292 matches
-
bine. Aș prefera să fac închisoare la Văcărești sau la Galata și să nu mai fiu aici. Avea fața scofâlcită, neagră de fum ca și mâinile și ochii sticloși și holbați, albi ca la morți, trași în fundul capului. Pe tâmplele scobite și-n pomeții obrajilor îi rămăseseră dungile cenușii de sudoare, cum se amestecaseră cu colbul și se uscaseră. Sufla greu, dar nu mai horcăia. Pieptul, uscat, cu coastele ieșite se cutremura în răstimpuri. Mâinile i se strângeau convulsiv de brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strunește./ Mai sus decât mi-e truda și mi-e versul,/ Neistovit m-așteaptă universul" (Compoziție scrisă pe un exemplar din Cântarea lui Beowulf). De vreme ce univocitatea lipsește, nici timpul nu este o entitate simplă, ci una concavă și ciclică: „S-a-ntors scobita noapte știută de Anaxagora" (Noaptea ciclică). Borges afirmă capacitatea creatoare și vizionară a verbului poetic, precum și necesitatea și firescul plurivocității: „poemul este inepuizabil/ și se confundă cu suma făpturilor Domnului/ și nu va ajunge niciodată la ultimul vers/ și este
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
coji de semințe de floarea-soarelui pe jos, și după toate indiciile actorul venea de-a gata îmbrăcat pentru scenă din altă parte, mulțumindu-se numai a se grima în cabina destul de mizerabilă. Actorul se farda singur și fiind slab și scobit în obraji, uza de ruj gras de buze, pe care-l întindea cu degetul. Acest mod de a se sublinia îl transfigura complet pe scenă. Agentul descoperi pe masă lângă tubul de ruj un jurnal mototolit, pe care în grabă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
față de obiectul pe care-l învîrteam în mâini. Mama îmi transmisese dantura proastă, predispusă la carii și prăbușiri interioare, la sfărâmări în urma cărora, mestecând ceva, simțeam pe limbă, câteodată, o bucată inconfundabilă de măsea: lucioasă ca oglinda pe-o parte, scobită și aspră pe cealaltă. Îmi transmisese durerile inimaginabile de dinți, în timpul cărora alergam prin casă dărâmând scaunele și smulgând draperiile. Dar simțeam că nu jalea în fața viitorului previzibil al danturii mele era ceea ce-mi tulbura gândurile privind arcul hidos
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe perete se afla o oglindă ciobită. Sub oglindă era o masă de lemn de brad, cu sertar, acoperită cu o bucată de etamină cusută grosolan. Ne-am privit o clipă în oglinda cu ape oliv-cafenii: un tânăr cu obrajii scobiți, cu buze senzuale, cu ochii ficși și fanatici, iar alături, mai mică, o fată modestă de la periferie. Anca a tras sertarul și am văzut în el, ocupîndu-l complet, un fantastic instrumentar. Era o trusă de instrumente strălucitoare, între care am
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau să meargă la vreun film pentru ca fata să se-ndure să-și dea cu colonie. Când ieșea să facă piața sau mergea la fabrică, respecta zicala Victoriței, hoața de buzunare, care, când își mai arăta în odaia Mariei obrazul scobit, strâmba din nas la vederea mașinuței pe jumătate plină cu colonie de pe pervaz: "Ce Doamne iartă-mă îți dai mereu cu toate porcăriile? Ascultă la mine: cel mai bun parfum este apa cu săpun. Știi de ce se dădeau cu parfumuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ținea acea lună ciudată în palmele făcute căuș. Știa că ar trebui să se-ntîmple ceva, dar mai știa că nici o fată care mai trecuse prin asta n-ar fi scos o vorbă despre ce văzuse atunci. Privea țintă chipul ei scobit, atât de intens îl privea, încît în cele din urmă i se păru că ea nu mai are față, că fața ei a rămas acolo, în lut, și că ar trebui să deschidă acele pleoape ca să vadă cu adevărat, printre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lână bătute cu furculița printre ițe ar fi avut grosimea firelor de păr și ar fi fost vopsite-n milioane de culori. Iar în medalionul din mijloc, în mărime naturală, era mama ținîndu-mă-n poală, ea minunată și majestuoasă, cu obrajii scobiți, rujul ieftin pe buze și rochița cu buline, cum se purta pe atunci, iar eu în spielhosen galbeni bufanți, cu o rățușcă pe pieptar, adică tocmai în pantalonașii mei de joacă pe care-i lustruiam toată ziua pe cadrul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămăseseră și copiii puțin în clasă, fiecare în bancă cu mama sau cu tatăl lui. Și mama lui era cea mai slabă dintre toate mamele, îi puteai număra vertebrele la ceafă, sub părul făcut coc. Și avea obrajii atât de scobiți, cu pielea moale... Și buzele palide, chiar dacă, rar de tot, dădea cu puțin ruj. Iar părul ei spălăcit era subțire ca pânza de păianjen. "Ce știe el? El parcă acolo s-a născut, la școala lui de ziariști, nu la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
