570 matches
-
printre furtuni de fum auriu, se scalda în pustiu nebănuite cărări spre fundul mării! Tu ,suflet cu destin aparte cinstești și duci o lumină un sărut spre infinitul zării târziu... flori rătăcite de vreme și proroci ce văd în pustiu scobind în trecutul ce geme doar Dumnezeu este viu! ...târziu... tu ,calmă iubire ,înflorești în neștire peste pământul verde necuprins ...târziu... ești doar o clipă de fericire care va pleca spre paradis viața e o împletire de dor necuprins! ...târziu... clipă
...TÂRZIU... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374520_a_375849]
-
Acasă > Poeme > Meditație > BUCLĂ TEMPORALĂ Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meu nu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte in doua jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea Referință Bibliografica: Buclă temporală
BUCLĂ TEMPORALĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373508_a_374837]
-
Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Prea nefirești îmi par uneori toate lucrurile șeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele tale te sprijineai cu tâmpla de sufletul meu în timp ce depărtarea-mi scobea caverne în oase nu desfăcusem bine aripile și am căzut de pe marginea timpului ne-am vindecat, apoi, de rănile pe care le regăsesc în trupul meu cicatrizate în formă de tine vreau să-ți trimit toate cuvintele nerostite să-ți
CA O JERTFĂ NECURMATĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373504_a_374833]
-
cu gândul,Și-am putea să înțelegem tainele dumnezeiriiContopiți, ascunși în însuși Dumnezeul nemuririi.... VII. BUCLĂ TEMPORALĂ, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017. Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meu nu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte în două jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea ... Citește mai mult Până
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte în două jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea ... Citește mai mult Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meunu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăceriimâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumiceva mă mă absoarbe înapoiceva mă aruncă în spațiuo buclă temporală mă împarte în douăjumătate rămân - jumătate plecla mijloc durerea... VIII. NU-MI AMINTESC..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
NECURMATĂ, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Prea nefirești îmi par uneori toate lucrurile șeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele tale te sprijineai cu tâmpla de sufletul meu în timp ce depărtarea-mi scobea caverne în oase nu desfăcusem bine aripile și am căzut de pe marginea timpului ne-am vindecat, apoi, de rănile pe care le regăsesc în trupul meu cicatrizate în formă de tine vreau să-ți trimit toate cuvintele nerostite să-ți
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
mă voi înălța ca un abur argintiu ca o jertfă necurmată ... Citește mai mult Prea nefirești îmi par uneori toate lucrurileșeile au căzut de pe caii ce alergau pe urmele talete sprijineai cu tâmpla de sufletul meuîn timp ce depărtarea-mi scobea caverne în oasenu desfăcusem bine aripile șiam căzut de pe marginea timpuluine-am vindecat, apoi, de rănile pe carele regăsesc în trupul meu cicatrizate în formă de tinevreau să-ți trimit toate cuvintele nerostitesă-ți redau clipele în care te țineam prizonierte voi
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
har. Ciuntite nopți plângeau tacit lumina ta pe trupul lor hotar de vis cu chip de dor, popas celest din ochi de mirt. Se adânceau în palma ta răvașe-n solzi de soare blând strângându-ți cerul de prin gând, scobindu-ți sufletul din stea. Eu, iernii, am să-i pun năvod din blând omăt voi cerne scrum, și sufletu-mi îmbrac în fum făcându-i dragostei iar nod! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: HOTAR DE VIS / Doina Bezea : Confluențe Literare
HOTAR DE VIS de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371448_a_372777]
-
legătură probabilă cu cuvântul grec “ησυχατηριον”, care înseamnă loc de pace, de liniște și care a dat în românește “sihăstrie” . Peste tot, în apropierea marilor mănăstiri, au existat unul sau mai mulți “sihaștri” care locuiau, în majoritatea cazurilor, în adăposturi scobite în piatra muntelui sau în mici colibe în pădure. Numele de sihastru este valorizant și foarte folosit în tradiția ortodoxă română, având o mare întrebuințare, de asemenea, azi mai ales pentru a desemna pe aceia dintre călugării îmbunătățiți. Dar felul
