499 matches
-
ne așteptăm ca Summa Theologiae a (sfântului) Toma d’Aquino să ne învețe altceva; Cugetările lui Pascal se scaldă în ape la fel de vâscoase; același lucru este valabil și pentru Descartes sau Malebranche; Critica rațiunii practice susține idei asemănătoare, reformulate conform scolasticii transcendentale a „postulatelor rațiunii practice” etc. Lume bună, eroi și heralzi ai istoriografiei dominante, icoane ale programelor oficiale, bătaia de cap preferată a aspiranților la doctoratul în filosofie sau la agregație - în ambele sensuri ale termenului -, toată această turmă, un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
arheologie” filosofică pe care o Întreprindem dorim să se constituie ca o dovadă a faptului că apariția filosofiei carteziene nu a fost o Întâmplare, că ideile pe care se bazează existau deja, În stare germinativă, chiar În cultura filosofică a scolasticii. În măsura În care demersul nostru reușește vom putea să-l vedem pe Descartes atât În postura de prim filosof al modernității, cât și aceea de ultim mare scolastic. 1 ÎNDOIALA Modul natural al atitudinii omului față de lume exprimă În egală măsură atât
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cercetare și de cunoaștere, pe care le cunoscuse Descartes, presupuneau un oarecare efort și suficiente dificultăți de Însușire, precum și faptul că nu Întotdeauna aplicarea lor era și Încununată de succes. Cel mai adesea, metoda aplicată În cercetarea adevărului de către Învățații scolasticii era cea a analogiei, metodă care solicita un travaliu complicat și era, de cele mai multe ori, expusă eșecului, deoarece În derularea ei se insinuau o mulțime de sofisme. Renunțarea la metoda analogieiTC "Renunțarea la metoda analogiei" \l 4 Deși respinge scolastica
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
scolasticii era cea a analogiei, metodă care solicita un travaliu complicat și era, de cele mai multe ori, expusă eșecului, deoarece În derularea ei se insinuau o mulțime de sofisme. Renunțarea la metoda analogieiTC "Renunțarea la metoda analogiei" \l 4 Deși respinge scolastica și metodele acesteia, cartezianismul nu poate fi Înțeles fără o punere continuă În paralel cu ea, mai ales că, În confruntarea pe care o poartă, Descartes folosește din plin chiar metodele și procedeele ei. Presupunerea că nu le-ar fi
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
fac cunoscut că o știți la fel de bine ca și maeștrii care Îi Învață și care par mai Îngâmfați de atâta dibăcie”. În Evul Mediu, filosofia cunoștea o destul de complicată paletă de metode, printre ele numărându-se, ca mai importante, următoarele: scolastica, dialectica, autoritatea și analogia. Scolastica era numele dat metodei fundamentate Îndeosebi pe gramatică, Învățații și profesorii vremii voind să știe cu precizie despre ce vorbesc. Esența metodei consta În a evidenția raporturile ce există Între cuvânt, concept și ființă. Această
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
la fel de bine ca și maeștrii care Îi Învață și care par mai Îngâmfați de atâta dibăcie”. În Evul Mediu, filosofia cunoștea o destul de complicată paletă de metode, printre ele numărându-se, ca mai importante, următoarele: scolastica, dialectica, autoritatea și analogia. Scolastica era numele dat metodei fundamentate Îndeosebi pe gramatică, Învățații și profesorii vremii voind să știe cu precizie despre ce vorbesc. Esența metodei consta În a evidenția raporturile ce există Între cuvânt, concept și ființă. Această preocupare este cât se poate
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
voind să știe cu precizie despre ce vorbesc. Esența metodei consta În a evidenția raporturile ce există Între cuvânt, concept și ființă. Această preocupare este cât se poate mai contrară verbalismului de care a fost acuzată, de prea multe ori, scolastica. Dialectica reprezenta acea metodă care problematiza obiectul cunoașterii, În procesul de producere și susținere a unor teze contrare, relative la același obiect, la aceeași temă. Metoda urmărea să pună la dispoziția auditoriului sau a cititorului atât argumentele pro, cât și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ca fiind un enunț de tipul I, atunci nu se poate produce nici un silogism, pentru că În figura I a silogismului nu sunt moduri valide cu prima premisă tip I. Incorectitudinea raționamentului este așadar evidentă. Totuși, e puțin probabil ca migăloșii scolastici să nu fi descoperit aceste capcane facile ale raționamentului. Cu toate acestea, raționamentul funcționa, În sensul că dintr-un enunț singular se putea ajunge la susținerea altui enunț singular. Cum era posibil acest lucru? O modificare a modului de citire
