308 matches
-
le pricep limba lor fără s-o poată vorbi, și ei pricep pe cea română. E cel mai ciudat fenomen de a vedea pe țăranul român de baștină cum ascultă cu atenție la ceea ce-i spune oaspetele său, când se scoboară la câmpie. Și acest oaspete vine poate din munții Tatrei, de cine știe unde, și pricepe românește, fără să fi vorbit vreodată un cuvânt. Din această simpatie abia esplicabilă s-ar putea deduce că acești huțuli Sunt "daci slavizați ", pe când românii cari
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
emotiv" ce prevestește imersiunea în timp începe să se manifeste "de pe la Pașcani", o dată cu recunoașterea (vizuală!) a elementelor specifice peisajului moldovenesc, cu natura și oamenii locului și cu toate automatismele unei existențe neschimbate de veacuri. Apropierea de orașul natal ("când mă scobor la Dolhasca, mi se pare că am și ajuns") îndeamnă încă mai abitir la reverie datorită înmulțirii "semnelor" familiare, călătorul trecând de acum încolo nepăsător pe lângă priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
are ca rezultat prolixitatea (enunțuri complicate, greu de înțeles) ori digresiunea (divagații). Puritatea se referă la corectitudinea idiomatică, realizată prin utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară, consacrate prin uz/prin tradiție literară. Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli’cvent). La nivel lexical, lipsa purității se manifestă prin utilizarea unor cuvinte insuficient cunoscute (neologisme, arhaisme, argotisme), care produc blocaje în comunicare. 3.3. Stilurile individuale Ca expresie a individualității, stilul este maniera specifică în care sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mușcând din seninul de altădată al Antichității. În cealaltă parte a bolții, dădea să răsară palid luna. Urca, dosită după un văl auriu care plutea pe deasupra orașului, pentru a se împlânta într-unul dintre vârfurile castelului. Din ceruri, lumina aștrilor scobora pentru a mângâia blând cetatea. Europa rămase singură, ostatică între cer și pământ. Scufundată în ore devenite ani și transformate în secole, voia să-și găsească alinarea. Oblojindu-și plăgile supurânde, nu a încetat niciodată să spere și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din degetul diavolului": "Șerpele zice că a umblat în 24 de locuri să-și facă cuib, de aceea șerpele după ce mușcă, la 24 de ceasuri moare omul; și s-a suit în brad să-și facă cuibul, dar s-a scoborât din cer Sf. Lună și l-a alungat; el a sărit la dânsa și l-a blastamat. Zice: "te blastăm, eu și Maica Domnului, că cine te-a vedea să-ți sfarme capul, să te omoare, că femeie, că barbat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dovedește cel de ploaie e anul mănos, dacă cel de secetă, e secetos."357 Ființe justițiare care transfigurează timpul după chipul și fapta omului, zmeii și balaurii convertesc lumea profană la taina adevărului: "Zmeii, balaurii poartă ploaia, nourii; ei se scobor în iazuri și sug apă; din aceea împrăștie pe cer, ca nouri, și crește ca și cum ar crește pâinea când dospește. Curcubeul e drumul balaurilor; pe curcubeu se duc la apă. Dacă e ploaie sarată, ce o dau, de au băut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
are ca rezultat prolixitatea (enunțuri complicate, greu de înțeles) ori digresiunea (divagații). Puritatea se referă la corectitudinea idiomatică, realizată prin utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară, consacrate prin uz/prin tradiție literară. Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli’cvent). La nivel lexical, lipsa purității se manifestă prin utilizarea unor cuvinte insuficient cunoscute (neologisme, arhaisme, argotisme), care produc blocaje în comunicare. 3.3. Stilurile individuale Ca expresie a individualității, stilul este maniera specifică în care sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pretendent -pe calea știută, matrimonialăla același palat). Chiar și în varianta naivă a aspirației (justificată prin dezinteres personal), doctorul Răut pune o preseverență familiară cititorului, în trepte: Își aplică tratamentul mai intensiv, transformă încă mai mult apartamentul în laborator. Adesea, scoborînd scara de marmoră, făcea planuri de amenajare a întregului palat, se lăsa tîrît spre anticipări. Nu i se părea exclus ca frumoasa casă Razu să devie cu adevărat un sanatoriu, și dimensiunile mici ale grădinii îl supărau." Subtilitatea sfîrșitului frazei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intuiție sinistră asupra boalei; se întorcea spre perete, strîngînd pe lîngă ea plapoma ca pe un giulgiu, și închidea ochii privind în întunericul pleoapelor ceva spăimîntător." Pentru alt context, metafora arhitectonică a subteranei este "decodată", explicită, în chiar discursul naratorial: "Scoborînd astfel în subteranele conștiinței, (Rim) găsise gîndul mîntuitor de a se sluji de minciună." Obsesia arhitecturală își urmează cursul. Nu este de mirare, așadar, să o regăsim în formula specifică, (semi)explicită, intens conotată evaluativ, în desemnarea unor personaje conduse
