318 matches
-
găsi unele în Polonia și Silezia, socotite de izvoarele germane ca formate din „falși creștini și eretici, după a căror învățătură multe mănăstiri s-au dărâmat și mulți credincioși au fost omorâți de dânșii”. Altele vor apare ca alcătuite din schismatici (adică de altă credință față de cea catolică, după Marea Schismă din 1054) sau din „vecini necredincioși”, cum sunt cunoscute acelea ale moldovenilor, care au contribuit la distrugerea Regatului Ungar în anul următor, pentru ca, sub adevăratul lor nume de „unități valahe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
numai jumătate, cealaltă revenind Coroanei Ungare, este de complezență, iar donația în mare parte „iluzorie”. Din analiza conținutului acestui act se mai desprinde că ospitalierii, așezați spre paza cetăților și întăririlor de la hotarele Țării Severinului împotriva bulgarilor și a altor schismatici, vor avea pregătiți în permanență 100 de frați, înzestrați cu arme și cai de luptă. Dintre aceștia, 60 erau pentru oaste regală „împotriva tătarilor, dacă s-ar întâmpla ca aceștia să intre în regat”. Judecând obiectiv, actul ne redă realitățile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
privilegiul promis și a acordat, în 1251, ajutorul cerut, cu toate acestea, numai cu Ordinul Cavalerilor Ioaniți, din care parte au fost instalați la Dunăre împotriva bulgarilor, iar parte prin cetățile din Transilvania, el nu se putea împotrivi „păgânilor și schismaticilor români”. De o cruciadă, nu putea fi vorba, datorită slăbiciunii regatelor catolice, care se resimțeau încă după Marea Invazie. Papa Inocențiu al IV-lea se gândea acum să slăbească presiunile mongole pe cale diplomatică, trimițând misionari în aceste părți românești, la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
gândea acum să slăbească presiunile mongole pe cale diplomatică, trimițând misionari în aceste părți românești, la 19 ianuarie și 23 iulie 1253, pe călugării din Ordinul Predicatorilor „în țara acelor cumani” și „la tătari”, precizând că acei „din neamurile păgâne sau schismatici, adică români aduși de curând la dreapta credință, să-și poată păstra soțiile”. Ele confirmă știrile lui Wilhelm de Rubruck că, de la gura Donului (Tanais) spre Apus până la Dunăre spre Constantinopol, Valachia, care e țara lui Asan, și Bulgaria Mică
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Et Boleslaum Cracoviensem et Laczkonem juvenem Lansaciae (Lautsaciae) ducem”. A treia era oastea Ungariei compusă din nenumărați cumani, unguri, diverși slavi și secui „et innumeram multitudinem inhumanorum cumanorum ungarorum, diversorum sclavorum, sicularam”. A patra armată era înjghebată de români cu schismatici, pecenegi și ismaeliți „quoque et valachorum, bezzeninbrum et izmahelitamm schismaticorum”. În sfârșit a cincea oaste era formată din grecii eretici cu bulgarii, sârbii și bosniecii „etiam utpote grecorum, bulgaroram, rassiensium et bosniensium hereticoram auctere Deo gessimus (bellum)”. Trecerea valahilor în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
izmahelitamm schismaticorum”. În sfârșit a cincea oaste era formată din grecii eretici cu bulgarii, sârbii și bosniecii „etiam utpote grecorum, bulgaroram, rassiensium et bosniensium hereticoram auctere Deo gessimus (bellum)”. Trecerea valahilor în rândurile dușmanilor lui Ottokar cu specificarea că sunt schismatici și, mai ales, ca oaste independentă, împreună cu ismaeliții și pecenegii, și alături de ruteni, de sub dominația acelorași, demonstrează că acești români erau dintre Carpați și Dunăre și nu din Transilvania. Prezența separată a acestei armate de valahi schismatici pe câmpul de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
specificarea că sunt schismatici și, mai ales, ca oaste independentă, împreună cu ismaeliții și pecenegii, și alături de ruteni, de sub dominația acelorași, demonstrează că acești români erau dintre Carpați și Dunăre și nu din Transilvania. Prezența separată a acestei armate de valahi schismatici pe câmpul de bătălie, deosebită de aceea a lui Bela al IV-lea, l-a făcut, de altfel, pe istoricul ungur Pauler Giula să se îndoiască de faptul că aceștia ar fi fost din Banat sau Transilvania. Obiceiul, ca popoarele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
văzut practicat de pecenegi și de cumani și mai înainte, față de români, și el nu era străin nici tătarilor veniți din aceleași părți. În general, diplomele ungare latine și bulele papale din secolele XIII și XIV vor folosi expresia de schismatici aproape întotdeauna numai pentru românii din Moldova și Țara Românească. Recrutarea soldaților din rândul popoarelor subjugate era un procedeu obișnuit al stăpânirii tătare - scrie B. D. Grecov și A. L Iacubovschi. El a fost practicat pe scară întinsă în toată
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