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Între ambiguitățile unui enunț fără cuantificator, mecanismul analogiei se poate produce. După cum se vede, raționamentul prin analogie este Întotdeauna Îndoielnic din punctul de vedere al unei logici riguroase, dar capacitatea sa persuasivă nu e de neglijat. Astfel se demonstra de către scolastici, prin analogie, că deși nu sunt univoci, termenii Dumnezeu și res nu sunt nici echivoci, ci analogi. Pentru ei, pentru gânditorii scolastici, Dumnezeu și creaturile aveau În comun ființa, voința, acțiunea etc., dar fiecare În grade diferite de perfecțiune. Oricum
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
plus, că Descartes este departe de a o fi rupt cu filosofia Evului Mediu, și că, chiar dacă nu tocmai așa cum spunea N. Ionescu, Descartes era Îndatorat din plin filosofiei premergătoare lui: „...Descartes stă până În glezne, până În genunchi aproape, Încă În scolastică, În Evul Mediu”. Ceea ce se va vădi din excursul pe care-l vom urma va fi faptul că Descartes nici măcar nu respinge filosofia de până la el, Într-atât pe cât pare a crede el Însuși, ci, construindu-și metafizica, reia o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o idee, Într-un cuvânt Dumnezeu. Aș adăuga la acestea că, Întrucât cunoșteam unele perfecțiuni pe care eu nu le aveam, nu eram singura ființa care să existe (mă voi folosi aici, cu Îngăduința dumneavoastră, În mod liber de termenii scolasticii), trebuia deci să existe cu necesitate o ființă mai desăvârșită de care să depind și de la care să fi dobândit tot ceea ce aveam. Căci, dacă aș fi fost singur și independent de oricine altcineva, astfel Încât, să fi avut de la mine
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
ca "închipuire", "fantezie", complementar "capacității de a transforma reprezentările ce reflectă realitatea existentă și de a crea pe această bază noi reprezentări". La Platon, imaginația este principiul care creează lumea ideilor pure, iar pentru Aristotel, imaginația stă la temelia cunoașterii. Scolastica medievală, prin Toma d`Aquino, a considerat imaginația ca "un simț intern" care face legătura dintre lumea senzațiilor, a percepțiilor și lumea inteligibilă, conceptuală. Sub pecetea raționalismului lui René Descartes, imaginația este privită cu neîncredere "filosofică", aparținând doar lumii copilăriei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
considerat drept realitate. Mai tîrziu, filosofia scolastică se va inspira din aceste soluții vechi, transformîndu-le totodată, cu singurul scop de a găsi în ele justificarea dogmelor. Nu ne putem opri totuși să nu admirăm unele figuri mărețe ale Patristicii și Scolasticii și să nu ne înclinăm în fața înflăcărării lor în dezbaterea consecințelor greșelii inițiale în ceea ce privește simbolul "încarnării", înflăcărare care le-a insuflat curajul tragic de a persevera în greșeală pînă la capăt greșeală inevitabilă pentru ei și de a o apăra
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rădăcina mitică și redusă la eforturi speculative individuale și contradictorii, filosofia metafizică și morală au eșuat curînd într-o continuă lupă de opinii. Cauza acestor divergențe care adeseori nu au totuși decît o importanță terminologică rezidă în tendința noștenită de la scolastică de a considera caracterul metafizic drept realitate. Dacă este evitată această greșeală, vom vedea că toate marile sisteme care jalonează atîtea secole vor să exprime același adevăr: Esența-Tată, care nu este în sine nici trup, nici spirit, ci "esența" aflată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imperativului categoric. Criticismul, german Fichte, Schelling face tot posibilul începînd de atunci să elimine dumezeul real reintrodus de Kant. Critica Cunoașterii atinge punctul culminant prin "FENOMENOLOGIA SPIRITULUI" a lui Hegel. Spiritul nu mai este o entitate transcendentă (Spiritul absolut al Scolasticii devenit la Kant Sinele inexplicabil, explicat în cele din urmă drept principiu moral). Spiritulul este la Hegel un fenomen imanent, care duce pe calea evoluției la gîndirea conștientă a omului și la imanența conștientă a sensului moral. "Sinele" lui Kant
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să fie cît mai aproape de valoarea intrinsecă a metalului conținut. Toma D'Aquino face deosebire între munca intelectuală (avînd un caracter înalt, nobil) și cea fizică, așezînd această distincție la baza împărțirii societății în clase stări. Așa cum arată profesorul Todosia: "Scolastica medievală, în toate etapele ei, a jucat un rol pozitiv prin educația pe care a făcut-o poporului în spiritul muncii, al solidarității dintre membrii diferitelor corporații, ceea ce a facilitat dezvoltarea meșteșugurilor, a umanizat raporturile sociale, a atenuat tensiunile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1576, Jean Bodin 131 a demonstrat cu autoritate că în toate regatele creștine o veche cutumă impunea ca două stări să nu poată vota contra celei de-a treia. Primul pas către generalizarea ideii majorității a fost făcut de glosatorii scolastici, urmați de canoniști și legiști 132. Glosatorii considerau regula majorității o "ficțiune" (fictio iuris): legea, negăsind un alt mijloc de rezolvare a conflictelor, consideră voința majorității ca voință a tuturor. Pentru vot se impunea prezența a 2/3 din numărul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