i se adunase la brâu și pulpele și chiloțeii cu desene de ancore i se vedeau etalate pe mușamaua cenușie. Își trăsese repede rochița-n jos, prefăcîn-du-se a nu fi-nțeles nimic, iar doctorul, depărtîndu-se un pic de scaun, continuase scobitul în măsea. La plecare îi zâmbise stânjenit, corect totuși, știind însă, cumva, că-ntreaga viață a fetiței cu cozi cuminți avea să-și schimbe cursul de la acea întîlnire. Când, de mână cu mama ei, ieșise sub stele, printre ruine fumegătoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu sutienul de piele redus la un ham ce-i ridica țâțele goale, cu un slip ca o botniță lăsând să iasă printre fâșiile lui câțiva cârlionți pubieni, el viguros, măsliniu, cu un slip minuscul trecîndu-și ațișoara printre fesele tari, scobite. Fețele le erau inexpresive, pleoapele cu gene artificiale nu clipeau, și totuși amândoi erau vii, cum se-mbrățișau în spațiul acela înțesat cu obiecte obscene: dildouri și capete de femei cu guri căscate ca ale peștilor, și cravașe și lanțuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de prietenul său. Fata sări atunci un pas înainte, mușcând imediat din carne, de teamă că voiau să i-o ia cu forța. Fără să-și ia ochii de la Balamber, mesteca lacomă, smulgând bucăți prea mari, care îi deformau obrajii scobiți. Hunului nu-i păru deloc intimidată de războinicii ce o înconjurau înarmați până în dinți și ale căror fețe, desigur, nu-i păreau nicidecum liniștitoare. Poate că pur și simplu foamea îi învinsese teama. Unii dintre bărbații aceia, de altfel, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în mijlocul tinzii bisericii 12 stâlpi înalți tot de piatră cioplită și învârtiți foarte frumos și minunați, care închipuiesc pe cei 12 apostoli; și sfântul altar deasupra prestolului îl făcu minunat cu turlișoare vărsate; iar ferestrele bisericii și ale altarului tot scobite și răzbătute prin piatră cu mare meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe turle tot
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
sucite și împrejurul boltelor făcute tot steme de piatră cioplită cu meșteșug și poleite cu aur. Și făcu un cerdăcel dinaintea bisericii pe patru stâlpi și zugrăvit și învălit și acela cu plumb. Și făcu scara bisericii tot de piatră scobită, cu flori și cu 12 trepte asemănându se celor 12 seminții ale lui Israel și pardosi toată biserica cu marmură albă și o împodobi pe dinăuntru și pe dinafară foarte frumos și toate scobiturle pietrelor dinafară le vopsi cu lazur
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
pe o ființă, căreia i se face milă de starea mea, milă pentru acest copil pe punctul de a muri. Iar când mă cuprindea teroarea, era suficient să mă uit la fața calmă și palidă a doicii, la ochii săi scobiți, imobili, nepăsători, la nările sale strânse, la fruntea ei lată și osoasă, pentru ca aceste vechi amintiri să se trezească în mine. Poate propaga unde misterioase care mă calmau. Avea, pe tâmplă, o excrescență de carne acoperită cu păr. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca să verifice dacă într-adevăr simțea culorile, așa cum se lăuda - Sylvie nu greșea niciodată. Urme, intacte încă. Tot ceea ce fusese era încă la dosar, arhivat pe undeva. Dar rătăcise amintirile până când stafia asta vie se așezase în fața lui în amfiteatrul scobit, scrijelindu-și notițele greșite în propria ei arhivă. —Soția lui David a insistat pe lângă el să-l sune pe cel căruia îi vânduse mașina și s-o cumpere înapoi, a doua zi. Așa a făcut. Dar după câteva săptămâni, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încărcată n-o poți măsura în kilograme, ea nu trage la cântar atât și atât. Conștiința încărcată te face să nu te simți în largul tău în preajma celuilalt. Poate că mama și tata aveau conștiința încărcată. Signor Giovanni avea pieptul scobit și umeri înguști. Mergea puțin adus de spate. Cauza nu era pedalatul