călcaseră, după însăși spusa regelui, într-un document din 1288, probabil prin anul 1283. Pe lângă acestea prin capitolul 120, De sacerdotibus schismaticis, prin care Sinodul de la Buda a interzis preoților ortodocși să săvârșească slujbele bisericești, a mai zidi biserici și schismaticilor români, dreptul de a intra în ele, urmat de alte două decrete date în anul 1280, de către regele ungur, catolicismul și Coroana Ungară i-au aruncat pe toți românii în tabăra dușmanilor lor. Ambele acțiuni, atât aceea a papei Nicolae
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
îndemna pe Rudolf, duce de Austria și împărat Romano-German prin scrisorile din 20 mai, 23 iulie și 9 septembrie 1290, să pună armata la dispoziția episcopului Benvenuto, împotriva tătarilor nogai, ca nu cumva aceștia, uniți cu saracenii păgâni, ereticii și schismaticii români „a căror mulțime nenumărată se revarsă în acele regiuni”, să pună la cale o cotropire, o năvălire în Ungaria. Cu toate eforturile ce le va fi depus distinsul prelat al Strigoniului, o cruciadă nu a putut avea loc, o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
permanente, pe care le aveau cu Marca de Brandeburg. Ungurii catolici, rămași fără rege, în anul 1301, se împărțiseră în partide și se certau între ei, cui să încredințeze coroana. Afară de aceasta, politica dușmănoasă față de locuitorii de religie ortodoxă, numiți schismatici, i-a lipsit de cel mai prețios sprijin din partea românilor din Transilvania și Maramureș, pe care i-a aruncat, din punct de vedere moral, în tabăra celor de dincoace de Carpați, aflați sub suzeranitatea mongolă. Românii din Transilvania, aflați sub
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
deținător provizoriu al coroanei, aflat în lupte cu toți ceilalți pretendenți. Maramureșenii, organizați într-un voievodat, sub voievodul Mauriciu, în anul 1299, după o sută de ani de suzeranitate maghiară, erau ostracizați, în 28 ianuarie același an, ca eretici și schismatici, și puși sub supravegherea arhiepiscopului de Strigoniu. Românii din Țara Severinului, din cnezatele lui Ioan și Farcaș și din voievodatul lui Litovoi, uniți sub sceptrul lui Ioan Tugomir, marele voievod al Țării Românești de la Argeș, aflați sub dominația mongolă, nu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
al Țării Românești. Papa Bonifaciu al VIII-lea era îngrijorat, la 27 octombrie 1301, în scrisorile adresate regelui Boemiei și episcopului Nicolae de Ostia, că Regatul Ungar era turburat de permanentele incursiuni de pradă întreprinse de cumanii, tătarii și românii schismatici, înfometați de dincoace de Carpați. Carol Robert de Anjou, deși susținut de către Marele Pontif (în 31 mai și 11 iunie 1303, cu o reîntărire în 27 noiembrie 1308), nu s-a putut încorona rege până în 15 iunie 1309, din cauza luptelor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
singură scrisoare a papei Clement al V-lea, trimisă, în 1 februarie același an, regelui Ungariei cerea întreprinderea unei cruciade, acordând tuturor credincioșilor iertare de păcate, dacă s-ar întâmpla să moară pentru apărarea credinței, împotriva „tătarilor păgâni” și a „schismaticilor” români. Bineînțeles că nimeni nu s-a mișcat. Apelul papei a răsunat ca un strigăt în pustie și aceiași bulgari își permiteau să jefuiască în voie pe negustorii genovezi, în martie 1316, în același oraș de pe teritoriul Moldovei. În Imposicio
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
unguri și români din Transilvania și Maramureș. Apoi, e greu de crezut că voievozii vor fi acceptat să lupte contra unei puteri suzerane, pentru a o schimba cu alta, atâta timp cât Coroana Ungară declarase dușmani pe toți românii, numai pentru că erau schismatici de credință ortodoxă. De acestea, ne vor convinge îndată faptele istorice petrecute ulterior. Anul 1324 a fost greu pentru rege, din cauza răscoalei sașilor în interior, dar ușor în exterior, pentru că românii din Țara Românească suferiseră înfrângerea, alături de bulgari și cei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Stanislav, fost voievod de Ung, și pe frații Drag și Dragoș din Bedeu, ambele localități astăzi încorporate la U.R.S.S. Supărat, totuși, de pierderile mari suferite de românii transilvăneni și, mai ales, de pieirea locuitorilor catolici, pe care-i nimiceau schismaticii moldoveni unde-i întâlneau, Carol de Anjou se plânge Vaticanului că supușii „catolici au avut de suferit tot felul de maltratări din partea schismaticilor, tătarilor și păgânilor” (cumani). Probabil că va fi cerut și ajutor bănesc. Papa, însă, nu i-l
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pierderile mari suferite de românii transilvăneni și, mai ales, de pieirea locuitorilor catolici, pe care-i nimiceau schismaticii moldoveni unde-i întâlneau, Carol de Anjou se plânge Vaticanului că supușii „catolici au avut de suferit tot felul de maltratări din partea schismaticilor, tătarilor și păgânilor” (cumani). Probabil că va fi cerut și ajutor bănesc. Papa, însă, nu i-l poate da, dar recomandă, în februarie 1327, lui Toma voievodul Transilvaniei, lui Solomon, comitele de Brașov și lui Basarab voievodul Țării Românești, să
