2,482 matches
-
partida de sex cu Alan, era evident că vaginul i se maturiza. Ridicându-se, simți că el însuși se maturizase. Era mai aproape de statutul de adult. În definitiv, doar pentru că un tip are o pizdă, o fofoloancă, o gaură, o scoică bărboasă în dosul genunchiului, asta nu înseamnă că trebuie scos din rândul lumii. Mulți dintre tipii cu care Bull fusese coleg la Marksham College avuseseră parte de niște destine dintre cele mai ciudate. Chiar săptămâna trecută citise în ziar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
finalul meciului, când restul echipei i se alăturase, se făcuseră o mulțime de glume porcoase. — Masher zice că a văzut o pizdă pe piciorul lui John! Ha, ha, ha! Un păhărel în plus aseară, nu, Masher? Ia arată-ne tu scoica aia, John, prietene! Și altele asemenea. Bull scăpase cam terfelit, dar cu secretul intact. — Nu prea cred că o să pot juca mâine. E posibil să-și aducă aminte. M-au tot întrebat de ce nu mai merg cu ei seara. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cel din Jiaodong și este caracterizată printr-un gust puternic dat de folosirea abundentă a prazului și usturoiului, iar ca element de bază sunt fructele de mare și organele de animale. Cele mai renumite preparate culinare sunt: Creveți în ulei, Scoici de mare cu sos de soia și Crap dulce și crocant. Bucătăria Shandong (Foto: Wang Zhi) Bucătăria Jiangsu Bucătăria Jiangsu s-a format din școlile Yangzhou, Suzhou și Nanjing. Bucătăria Jiangsu este caracterizată prin preparatele la aburi, în căzănel cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îmbrăcămintea, motiv care îi determină pe experți să tragă concluzia că aceștia purtau îmbrăcăminte diversificată. Sinantropii confecționau și purtau podoabe. Arheologii au găsit în peșterile locuite de aceștia coliere din pietricele, dinți de animale, oase de pești și cochilii de scoici, toate șlefuite cu multă îndemânare. Mai mult, aveau găuri scobite și erau prinse între ele cu sfori subțiri, vopsite în culoare roșie obținută din pigmenți naturali de oxid de fier, pe care-l extrăgeau din roci minerale. Capitolul XI LITERATURA
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
crudă și cinică adesea, orice regiment își are durii lui. Pe soldatul american mi-l imaginam ca pe un soi de cyborg tehnologizat până în dinți, eficient și nemilos, gata să ucidă sau să cruțe pe cineva, după cum sună ordinul în „scoica” din ureche. În nici un caz însă ca pe un torționar pervers, pasionat de cruzimea gratuită, de umilirea extremă a ființei umane. Ca pe un criminal. Adevăratul soldat ucide, când i-o cere meseria, dar nu e criminal. El acționează totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
durat mult și m-a prins În flagrant. Tocmai Îl descoperisem pe Terry Southern, și aveam romanul lui Candy deschis pe podea. Era una dintre edițiile acelea broșate lipite rigid, care au mereu tendința de a se Închide ca o scoică, și o țineam cu ambele lăbuțe din față. Povestea era foarte captivantă. Ajunsesem la locul În care Candy face sex cu piticul și eram atît de prins de lectură - descoperind, fără voia mea, o anume asemănare cu propria mea situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fiind și eu nedrept cu ea, la rândul meu. 15-16 martie 2005 TANZMUSIK Iată acolo sus, pe deal, palatul de cristal încins la muchii cu plastilină. Scheletul aparține unui uriaș căzut de pe vrejul de fasole, poarta este făurită dintr-o scoică mezozoică, în grădini cresc arbori sequoia stacojii, mușchi albăstrui adus din Islanda, boscheți de trandafiri în carouri sau dungați, de toate culorile, mai puțin ocru. Dar să ne apropiem, veniți, înaintați, n-aveți de ce să vă temeți. Priviți, în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
