880 matches
-
au putut îndrepta spre Grecia. În sec. V î.Hr. începe declinul puterii scitice. Locul stăpânirii persane în Balcani a fost luat pe la 470 î.Hr. de regatui odrisilor, care s-a opus înaintării scitice. Agatârșii din Transilvania au fost totdeauna ostili sciților și nu au fost niciodată supuși de aceștia. Mai mult, regele scit Ariapeithes, care stabilise relații prietenești cu odrisii, încuscrindu-se cu regele odris Teres, este asasinat de regele agatârș Spargapeithes. Aceste știri fragmentare transmise de Herodot, nu permit reconstituirea
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
scitice. Locul stăpânirii persane în Balcani a fost luat pe la 470 î.Hr. de regatui odrisilor, care s-a opus înaintării scitice. Agatârșii din Transilvania au fost totdeauna ostili sciților și nu au fost niciodată supuși de aceștia. Mai mult, regele scit Ariapeithes, care stabilise relații prietenești cu odrisii, încuscrindu-se cu regele odris Teres, este asasinat de regele agatârș Spargapeithes. Aceste știri fragmentare transmise de Herodot, nu permit reconstituirea istoriei evenimentelor din sec. V î.Hr., dar sunt suficiente pentru a ne
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
odrisii, încuscrindu-se cu regele odris Teres, este asasinat de regele agatârș Spargapeithes. Aceste știri fragmentare transmise de Herodot, nu permit reconstituirea istoriei evenimentelor din sec. V î.Hr., dar sunt suficiente pentru a ne informa despre raportul de forțe dintre sciții agatârși și odrisi. Conform Lucrării “PELERINUL ROMÂN” scrisă de diacon Gheorghe Băbuț Editura Pelerinul Român apărută în anul 1991 fila 154, prima mențiune biblică a sciților apare în timpul domniei lui Antiohie cel Mare [sau Antiochos al III-lea] (242-187 î.Hr.
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
V î.Hr., dar sunt suficiente pentru a ne informa despre raportul de forțe dintre sciții agatârși și odrisi. Conform Lucrării “PELERINUL ROMÂN” scrisă de diacon Gheorghe Băbuț Editura Pelerinul Român apărută în anul 1991 fila 154, prima mențiune biblică a sciților apare în timpul domniei lui Antiohie cel Mare [sau Antiochos al III-lea] (242-187 î.Hr.) “Și pe Menelau, capul a toată răutatea, l-a scos nevinovat; iar pe nenorociții aceia, care măcar și la Sciți, de și-ar fi spus pricina
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
fila 154, prima mențiune biblică a sciților apare în timpul domniei lui Antiohie cel Mare [sau Antiochos al III-lea] (242-187 î.Hr.) “Și pe Menelau, capul a toată răutatea, l-a scos nevinovat; iar pe nenorociții aceia, care măcar și la Sciți, de și-ar fi spus pricina, s-ar fi slobozit nevinovați, pe aceștia i-a judecat spre moarte.”(II Macabei 4: 47). A doua mențiune biblică a sciților, o datorăm Apostolului Pavel din Tars, pe când se afla pe actualul teritoriu
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
l-a scos nevinovat; iar pe nenorociții aceia, care măcar și la Sciți, de și-ar fi spus pricina, s-ar fi slobozit nevinovați, pe aceștia i-a judecat spre moarte.”(II Macabei 4: 47). A doua mențiune biblică a sciților, o datorăm Apostolului Pavel din Tars, pe când se afla pe actualul teritoriu al Turciei în cetatea Colose, în condițiile unei enumerări cu rol didactic, inspirată cel mai probabil din viața cotidiană a acelei cetăți astăzi dispărute: “Unde nu mai este
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
pe actualul teritoriu al Turciei în cetatea Colose, în condițiile unei enumerări cu rol didactic, inspirată cel mai probabil din viața cotidiană a acelei cetăți astăzi dispărute: “Unde nu mai este elin și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate și întru toți Hristos.” (Efeseni 3: 11). Colose se află în Turcia, în apropierea râului Lycus (în prezent Aksu Cay), cel mai important afluent al râului Meander. Așezat în regiunea frigiană a Asiei Mici, orașul
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
de Robert I al Scoției, (sau Robert Bruce rege al Scoției în intervalul 25 martie 1306 - 7 iunie 1329) sub forma unei scrisori redactate în latină în localitatea Arbroath, comunicată inclusiv papei Ioan al XXII-lea, scoțienii se identifică cu sciții, recunoscând explicit în acest act oficial că au fost creștinați de Sfântul Apostol Andrei pe țărmul Mării Negre, înainte de a migra în sudul Spaniei. http://www.nas.gov.uk/downloads/declarationArbroath.pdf ,Civilizații antice”, coordonatoare: Catherine Salles
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