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în dauna regelui ungar. Problema aceasta era cea mai greu de rezolvat de către Coroana ungară. Pentru a-i înfrânge pe tătari, se impunea neapărat o colaborare cu românii, aflați sub suzeranitatea mongolă. Dar cum se putea face așa ceva când românii schismatici de pretutindeni, chiar și din Transilvania, erau obiectul unor agresiuni de ordin spiritual și umiliri săvârșite de către dregătorii feudali ? Faptele creaseră o stare de animozitate de neîmpăcat, care era alimentată mereu de refugiații veniți dincoace de Carpați. Dintre aceștia făceau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Țara Românească, Basarab, la curtea căruia activau nestingheriți refugiații mai sus amintiți. Regele conta însă pe noii convertiți. Căci Basarab era de acum „cunoscutul rival rebel al nostru”, cum îi spune regele în 9 decembrie 1330, și „necredinciosul român” sau „schismaticul” fiu al lui Tihomir. Momentul, pentru o intervenție armată, a fost ales după 28 iunie 1330, data bătăliei de la Velbujd (azi Küstendil), în care trupele româno-tătare, trimise în ajutorul țarului Mihail de Vidin, au fost înfrânte de către sârbi. Sosirea acestei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
primul nu fusese atins. E foarte probabil ca regele să se fi gândit la o expediție prin trecătoarea Oituz, din moment ce Papa îi acorda, în 1 iunie 1332, a treia parte din veniturile bisericești pentru organizarea unei campanii împotriva rutenilor și „schismaticilor” români, care „bântuiesc” pe creștinii din Transilvania și, la 16 ale aceleiași luni, dezlega oastea regală, pe tot timpul postului Sf. Apostoli Petru și Pavel, de a consuma carne în zilele oprite de canoane. Dar e greu de susținut că
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și, în anul 1334, erau gata de a săvârși noi incursiuni de pradă în Transilvania și ,. În timp ce Vaticanul acorda iertare de păcate pentru toți creștinii care ar pleca în cruciadă și ar muri pentru apărarea credinței catolice în lupta „împotriva schismaticilor, tătarilor, păgânilor și altor necredincioși”, arhiepiscopul de Strigoniu sfințea, în 27 octombrie, pe noul episcop de Milcovia. O confruntare a oștilor româno-maghiare cu cele ale tătarilor avea să se facă, dar nu prin plecarea în cruciadă a celor dintâi asupra
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cea mai mică aluzie la scutirile clericilor, adresa în 17 mai 1339 un apel către toți credincioșii săi că, având în vedere pericolul permanent și cum regele: „are de dus împreună cu oștile sale un război aproape necurmat cu păgânii și schismaticii megieși și vecini cu regatul și pământurile lui și mai ales cu niște schismatici, ce s-au abătut de la supunerea datorată bisericii romane”, le acordă tuturor „care s-ar întâmpla să moară în război sau în luptă pentru apărarea credinței
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
către toți credincioșii săi că, având în vedere pericolul permanent și cum regele: „are de dus împreună cu oștile sale un război aproape necurmat cu păgânii și schismaticii megieși și vecini cu regatul și pământurile lui și mai ales cu niște schismatici, ce s-au abătut de la supunerea datorată bisericii romane”, le acordă tuturor „care s-ar întâmpla să moară în război sau în luptă pentru apărarea credinței catolice în acest regat al Ungariei sau în alte ținuturi sau părți creștine de lângă
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
romane”, le acordă tuturor „care s-ar întâmpla să moară în război sau în luptă pentru apărarea credinței catolice în acest regat al Ungariei sau în alte ținuturi sau părți creștine de lângă acest regat sau vecin cu el împotriva pomeniților schismatici și necredincioși, deplina iertare de păcate”. Textul nu are nevoie de comentarii. Oricine poate deduce că schismaticii care s-au abătut de la supunerea datorată Bisericii Romane sunt aceia din Țara Românească și Moldova care l-au bătut pe Carol Robert
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
credinței catolice în acest regat al Ungariei sau în alte ținuturi sau părți creștine de lângă acest regat sau vecin cu el împotriva pomeniților schismatici și necredincioși, deplina iertare de păcate”. Textul nu are nevoie de comentarii. Oricine poate deduce că schismaticii care s-au abătut de la supunerea datorată Bisericii Romane sunt aceia din Țara Românească și Moldova care l-au bătut pe Carol Robert la Posada și că luptele, care se duceau în interiorul Ungariei și în părțile de lângă acest regat, nu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]