227 matches
-
Apoi, în timp ce el scotea bagajele din portbagaj, își ridică privirea spre etajul al doilea și ceva ce se mișca în spatele uneia dintre ferestrele cu despărțituri îi atrase atenția. O văzu doar o fracțiune de secundă: o față palidă, trasă și schimonosită, înconjurată de o claie de păr cărunt, care privea în jos spre nou-sosiți cu o răutate dementă care îți îngheța sângele în vene. Roddy se așeză pe pat și își tamponă cu o batistă de mătase fața deja roșie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Sunt asistentă medicală calificată, să știi. Nu cred că s-ar cuveni, îngăimă majordomul. — Păcat. Porni iute pe coridor, se opri în fața camerei din care se auzeau gemetele, apoi bătu și intră direct. Mortimer Winshaw - a cărui față palidă și schimonosită o zărise la fereastra dormitorului lui când sosise în ziua precedentă - ședea în capul oaselor în pat, ținând strâns cu mâinile păturile, cu dinții încleștai de durere. Deschise ochii când intră Phoebe și își trase așternutul până la bărbie, ca și cum decența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit pe ai mei cu mare atenție în zilele următoare. îi urmăream aproape neîncetat, când eram cu toții acasă, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de mine, ba de tata. Mai degrabă de tata. Să fi fost ceva legat de tata, care era plecat în delegație? — Mama! am repetat eu. Ce s-a întâmplat? Ceva cu tata? S-a uitat la mine cu un chip schimonosit, de nerecunoscut. Ochii ei albaștri erau înecați în lacrimi. Nu părea să mă vadă. Sau poate că mă vedea și nu-i păsa? Pentru o clipă, m-am întrebat dacă mai știe cine sunt și dacă asta are vreo importanță
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fumează, glumește, vorbește fără temeri anume, conturate și evidențiate pe figurile lor ... Se dădu, îndărăt, în marche-arrière, cu câțiva metri, încercând să se desprindă, ca dintr-o placentă vâscoasă și nesuferită, din neputința lui acaparatoare, din cuprinsul acesta de ziduri schimonosite, de molozuri cafenii, cu mirosurile lor telescopate, hotărându-se, în disperare, să facă, peste zidul cu portița lui îndărătnică și rezistentă, saltul acela peste cap, pe care îl prestează pompierii în antrenamentele lor acrobatice, la peretele-simulat al unei case cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să plecați de-aici? Blestemat să fii dacă-i așa, căci numai tu ești omul pe care l-am crezut! Pleacă, Rogojin, nu-i nevoie aici de tine! strigă ea aproape nebunește, scoțând cu efort cuvintele din piept, cu fața schimonosită și cu buzele arse, părând a nu crede nici ea câtuși de puțin în propria fanfaronadă, dar dorind în același timp să prelungească clipa cât de cât și să se înșele singură. Izbucnirea era atât de puternică, încât putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
băuturi în folosul comunei. Art. 11. Această lege se va aplica șase luni după promulgarea ei, în care timp se vor regula-ntreprinderile actuale. C. A. Rosetti Oricine recunoaște în această lucrare a d-lui C. A. Rosetti un plagiat schimonosit al proiectului prezentat în Adunare de P. P. Carp. Unii termeni din proiectul Carp sânt ocoliți sau esprimați cu cuvinte mai puțin proprii, unele dispoziții lăsate afară, dar în esență este același. Din fericire pentru d. C. A. Rosetti și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
perceptivă crescută, se deschide, simte enorm și vede monstruos. Aidoma unui glonț care l- a prins cu capul deasupra tranșeei, mesajul propagandistic l-a nimerit. Același mecanism funcționează în cazul unui român constipat, care, ducându-se spre toaletă cu fața schimonosită, vede pe ecran un alt chip schimonosit sub care scrie „Petre Gheorghe, 41 ani, 25 de minute în medie pierdute zilnic la toaletă”, după care țâșnește în prim-plan laxativul minune. Repetiția face să crească probabilitatea atingerii țintei într-un
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
vede monstruos. Aidoma unui glonț care l- a prins cu capul deasupra tranșeei, mesajul propagandistic l-a nimerit. Același mecanism funcționează în cazul unui român constipat, care, ducându-se spre toaletă cu fața schimonosită, vede pe ecran un alt chip schimonosit sub care scrie „Petre Gheorghe, 41 ani, 25 de minute în medie pierdute zilnic la toaletă”, după care țâșnește în prim-plan laxativul minune. Repetiția face să crească probabilitatea atingerii țintei într-un moment propice. Omul nu e la fel de vulnerabil
