă de imagine; o figură schimonosită ce-și mișcă buzele în toate direcțiile și grimasează periodic. Bizară această reprezentare a vocii, pe care urechile mele au defulat-o în imagine. Intuiesc, de altfel, o față cunoscută. După privirea scrutătoare și ochii supărător de verzi, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe drumul ce trecea prin mijlocul satului. De aceea intra în grădină numai însoțită de bunica, pe care îi plăcea s-o privească cum scormonea pământul cu o lopățică cu doi dinți laterali de fier și scotea rădăcinoasele cu fețele schimonosite, cu părul înfoiat și zburlit. Astăzi stătea la soare în micuța ei grădină din curte și bunica ei nu mai era cu ea, ca s-o apere de prezența acelor creaturi necunoscute, ieșite din pământ printre răsaduri. Urmărea de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]