H. Baker, op. cit., p. 235. 130 L. Konopczyňski, op. cit., p. 28. 131 Ibidem, p. 77. 132 Ibidem, pp. 132, 136. 133 Aristotel, op. cit., IV, 4, 1291b (23). 134 J. Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, p. 84. 135 Nici efortul scolasticilor nu ar fi putut găsi o rezolvare problemei de a ști dacă maior pars este în același timp sanior pars sau dacă trebuie să fondeze principiul majorității pe alte argumente. S-ar putea explica "vocea poporului", adică a majorității, ca
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mod direct, indivizi sau grupuri, există și subzistă în și prin diferență, în virtutea faptului că ocupă poziții relative într-un spațiu de relații care, deși invizibil și greu de circumscris empiric, reprezintă realitatea cea mai reală (ens realissimum, cum spuneau scolasticii) și principiul real al comportamentelor individuale și de grup." Ceea ce propune Bourdieu este, după propria sa expresie, "un utopism sociologic, adică realist." Fernand Braudel încearcă să surprindă "realitățile de bază ale Istoriei", Pierre Bourdieu pretinde că dezvăluie "realitatea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Eșecul romanesc al multiculturalismului? 118 Despre iubiri și umbre 122 Mai bine golan decît... 126 Un trup de citit 130 Cînd China va exploda... 134 Amar ca berea (Guiness) e glonțul patriei... 137 Un Salon bipolar 140 Predica corsicană 144 Scolastica rwandeză 150 Epopeea unui bacil 155 Histoire d'Oh 158 "Friedrich Nietzsche o fi Halal?" 162 En Garde... Feel it! 166 Un capăt de lume 172 Toamna celor 555 175 Dragostea, poveste veche... 179 Născut? Ba nu, făcut... 183 Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se gîndească decît la tot ceea ce a citit, să privească coperta și să zîmbească, cu o urmă de tristețe, pentru că toate personajele îi vor lipsi. O carte bună, Marcus, e una de care îți pare rău că ai terminat-o. Scolastica rwandeză Înzestrată cu un nume à coucher dehors, cum zic francezii, imposibil și ridicol în Vest, dar încredințat cu acel firesc al relațiilor cu natura și cu limba pe care majoritatea africanilor au reușit să-l păstreze, Scholastique Mukasonga, o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a sugera complexitatea vieții, pentru a introduce un anume relativism ontologic, dar și pentru a șoca, a descumpăni auditoriul, unele mai limpezi, altele mai sofisticate, jucînd pe sensurile concret respectiv figurat ale cuvintelor, iar unele chiar aporetice, construite pe modelul scolasticii medievale (de pildă: Dacă astăzi sunt zero grade și mîine va fi de două ori mai cald (sau mai frig!), cîte grade vor fi mîine?"). Crescut în dinamica acestor antinomii ce irigă atît folclorul încă productiv, așa cum spuneam -, cît și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu Estul. În prim-plan acționa un neoliberalism convergent/divergent conservatorismului omenesc nativ, sprijinit de un cult pentru tradițiile greco-romane și medievale extinse pe calea imperiilor până în Extremul Orient. Timp de circa patru secole de întuneric produs de "barbarii năvălitori" -, (scolastica medievalilor, dominantă în primele trei secole din al doilea mileniu la italo-franco-anglo-germani), până la inovațiile republicilor italiene, continuate de francezi, britanici, germani și extinse pe aceleași căi imperiale ca și în antichitate în zonele de influență a celor care, din variate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prelungit în abandonarea și distrugerea multor realizări culturale și de civilizație densă în reguli și norme subtile. După cum se știe, "epoca întunericului" a ținut mai puțin de jumătate de mileniu după căderea Imperiului Roman. Ea a fost urmată de înfloritoarea Scolastică din universitățile italiene, franceze, engleze și germane, de contribuțiile arabilor, filosofilor și kabbaliștilor iudei, mai ales din țări mediteraneene. În spațiile sud-est-europene au rezistat circa jumătate de mileniu cnezate, voievodate, principate cu populații reduse și o independență controlată de puterile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
burgheze de atunci au înlăturat nu numai formele de absolutism monarhic și fanatism religios pentru a face loc liberalismului economic, politic, cultural, dar și multe norme utile. Replicile conservatoare la violentele schimbări aproape că nu au fost luate în seamă. Scolastica a fost integral părăsită iar religia a intrat sub focurile noilor eretici, atei și reformatori. Fenomene apropiate se produc după revoluția din decembrie 1989 din România. Unii dintre observatorii în viață ale nesperatelor prăbușiri de regimuri autoritare europene începute în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]