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie, o categorie a demoniacului. Acest chip blând și totodată schimonosit, aceste piruete urmate de un strigăt țâșnit din adâncul sufletului întruchipează însuși spiritul absurdului în luptă cu o realitate care-l depășește. Iar aventura spirituală ce-l duce pe Kierkegaard până la atât de iubitele sale "scandaluri" începe, de asemenea, în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
știm despre moarte... ori, despre viață ?!.. Nimic !”, „Chiar de-am ști... judecata nu e bună de nimic... cu ce te-ajută ?!. Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care leai țesut singur cu mintea.. ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului !”. Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnare se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți. „ - Al Domnului este pământul și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lipsa de caracter. În general, e de observat că atunci când vine vorba despre ce se întâmplă în România, formulele lui Dorel Dumitru Chirițescu pot fi necruțătoare: "Capitalismul creat de către noi ne seamănă într-totul: este meschin, sărac, lacom, egoist, rău, schimonosit, fără orizont, oligarhic, corupt, împotriva celor harnici, bazat pe cumetrie și respect față de oligarh, care nu are nimic de-a face cu piața, performanța și difuzia prosperității". Cu privire la situația noastră, concluzia sa pare lipsită de speranță: "Putem vedea (...) în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
a unui spirit ideal în fața unei lumi care-l decepționează. Vladimir Jankélévitch subliniază și el atitudinea critică a ironistului: "Ironia este neliniștea și viața fără liniște sufletească. Ea ne prezintă oglinda concavă în fața căreia ne înroșim când ne vedem deformați, schimonosiți, ea ne învață să nu devenim propriul nostru obiect de adorație și face ca imaginația să-și păstreze toate drepturile asupra progeniturilor sale obraznice."36 Scopul ironiei, spune Jankélévitch, la sfârșitul cărții sale este să restaureze "un spirit inocent și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
contrapunctului. Prima parte a simfoniei romanești, intitulată „Uvertură“, prezintă primele metamorfoze ale stomatologului Noimann. Apare astfel tema dublului, o temă foarte des abordată de Nichita Danilov, influențat, probabil, și de nuvela dostoievskiană Dublul: „O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau În jurul capului lui Noimann, scoțând un vuiet Înfundat, care-i punea la grea Încercare timpanele. Nu era prea plăcut să-ți vezi propria față multiplicată În zeci de exemplare, apropiindu-se și Îndepărtându-se ca un ecou de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
unde zăcea bărbatul, scuturat de spasme, cu maxilarul convulsiv și fruntea sclipindu-i de sudoare. Iar tăciunele brăzda întunericul ca o sabie pe care sângele vreunei victime străpunse se răspândea în mii de scântei pe fața ucigașului, o față îngrozită, schimonosită și delirantă, însă triumfătoare, precum pupilele marinarilor monstruoși care taie frânghiile de care se agață naufragiații. Sălbatic, un extaz frenetic străbătea toate fibrele acelei nenorociri, toți mușchii acelor obraji pe care saliva curgea printre perii murdari ai bărbii". Alt somn
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sunt ființe ale conștientului. Subconștientul care scoate la iveală monștri nu-i interesează pe autorii timpului mai nou. Autorul Desperado scrie rațional, pentru el totul are o explicație clară, nimic nu e confuz. Ceea ce produce totuși confuzie este maniera naratorului, schimonosită, răsucită, zgârcită la vorbă. Pictorul din An Artist of the Floating World, de Ishiguro, gândește clar și e prezentat limpede. Ceea ce ne nedumirește este ordinea în care acesta își amintește și își comentează amintirile. El ajunge abia la sfârșit la
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
câteva secunde în plus și intră cu blenda pe față încă de când auzi capul video în IFB. În al doilea rând, dă-ți silința să nu strângi ochii. Chiar dacă e dificil, nu uita că un reporter care intră cu fața schimonosită nu dă bine pe post, indiferent cât de obiectiv este motivul pentru care se strâmbă. Fă efortul de a-ți relaxa cât mai mult fața, fără să închizi ochii, astfel încât privitorii să nu știe prin ce chinuri treci. 4.5