pe bicicleta lui din sufragerie, cauza era timpul. Sub puloverul nou părea că se ascunde un snop de paie, nu carne. Signora Maria i-a luat capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă n-ar fi fost Împăratul Iustinian, care, potrivit lui Procopius, a convins doi misionari să facă această Încercare. În anul 550 după Hristos, misionarii au scos pe furiș ouă de viermi de mătase din China ascunzându-le În toiegele lor scobite. Tot ei au adus și semințe de dud. Rezultatul a fost că Bizanțul a devenit leagănul sericiculturii. Duzii Înfloreau pe dealurile turcești. Viermii de mătase le mâncau frunzele. O mie patru sute de ani mai târziu, descendentele acelor prime ouă furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atât de necesar revine la purtător fără să fie expulzat. Ada Milea și Bobo își pun tot corpul la bătaie pentru a muzicaliza scriitura lui Gogol. Nările lui Bobo scot cele mai ciudat-hilare sunete, tot așa cum nasul lui Bobo, mișcat, scobit, întărâtat și calmat, devine protagonistul unei proiecții care-ți lasă gura apă. Bobo amestecă cu lingura o ciorbă fierbinte care nu te face să te gândești decât la cât de bine miroase. Dacă ai cu ce să miroși. Conceptul muzical
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
am văzut în geamurile rotunde, copil mic, cu ochii întinși pe jumătate de față, apoi băiețel cu breton și cu obrajii ovali, puber slăbuț, cu ceva stingherit în privire și, în fine, adolescent sumbru, cu pete violete sub ochi, obraji scobiți, gura de o senzualitate arsă, nepotrivită cu austeritatea feței. Scara s-a oprit, spre confuzia mea, nu în holul conacului, ci într-o încăpere îngustă și înaltă, foarte înaltă, cu pereții vopsiți în același ulei vernil, cu un glob în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de piatră și care dădea spre o ușă zidită, a institutului. Această scară de piatră o numeam Podul. Lipit de gard se afla un cub de beton terminat printr-un fel de bazinet de metal, cu fața de deasupra ușor scobită. Niciodată nu am știut la ce o fi servit. Noi numeam lucrul ăsta Tronul, în fine, a treia "neregularitate" a Scării Unu era marele transformator, cu țevile lui curbe și fațada sa de beton, pe care o țin minte numai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că-l fascinează, dar nu bătea nici pe departe atât de repede ca dactilografele de la notariat. Ochii căprui întunecat aveau gene lungi și dese. Sprâncenele se arcuiau senin deasupra lor. Nasul îi era drept, cu nări prelungi, iar obrajii galbeni, scobiți. O mustață destul de rară era încadrată, ca de două paranteze, de niște cute care ar fi arătat obișnuința de-a râde mult dacă n-ar fi fost în același timp sceptice și amare. Gura îi era cărnoasă, deopotrivă senzuală și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nuci, care și întindeau crengile bogate, ușor aplecați peste drum. Înainte să se sfârșească șirul de nuci, se deschidea pe dreapta o pajiște, cu iarbă mare și deasă, unde se aduceau vitele la păscut. Și pajiștea asta părea un loc scobit, afundat, făcut anume ca să fie un loc deosebit. Din drum, o priveai de sus. Dar nu foarte de sus, ca privirea să nu se despartă de pajiște, ca să te îmbie să cobori în ea. Și când coborai, chiar lângă drum
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
conséquence, besoin de publicité occidentale, citesc mecanic. Îmi controlez batista umedă și scot un suspin de ușurare, nu, n-a apărut nicio pată roșie, profit că nu e nimeni de față, o desfac toată și îmi ascund în ea tâmplele scobite, pomeții, parcă am slăbit și mai mult, dar poate nu, îmi dau singur curaj. Stropii de lacrimi și de salivă întind, din loc în loc, cerneala pe hârtia albă din față și, iritat, strâng scrisoarea abia începută în pumn și o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu grijile astea ale tale, nu? Ha! Dar nu pot să-mi spun punctul de vedere. Toal. Mă mâhnește, dar asta numai pentru că el e mâhnit... Nu pot să mă gândesc decât la craniul băiatului ăluia, zdrobit, la cât de scobit era capul lui și că de fapt nici nu semăna cu un cap, ci doar cu chipul unei păpuși prostuțe stricate, la cum, când distrugi ceva, când maltratezi un lucru, Întodeauna acel lucru pare strâmb, desfigurat, puțin ireal și inuman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]