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374859_a_376188]
-
complexului agro-industrial Krakl World International, un concern ale cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă bască trasă meseriaș pe frunte și se scobește cu unghia între măsele. O sonerie se agită isteric și Costel tresări mușcându-se de deget. Avea și de ce! Pe peretele din fața sa se lumină marele ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-adevăr, pe ecran, în decorul mirific
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
pentru vinul alb. După ce a adus o cană mare cu vin roșu, bătrânul cioban a aranjat în fața casei lui o măsuță joasă și trei scaune cu trei picioare, trepiede, făcute cu migală de el însuși, unde placa de șezut era scobită special pentru așezarea cu bine a celui care se odihnea pe ele. În timp ce savuram Ceaun în care se pregătea hrana de fiecare zi bunătatea de băutură, unchiul meu, care până atunci nu spusese nimic, se apropie de urechea mea, șoptindu
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
ușor de făcut. Aduc lemnul din pădure... Caut și găsesc. Îl usc o săptămână, câteodată o săptămână și jumătate, dacă timpu-i capricios. Am făcut fluiere și din lemn de prun, sună cel mai bine. No, ia... îl prind și-l scobesc cu uneltele astea. Sunt meșteri mari cei din Hodacul Mureșului. Au mare îndemânare, de la moșii lor, și știu să facă fluiere. - Frate Ioane, apucă să îi zică unchiul meu, bătrânului baci: spune-i nepotului povestea aceea cu negura, din noaptea
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
zică unchiul meu, bătrânului baci: spune-i nepotului povestea aceea cu negura, din noaptea Lunii curate și dă rod în același timp și instrumentului de care te-ai apucat, că e nerăbdător să te audă. Bătrânul nu se opri din scobit. Tăia la unul din capete, făcând un orificiu, unde trebuia montat, spune el: muștiucul cu vrană, prin care interpretul avea să sufle aerul în interior. Șterse lama unei unelte cilindrice, bine ascuțite, cu care făcea găurile prin care avea să
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
în borcane și duși acasă. Îi vizitam mai des acolo unde îi puneam, le mai dădeam câte o fărâmă de mâncare să nu moară de foame. Odată i-am pus în știubei, un puț de apă făcut dintr-un trunchi scobit în interior, de brad, îngropat doi metri în pământ. I-am văzut multă vreme acolo, chiar și în primăvara următoare. Găseau mereu ceva de mâncare, nu mureau de foame, chiar dacă noi mai uitam să le dăm. Odată mi-a venit
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
doar referiri gratuite ranchiunoase, maladive. Sunt mulți, din dorința de a-și ascunde complexul, care se apleacă înciudați asupra unei scrieri, a unui modest autor, pentru că față de un literat consacrat tupeul îi este deja retezat de nepregătirea în domeniu, adulmecă, scobește, roade și, după aceea, varsă invective atât la adresa scrierii respective cât și la adresa autorului: E ușor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune, / Înșirând cuvinte goale / Ce din coadă au să sune (Mihai Eminescu, Criticilor mei). Eu, sincer
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
din ochi lumina. Coboară peste liniștea din gânduri icoane ce-au zidit sub mir păcatul, și-n goana noastră împletind tributuri ne plânge peste suflet lin oftatul. Aripi de dor se scutură sub stele brăzdând înaltul cu azur de ape, scobind caverne-n ruguri de inele sub veșnicii de luturi pe sub pleoape.. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ARIPI DE DOR / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea
ARIPI DE DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376523_a_377852]
-
alge, Precum pescăruși în zare, Se ascund printre catarge! Lunecînd mai peste tot, Nu stă locului un pic, Mare meșter de innot, Peștișorul lui, cel mic! Meșterul de felinare M-am gîndit acum să fac, Felinar dintr-un dovleac, Îl scobesc cu-ndemanare, Îi dau alta-nfatisare, Meșter șunt de felinare 1 Instalez în el lumină, Un capăt de lumanare Și-i croiesc două ferestre, Luminoase ca-n poveste! Referință Bibliografica: Poezii din volumul ,, Prietenii copilăriei' (1992) partea 1 continuare / Tela
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI' (1992) PARTEA 1 CONTINUARE de TELA MOCANU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375897_a_377226]