zeci de mii de exemplare, în 2006. Aceste specii fac parte din fauna Mării Negre. Prin aceste imagini vă puteți da seama că Marea Neagră este un „paradis acvatic natural”. Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre, anume Cimerienii și Sciții (popoare indo-europene), o denumeau „Axaina”, adică "albastru închis". În vremea colonizării grecești marea se numea „Pontos Euxeinos”, adică "marea primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii „Axaina”. Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și „Mare Scythicum
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
Constantin Daniel, Studiu introductiv la Gândirea hittită În texte, de Idel Segal, pag. 6-7). Originea hittiților era litoral românesc sau bulgăresc al Mării Negre, Dobrogea de azi (ibid. pag. 113), iar numele nu este decât o variantă a numelui geților sau sciților. Nu acesta este Însă scopul lucrării de față, am vrut doar să trasăm cadrul general În care trebuie analizată tema istoriei noastre vechi, atât de puțin cunoscută și promovată. Desigur mi se poate reproșa că nu am calitatea de a
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
referit doar la cele mai cunoscute patru nume: dac, get, valah și român, cu toate variantele lor, lăsând la o parte altele mai puțin răspândite ca hiperborean, mis/moes, carp sau care se referă la grupe mai mari de populații: scit, trac. Desigur nu am putut epuiza complet sursele imense avute la dispoziție, iar veridicitatea unora poate fi Îndoielnică. Unde a fost posibil am citat sursele originale, fără a Îngreuna inutil parcurgerea textului cu citate grecești, latine sau din alte limbi
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
În Etiopia, de un trib cu numele dochi. Seneca În Tragedii scrie că Roma s-ar putea ridica Împotriva triburilor dahue de la țărmurile Mării Roșii. În egipteana veche grecescul Thoth era pronunțat Dahauti, ori acest cuvânt arată numele geților și sciților dahue, pomeniți de Seneca iar sufixul ti Înseamnă a semăna cu, a se aduna, a se Înrudi cu [sufix cu același sens folosit și de românii de azi: adunați, căutați, Sarmați, Galați, etc., n.n.]. și Quintus-Curtius (Istorii, IX, 2) spune
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
este cunoscută astăzi (B. Cooper, After the Flood, pag. 106). Un trib Dedan apare și printre descendenții lui Ham (ibid., pag. 109). În epoca romană găsim În Lybia tribul Dauchitae (N.Densușianu, D.P., Vol. II, p113). Triburile Saka [sacii sau sciții], Paratas [parții], Daradas [dahii] și Kinas [celții] ar fi constituit, În a doua jumătate a primului mileniu Î.e.n., baza statului Parth din sud-estul Caspicei conform lui Nicolae Minulescu. Persanii aminteau și ei de temuta castă a războinicilor „daha”, care se
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
timpul primelor migrații indo-europene, tracice. Geto-dacii s-au desprins din masa triburilor trace, începând să-și contureze un profil de civilizație distinctă, pe la începutul mileniului I î.e.n. Câteva secole mai târziu, numele lor apare la autorii greci, alături de cel al sciților. Sciții, popor de origine iraniană, au ocupat pe la începutul sec. VII î.e.n. stepa din nordul Mării Negre, precum și regiunea Dobrogei în sec. III-II î.e.n. (care va fi menționată mai târziu în istorie ca Sciția Mică, "Scythia Minor"). Contactele stabilite încă din
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
primelor migrații indo-europene, tracice. Geto-dacii s-au desprins din masa triburilor trace, începând să-și contureze un profil de civilizație distinctă, pe la începutul mileniului I î.e.n. Câteva secole mai târziu, numele lor apare la autorii greci, alături de cel al sciților. Sciții, popor de origine iraniană, au ocupat pe la începutul sec. VII î.e.n. stepa din nordul Mării Negre, precum și regiunea Dobrogei în sec. III-II î.e.n. (care va fi menționată mai târziu în istorie ca Sciția Mică, "Scythia Minor"). Contactele stabilite încă din secolul
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
iraniană, au ocupat pe la începutul sec. VII î.e.n. stepa din nordul Mării Negre, precum și regiunea Dobrogei în sec. III-II î.e.n. (care va fi menționată mai târziu în istorie ca Sciția Mică, "Scythia Minor"). Contactele stabilite încă din secolul VI î.e.n. cu sciții risipiți pe teritoriul Daciei (și cărora geții din Dacia le erau infinit superiori prin calitatea și vechimea culturii lor) au lăsat puține urme în arta geto-dacă. Formațiunea social-economică geto-dacă era cea de tipul obștei sătești, a proprietății colective a pământurilor
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