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
răscumpărare în puritatea angelică a unui copil, "un copil abandonat în miezul celei mai vaste răspântii, sufletul" ( Fragmentele, 78, în op. cit., p. 119), așa cum apare deseori la Dan Damaschin. Acum el ia Totul în pază: "peisaj lăuntric după cutremur/ relief schimonosit, devastat/ prăbușiri în sine/ gemete fără ecou/ naufragiu în absența niciunui martor/ Dumnezeu pâlpâie fără vlagă într-un ungher:/ degerată, o mână de copil îl ia sub ocrotire" (Pustiitorul, în op. cit., p. 191). 63 Vol. Prezența, Editura Pontica, Constanța, 1996
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
repatriat și adus la Paris. Tânăra, care îl vizitează de două ori pe săptămână, este tratată de mama băiatului ca o "semi-logodnică" a lui Marcel. Asta o irită, i se pare o "grimasă inutilă", menită fără îndoială să ascundă chipul schimonosit al morții, care nu întârzie să-l răpească pe tânărul bărbat. Aceste "breșe" ale gineceului i se par Clarei Malraux "cu totul insuficiente", derizorii. Ele nu-i permit să-și satisfacă așteptările, să-și desăvârșească educația sentimentală. Și totuși... multe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tea Caralița, sat care avea câteva case în jurul tunelului ce aparțineau de comuna Agăș. Rușii, în ofensivă, cu militari proveniți din toate soiurile naționalităților, ruși, turcmeni, azerbaijani, tătari, tatjici și alte nații, identificați după fețe, unii cu chipurile ciupite și schimonosite, nu vedeau în mersul lor decât Berlinul, ținta misiunii lor de luptă, ceasul ș i hazaica celor peste care treceau triumfal. Nu întrebau altceva pe oamenii pe care îi întâlneau decât, unde este Berlinul: Cuda, Berlin? îi auz eai nu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Se îmbrățișară cu un nod în gât. Înnebunită, Lillișu se azvârli asupra locotenentului: "Ia-mă cu tine, Filip!" Cu neputință de potolit, se agăța de el cu forța disperării, voia să plece cu el, urla, cu privirea rătăcită și gura schimonosită. Grigore izbuti, nu ușor, să-l elibereze pe locotenent și s-o imobilizeze pe fată, înlănțuind-o cu brațele. Și în vreme ce ea se zbătea cu ultimele puteri, locotenentul, făcând un gest de dezolare, desprinse căpăstrul calului și sări în șa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de ploaie, ploaie deasă, rece și persistentă. Zăpada din amonte s-a topit sub efectul ploii și împreună au contribuit la depășirea cotei de inundație. Cu mult timp înainte de a ajunge la marginea izlazului, am văzut fețele oamenilor transpirate, zbuciumate, schimonosite, urlând cu disperare aceeași propoziție formată din trei cuvinte: "Vine Amaradia mare!" Silvia mă ținea strâns de mână pe când alergam amândoi spre locul în care Amaradia ne prezenta o imagine de Apocalipsă. În sfârșit, am ajuns. De la un mal la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de fiecare dată, cu senzația descoperirii unui autor total necunoscut. Ați readus în actualitate, cu succes, forme ale poeziei trubadurești, s-a zis chiar că ați reinventat lirismul. Credeți că trubadurii mai pot fi luați în serios în acest veac schimonosit? După proletcultism, poeți ca Sorescu, Alexandru, Gheorghe și chiar Nichita Stănescu într-o bună măsură, au simțit nevoia să zburde surprinși ei înșiși de câtă libertate expresivă li se oferea: numai că "fachirismul" verbal, trucurile redescoperite au coborât poezia foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a mărginit să dilate până la hilar această singură filiație trubadurescă. Trubadurii sunt un capăt de drum, cu ei se încheie calea regală a poeziei tradiționale, artă sincretică constituită din alianța muzicii și poeziei, și așa văzând lucrurile, în acest veac schimonosit care, oricum, e pe sfârșite, trubadurii trebuie luați în serios ca formă de poezie perenă . Noi, modernii, nu știm dacă vom fi luați vreodată în serios. Eminescu a probat existența unor forme de poezie perenă adaptând în limba română strofa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar zice Guillaume Tell, dacă s-ar scula din mormânt și ar vedea țara lui astfel schimonosită, sulemenită ca o mahalagioaică în zi de duminică, prefăcută într-un teatru de feerii, unde meritul nu-i a călătorului care îl vizitează, ci a mașinăriilor ce îi schimbă decorurile? Ce ar zice Jacques Balmat, cel întăi care acum 118
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]