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și plimbând lichidul prin gură... Când pusei carafa din nou pe masă, câteva secunde rămăsei amețit, ca un om beat (și un ecou banal venit din viața de toate zilele repeta înfundat în mine ,,te-ai îmbătat"), ca și cum aș fi scoborât dintr-un vârtej amețitor care timp îndelungat m-ar fi învârtit pe loc până la zăpăceală și leșin. Câți ani durase băutul apei?145. În mod evident, experiența morții îl determină să valorizeze și să interpreteze diferit și cele mai banale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se făcea cu poeții, din paginile „Literatorului” O parte din articolele sale polemice le publică aici : În discuțiile polemice niciodată Ovid Densusianu nu alunecă spre exagerări și nu pune o patimă oarbă, fiind obiectiv: „Dacă fraza caustică, ironia tăioasă nu scoboară niciodată la atacurile personale în care trivialitatea nu cunoaște nici o margine. Chiar când e silit să intre în amănunte care dezvăluiesc intimități ce trebuie trecute în tăcere se observă neîntârziat cât o face împotriva obiceiului și a firii caută din pricina
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
a percepției lumii" (1999: 140). 59 În Dicționarul scriitorilor români, se observă cu justețe că opera are caracter autobiografic, "întâmpinată de toată critica vremii cu părerea de rău de a-și fi trădat acest caracter și de a se fi scoborât în pamflet de la al șaselea volum înainte" (1995-2002: IV, 377). 60 Autorul a lăsat și niște note prolixe legate de nuvela fantastică, căreia îi atribuie trei modalități de realizare: prima, de atmosferă, îi aparține modelului romantic german (cf. Hoffmann), cea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ascultându-l. Cel dintâiu e cu privirea absorbită în el însuși, cea de a doua se pierde cu privirea în depărtări infinite. Tabloul acesta te chiamă mereu spre dânsul. Peste tot același caracter de intimitate și de reverie, de basm scoborât în viața reală, de realitate înălțată în lumea basmelor"226. I. Teodorescu asociază eclerajul și peisajul breton cu o atmosferă de basm. "(...) dacă poporul român ar fi trebuit să-și plimbe pe Făt-Frumos și pe Ileana-Cosânzeana nu numai prin munți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
căci ele au discreția și distincția care le fac să pară voalate. Se petrece invers cu domnul Pallady ceea ce se întâmplă cu bestialitatea, care, îmbrăcată împărătește episcopal, evocă senzații libidinoase și năravuri. Se cunoaște că femeile domnului Pallady ar putea scoborî prea bine din cadrul lor în lume; cu bumbul țâței sâmburiu ca ametistele, cu floarea de crin ridicată către șolduri, concavitatea diafană a pântecului modelat frumos, proeminențele pieptului, n-ar isca nici pofte, nici trivial. Ar fi salutate aceste femei ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
efectuat prin intermediul șanțurilor despărțitoare - de pildă, șanțul trasat din dreptul pârâului Negel până la fabrica de cherestea Țenov, care separa moșia orașului Bacău de moșia Mărgineni - și al binecunoscutelor bariere terestre (fostele rohătci), ce aveau, fiecare, „(...) câte un catarg ce se scobora și se înălța și unde toate carele și trăsurile se opreau pentru revizuirea mărfurilor, care erau trimise cu raporturi de barieri la primărie, unde se plăteau taxele legale”. Din loc în loc, pentru separarea exactă a terenului urban de moșiile limitrofe
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Și sunt maică-ta. Voinic ce grăia ? - De-ai fi maică-mea, Jos că mi te-ai da Și m-ai căuta Și m-ai adăpa. Mă-sa c-auzea, Peste cap se da, Femeie se făcea, La el se scobora, Pe el leșina. Și dacă se scula, Ea mi-l căuta Și mi-l adăpa, Bine că-l făcea. În Kalevala, palierul cel mai de jos al existenței (reprezentat de duhul adîncimilor acvatice, al ghețurilor și al Pohjoliei, ca și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