au fondat în mare măsură pe o bună organizare militară, atât ofensivă, cât și defensivă. V. Pârvan susține că "unele procedee tactice, ca ordinea de bătaie în unghi ascuțit pentru a străpunge frontul dușman, au fost învățate de geți de la sciți". Mărturiile contemporanilor îndreptățesc presupunerea (formulată de D. Berciu) că "în epoca lui Decebal exista într-adevăr o armată permanentă care se instruia mereu" și că "se practica sistemul de recrutare teritorial-unională și pe obști". Dio Chrysostomos, care cunoștea situația din
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
de Jos. Tucidide nota că: "... tracii locuiesc între Munții Haemus și Rodopi, ..., după aceea, dacă treci munții Haemus, dai peste geți stabiliți dincoace de Istru, mai ales în vecinătatea Pontului Euxin. Geții și populația din acest ținut se învecinează cu sciții" Video
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
a regatului Greco-Bactrian condus de dinastia lui Eucratides. Regele Parției, Mithridates I, înfrânge Bactria, recuperând Tapuria și Traxiane. Triburile Yuezhi înfrânte și împinse de nomazii Xiongnu, au invadat și ocupat teritoriul (aparținând Parției și Bactriei) aflat la nord de Oxus. Sciții sunt alungați la sud de Oxus unde jefuiesc muribundul regat bactrian, ajungând într-un final în nordul Indiei, unde vor fi cunoscuți ca indo-sciți. Distrugerea regatului Greco-Bactrian este atribuită tot triburilor Yuezhi unde vor staționa un secol, pentru ca mai târziu
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
trecutului. Multe locuri au rămas „neschimbate de la începutul zidirii”, fiind străjuite de ruine și de urmele unui trecut mitic. Confruntarea de tip cavaleresc a mezinului Alexandru cu Sefer baș-ceauș are loc în jurul unui corgan unde se afla scheletul unui războinic scit din antichitate. Oamenii au îndeletniciri străvechi, iar țăranii răzeși își apără pământurile cu uricele date de voievozii din vechime. Majoritatea criticilor literari au evidențiat romantismul romanului de tinerețe al lui Sadoveanu, precum și nerăbdarea autorului de a încheia socotelile cât mai
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
trăia între Marea Neagră și Marea Caspică (Herodot). Milezienii au găsit pe aceste locuri o așezare getică, noul oraș ajungând la nivelul unui "polis" de-abia în secolul IV-III î.Hr.. Portul folosit de greci pentru comerțul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciți și celți) a permis dezvoltarea unui centru urbanistic. Tomis a devenit o parte a Imperiului Roman în anul 46, fiind redenumit "Constantiana". Publius Ovidius Naso, poetul roman, și-a găsit exilul între anii 8-17 e.n. și și-a petrecut în
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
săgeți au fost stropite cu otravă. În timpul primului război din Grecia, în aproximativ 590 î.Hr., Atena și Liga Amphictionica au otrăvit alimentarea cu apă a orașului asediat Kirrha (lângă Delphi) cu plantă toxică. În secolul al 4-lea î.Hr. arcași sciți au tras cu săgeți unse cu venin de șarpe, sânge uman, si fecale de animale pentru că rănile victimelor să se infecteze Într-o luptă navală împotriva regelui Eumenes de Pergam, în 184 î.Hr., Hannibal din Cartagina a adus vase de
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
arc. Încă din 490 î.Hr. a fost crescută o rasă de cai în Media care putea transporta oameni cu armură considerabilă (Herodot 7,40 & 9,20). Dar caii mari încă erau o raritate pe atunci. Cu excepția carelor de luptă ale sciților, carele de luptă nu mai erau folosite de perși pe timpul campaniilor lui Alexandru cel Mare. Cavaleria a jucat un rol relativ minor în Grecia Antică, unde luptele aveau loc între trupe formate în principal din infanterie grea. Totuși, Tesalia era
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
pe site-ul web .org. TM-XML versiunea 1.0 finală a fost propusă ca bază pentru crearea unui standard WIPO denumit ST.66, care a fost adoptat de către Comitetul permanent privind tehnologia informației / standardele și Grupul de lucru privind documentația (SCIT/SDWG) în cursul celei de-a opta sesiuni din martie 19-22, 2007, de la Geneva. DS-XML : standard XML pentru desene și modele / desene și modele industriale - Prima pagină DS-XML
TM-XML () [Corola-website/Science/308957_a_310286]
-
Istoricul roman Ammianus Marcellinus descria alanii ca fiind " Aproape toți înalți și frumoși. Părul le este în general blond și ochii lor sunt înfricoșător de mândri.". Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor nomade ale massageților, sarmaților și ai sciților, popoare iranice care ocupau de circa două milenii stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre. Atacați și învinși de huni în jurul anului 370, o parte dintre alani s-au retras din stepă spre nord-vest, fiind cu timpul asimilați de
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]