-
le comită. Împotriva naturii, a subsolului munților pe care îl otrăveau ca să-i ucidă viața și istoria și orice urmă, de bogăție. Reușise cu greu să înlăture acel obstacol ce ascundea interiorul tainiței descoperite de el. După vreo lună de scobit cu migală stânca ce acoperea firida, reușise să găsească un mecanism ce se relevase ascuns, sub una din acele sporgențe, aparent naturale. Când dalta se lovise de ceva metalic, se produseseră niște zgomote ca de încuietori ce se deschideau cu
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
ascut colții. Cât de frumos strălucesc! Colții, nu altceva. Se reped, flămânzi, să se înfrupte. Îi las. Ba nu, îi chem. Îi îndemn să servească o mână. -Luați-o și pe cealaltă... Un picior... Două picioare... Luați și coastele să vă scobiți cu ele între colți. Dar sufletul nu li-l dau. E al meu. Îl păstrez numai pentru mine. În rest... Luați! Luați! Referință Bibliografică: Luați! Luați! / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1426, Anul IV, 26 noiembrie 2014
LUAŢI! LUAŢI! de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376766_a_378095]
-
mai puțin. Iar tata se făcea că nu observă... Legat de muratul verzei, tata avea metoda lui infailibilă de a doza sarea, ca să nu iasă nici moarea prea sărată, dar nici să nu se strice varza. Așa nimerea concentrația optimă: scobea cotorul fiecărei căpățâni atâta cât permitea grosimea lui iar căușul îl umplea ochi cu sare grunjoasă. Apoi așeza verzele în butoi, turna apa și așeza deasupra un capac de lemn, pe care plasa doi bolovani grei, ca să le țină sub
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
celălalt pentru toată neputința înțelegerii adevăratei noastre existențe. Gonim într-un joc al neliniștii și nu vrem să înțelegem că viața este atât de scurtă și noi atât de neputincioși să ne lămurim ființa în ființarea trecerii unuia pe lângă celălalt. Scobim prezentul cu gândurile și ne agățăm de lucruri mărunte, pe care le considerăm importante existenței, lăsând entitatea din noi să sufere, fără a-i da putința să gândească prin idee că lumea nu suntem noi, ci doar cuvântul meșteșugit, care
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
legătură probabilă cu cuvântul grec “ησυχατηριον”, care înseamnă loc de pace, de liniște și care a dat în românește “sihăstrie” . Peste tot, în apropierea marilor mănăstiri, au existat unul sau mai mulți “sihaștri” care locuiau, în majoritatea cazurilor, în adăposturi scobite în piatra muntelui sau în mici colibe în pădure. Numele de sihastru este valorizant și foarte folosit în tradiția ortodoxă română, având o mare întrebuințare, de asemenea, azi mai ales pentru a desemna pe aceia dintre călugării îmbunătățiți. Dar felul
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
n-au mai rămas din ei decît cîteva tufe pipernicite; nici un sat, nici un ogor lucrat. Natura sălbatecă și-a recucerit toate drepturile. Din loc în loc, singure, două sau trei bordeie își ridică deasupra pămîntului acoperișurile de paie. În aceste bordeie scobite în pămînt trăiesc ființe atît de degradate de mizerie, încît par să nu mai aparțină umanității". Colson descoperă o Moldovă destrămată de rupturile sociale, de ciocnirile între boierii de țară și noua nobilime fanariotă. "Fanarioții naturalizați sau născuți în Moldova
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vacă și pentru porc, celălalt pentru ei și pentru musafiri. Intrând În casă, Îi vedem pe membrii familiei, unsprezece la număr, luând cina: tatăl stă În capul, mama În partea opusă, iar copiii pe laturile unei mari Scânduri de stejar, scobită În mijloc ca o troacă, recipient al conținutului Oalei lor de Cartofi. La distanțe egale, sunt niște scobitori mici pentru Sare; pe masă se mai află un castron cu lapte, carne, pâine, cuțite și farfurii; ei nu mai au nevoie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pădure, departe, unde a găsit un copac din care și-a închipurluit [= înjghebat] tot lemnul [pentru arcă]” (3, p. 128). În acest ultim caz pare a fi vorba de o luntre monoxilă, iar toaca și arca, unul și același trunchi scobit de copac (46). Imposibilitatea de a realiza practic toată construcția din lemnul unui singur copac consacrat a dus la o rezolvare simbolică : „lemnul sfânt” (hagia xila - este chiar numele grecesc al toacei) era încorporat în „centrul de greutate” al construcției
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]