fapt Eu număr schițele-n treaptă Care trebui s-o cobori De ar fi-n stele, de-ar fi nori Căci cu soarta-ți mînă-n mână Îți fac ziua săptămână Eu ordon și tu alergi Dacă acea seară s-ar scoborî într-un abis oceanic de stele sau într-unul de nouri Întrebi de ce ordon... Întreabă îngerii lui Dumnezeu ce trâmbiță renvierea morților și viața vecilor... De ce? Întreabă de ce a scuipat Satan veninul său cel mai amar - când a eșittu în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ce veștedă, bătrâna se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu, crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und-amară mă ‚nneacă, mă frămîntă? Tu crezi că eu de geaba m-am scoborât din stele Purtând pe frunte-mi raza a națiunii mele? Voiu să ridic palatul la două dulci sorori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători, {EminescuOpIV 463} Voiu să le-ngînn viața și-n cupa lor aurie Să torn zi și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a fost gata hogea a strigat din clopotnița bisericii Sfântul Nicolae Domnesc? Cu ce ocazie s-a apucat să strige hogea? Biserica abia deschisese ochii către lumină că „Vinit-au în primblare împărăția (sultanul) de la Țuțora în Ieși și s-au scoborît pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în cîmpu, supt saivan, de la deal de tîrgul boilor. Și Duca-vodă merge cu toți boierii pre gios pe lîngă împărăție. Și s-au tinsu cîteva bucăți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Iași, care spun că prin anii 1675-1680 în fața parohului acestei biserici au ajuns doi negustori armeni care se judecau pentru acest han. Dacă la acea vreme exista o judecată între doi negustori pentru acest han, apoi vechimea lui cred că scoboară cu mult în adâncul istoriei. -Acum dă-mi voie să spun, vere, că, până la secularizarea averilor mănăstirești, hanul se afla sub oblăduirea mănăstirii Socola. Apoi a trecut în stăpânirea Primăriei Iașilor, care la 23 octombrie 1892 îl vinde lui Anton
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
porți așa cu o asemenea muiere, căreia i-ai bea apă din pumni nu alta?! Apoi au ei - hangiul și muierea - școala lor. Tot ce face ea îi cu buna știință a bărbatului. Ia să întreacă ea măsura că se scoboară milităria din pod, Niculăiță tată! Păi nu spuneau cei bătrâni că pe vremuri era aici un hangiu cam între două vârste, dar își luase o muiere tânără și toată numai foc și pară. Parcă ardea locul pe unde călca! Toți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
discurs (reiterată frecvent, de la dimensiunea unei fraze inteligibile până la un spațiu important în economia articolului) în care brutalitatea, ca măsură punitivă autolegitimată, este înscenată sau, altfel spus, jucată concret, verosimil, într-un scenariu ipotetic: "Colectiv, bătaia trebuie să fie moderată: scoborâm pe bărbatul politic din limuzină, facem loc pe trotuar, îl întindem pe asfalt, îi scoatem pantalonii, îi aplicăm câteva biciuști și îi dăm drumul să se urce în limuzină, cu pantalonii și cu bretelele în brațe". Sigur că ne-am
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu te admiră.” Răspunsul poetului se fondează pe logodna sa întru eternitate cu ființa neamului: „Și tu crezi, geniu negru, că fără scop și țintă A lumei und amară mă-neacă, mă frământă? Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât din stele Purtând pe frunte-mi raza a națiunii mele? Voiu să ridic palatul la două dulci surori, La Muzică și Dramă... în dalbe sărbători, Voiu să le-ngân viața și n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui, găsindu-se față în față cu el și cu pleoapele lui încremenite. Puțin a lipsit ca biata Matilda să nu intre din trăsură în coșciugul lui. Defunctul purtase un ochi de sticlă și murise cu el deschis. Coșciugul era scoborât cu ghetele în sus, ca un leagăn de copil înfășat, dintr-un vagon de tren.188 În Tablete din Țara de Kuty (1933), "adevărat florilegiu al prozei argheziene"189, întrucât " oferă mostre pentru fiecare din tendințele ilustrate anterior"190, după cum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi scris, și unde ar fi trebuit să-l arăt pe erou arzând cartea, îmi amintește ceea ce tocmai am citit în scrisoarea pe care Mazzini, marele visător, i-a scris-o din Grenchen Judithei sale, la 1 mai 1835: „Dacă scobor în inima mea găsesc acolo cenușă și o vatră stinsă. Vulcanul și-a consumat incendiul și nu mai rămân decât căldura și lava care i se agită la suprafață, și după ce totul va fi înghețat și lucrurile se vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]