promontoriului până la o terasă de unde se schimba unghiul de vedere: cum mă așteptam, așezată în coș, complet ascunsă de apărătoarea de plastic, se afla domnișoara Zwida, cu pălăria de paie albă și caietul de desen pe genunchi; tocmai desena o scoică. N-am fost mulțumit că am văzut-o; semnele contradictorii de azi-dimineață îmi sugerau să nu intru în vorbă cu ea. Sunt deja vreo 20 de zile de când o întâlnesc, singură, în cursul plimbărilor mele pe stânci și printre dune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tinerii pot fi numărați pe degete. Întâlnindu-mă atât de des, se așteaptă, poate, ca într-o zi să-i dau bună-ziua. Motivele care împiedică o posibilă întâlnire între noi sunt numeroase. În primul rând, domnișoara Zwida culege și desenează scoici; eu am avut o frumoasă colecție de scoici, cu ani în urmă, când eram un adolescent, dar apoi am renunțat la ea și am uitat totul: clasificările, morfologia, distribuția geografică a diferitelor specii. O discuție cu domnișoara Zwida m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atât de des, se așteaptă, poate, ca într-o zi să-i dau bună-ziua. Motivele care împiedică o posibilă întâlnire între noi sunt numeroase. În primul rând, domnișoara Zwida culege și desenează scoici; eu am avut o frumoasă colecție de scoici, cu ani în urmă, când eram un adolescent, dar apoi am renunțat la ea și am uitat totul: clasificările, morfologia, distribuția geografică a diferitelor specii. O discuție cu domnișoara Zwida m-ar duce în mod inevitabil la scoici și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
colecție de scoici, cu ani în urmă, când eram un adolescent, dar apoi am renunțat la ea și am uitat totul: clasificările, morfologia, distribuția geografică a diferitelor specii. O discuție cu domnișoara Zwida m-ar duce în mod inevitabil la scoici și nu mă pot decide asupra atitudinii pe care s-o adopt: să mă prefac că sunt de o incompetență absolută, sau să fac apel la o experiență îndepărtată și vagă; tema scoicilor mă obligă să-mi reconsider viața, făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
m-ar duce în mod inevitabil la scoici și nu mă pot decide asupra atitudinii pe care s-o adopt: să mă prefac că sunt de o incompetență absolută, sau să fac apel la o experiență îndepărtată și vagă; tema scoicilor mă obligă să-mi reconsider viața, făcută din lucruri neduse până la capăt și pe jumătate eliminate; de aici, dificultatea care sfârșește prin a mă pune pe fugă. La asta se adaugă faptul că sârguința cu care fata se dedică desenării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mă obligă să-mi reconsider viața, făcută din lucruri neduse până la capăt și pe jumătate eliminate; de aici, dificultatea care sfârșește prin a mă pune pe fugă. La asta se adaugă faptul că sârguința cu care fata se dedică desenării scoicilor denotă căutarea perfecțiunii, ca formă pe care lumea poate și deci trebuie s-o atingă. Eu, în schimb, sunt convins de o bucată de vreme că perfecțiunea nu poate fi obținută decât ca un accesoriu, și din întâmplare; prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în mod inutil să se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii fine și țepoase de jur-împrejur, al cărnii umede a moluștei, care se dilata și se contracta. Discuția pe care o aveam în minte, despre forma scoicilor ca armonie înșelătoare, înveliș ce ascunde adevărata substanță a naturii, nu se mai potrivea Atât priveliștea ariciului, cât și desenul transmiteau senzații neplăcute și crude, ca viscerele expuse privirii. Am început discuția spunând că nimic nu e mai greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
parcă în pioneze chinezești, pe hârtie albastră, de întins în debara. Două firme luminoase și restaurantul acela, la parterul unui bloc, c-un fel de barcă grosolană din lemn, suspendată pe niște false odgoane. Un năvod coboară peste ușă, cu scoici mari de plastic și melci din staniol prinși între ochiuri. Ce să caute „Portul Vechi” lângă Bahlui? - Prinde-te de bară, să nu-i dai drumul, dacă pui și picioarele pe bordură, nu-ți ajunge apa decât până la brâu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vopsit cașcarabeta unde se vindea bere la dozator. Acolo sunt oprite două mașini cu soldați antitero. Văd pentru prima dată în ultimii vreo opt ani cum țâșnește apa din amorașii din mijloc și se mișcă pe jet un fel de scoică, bănuiesc că e scoică. Polițiștii stau în colțuri și nu lasă pe nimeni să treacă. - Ce se-ntâmplă aici? întreb un reporter de la televiziunea prin cablu, pe care-l știu din vedere. - O să se lanseze balonul Universității, nu știai? Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vindea bere la dozator. Acolo sunt oprite două mașini cu soldați antitero. Văd pentru prima dată în ultimii vreo opt ani cum țâșnește apa din amorașii din mijloc și se mișcă pe jet un fel de scoică, bănuiesc că e scoică. Polițiștii stau în colțuri și nu lasă pe nimeni să treacă. - Ce se-ntâmplă aici? întreb un reporter de la televiziunea prin cablu, pe care-l știu din vedere. - O să se lanseze balonul Universității, nu știai? Acum îl umflă și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de veceu pe care șed, doar șed, capacul e închis sub curul meu, nu-ți face idei, dar vasul de veceu e o mare cochilie de melc din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Chiuveta e o uriașă jumătate de scoică din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Brandy-land, teren de joacă sexuală pentru stele, zice: — Dă-i bătaie. Sari la când am ajuns aici și agentul imobiliar era pur și simplu un mare tăntălău. Unul din ăia care au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
veșnică a grotei. De pe ziduri și din bolta peșterii se prelingea apa veșniciei, susurând lin pe vâna stâncii, precum sângele În venele adormiților, iar uneori stropii cădeau pe trupurile lor trudite, pe chipurile lor Încremenite, râurind printre ridurile frunții Înspre scoica urechii ori oprindu‑se În arcada pleoapelor, după care se scurgeau precum lacrimile În găvanele străvezii ale ochilor, ca apoi să fie zăgăzuite de genele ochilor hieratici. Dar ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de-a lungul unei asemenea scânduri și, cu o răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o bucățică de scoică în vârf și, cu această unealtă primitivă, erau nevoiți să perforeze orificii de mai puțin de o jumătate de centimetru în diametru. Și, în timp ce munceau, bărbați și femei, copii și bătrâni, săraci și bogați, intonau la unison „Cântecul lui Tané
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceasta să opună vreo rezistență, însă când îl văzu pe Hinói Tefaatáu, galben la fața, căci nu închisese un ochi toată noaptea, apropiindu-se împreună cu alți doi bărbați, toți trei având în mâini cuțite bine ascuțite, făcute din cochilii de scoici, înțelese dintr-odată care erau adevăratele lor intenții și începu să scoată niște urlete guturale, căci nu mai avea decât un ciot de limbă. Fu, într-adevăr, un spectacol înspăimântător, care avea să rămână gravat pentru totdeauna în memoria celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
diametrul sub un kilometru, dominat de o imensă laguna centrală, dar, până la urmă, era un loc în care puteau să facă reparații, să se aprovizioneze cu tot felul de fructe și să-și îmbogățească pentru câteva zile dietă cu răci, scoici, caracatițe, languste și peștișori de apă mică. Însă aspectul cel mai important al popasului lor în atol se dovedi a fi nu odihnă sau reparațiile, ci faptul că observară imediat urme care arătau că locul era vizitat destul de frecvent, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate din pânză cea mai rezistentă, flexibilă și uimitoare pe care și-ar fi putut-o imagina cineva, erau totuși plini de păduchi, căpușe și ploșnițe. Iar un alt parazit teribil le sapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe corpul lui Vetéa Pitó, pe a cărui piele se puteau vedea o mulțime de semne care aveau să-i servească pentru a-și aminti de unde veniseră; pe o mare hartă marină, țesuta din frunze de palmier, pe care micile scoici reprezentau insule, iar crenguțele și penele colorate simbolizau vânturile și curenții; și, în fine, pe puntea catamaranului, unde Miti Matái marcase, cu ajutorul focului, o infinitate de stele și de constelații, astfel că băiatul să poată citi dinspre prova spre pupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Teredo navalis să se fixeze de Marara, iar până atunci căpitanul vasului era încrezător că vor ajunge în ape în care numărul lor este mult mai scăzut. Ceilalți, cu excepția războinicilor care făceau de gardă, se ocupau cu strânsul de fructe, scoici, răci și mai ales languste, căci acestea - care se găseau cu sutele printre recife - puteau fi închise într-un coș mare, pe care să-l atârne în afara punții la o înălțime potrivită pentru că valurile să-l ude mereu, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]