860 matches
-
Domnului Dumnezeului tău, nu din peșteră sau scorbură ci din imensa catedrală, așa numita „casă a lui Dumnezeu”. Peștera a fost săpată de apă din voință Divină spre a-ți fi locuință ție și familiei tale până la a zecea spiță. Scorbura a fost realizată de fulgerul mânuit de Dumnezeu în arborele secular spre a-ți oferi un adăpost temporar. Pentru a construi mândrețea de catedrală care nu servește cu nimic slava Dumnezeirii decât prin mărime și înzorzonare, tu omul nemernic ai
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
Dumnezeu în arborele secular spre a-ți oferi un adăpost temporar. Pentru a construi mândrețea de catedrală care nu servește cu nimic slava Dumnezeirii decât prin mărime și înzorzonare, tu omul nemernic ai distrus zeci de peșteri și mii se scorburi făcute din voia Domnului. Omul, Biserica chiar, a deschis astăzi un război fățiș cu însăși Dumnezeu. Omul cu acordul tacit al bisericii, dorește, și uneori reușește în păcat, să refacă raiul ceresc. În raiul lui Adam era cald ca si
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
sub stei de piatră stă un mag albit de vreme cugetând la crugul lumii scris în blândele-i poeme. În adâncuri toarce luna, Gândul nopțile despică, și, spre cerul plin cu doruri, fruntea-i albă și-o ridică. Stă în scorbura-i bătrână ca un pustnic de la schit și învârte lin mătănii, bob de dor și infinit Vin izvoarele să-i cânte despre vechi și noi iubiri, rătăcite-n salba vremii și-n zidiri de mănăstiri. ... Nu mai sunt decât o
BOB DE DOR ŞI INFINIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348121_a_349450]
-
pentru blănița ei. Iată, în sfârșit, zări pe partea cealaltă a pârâului ceva mijind în jurul unui brad. Încetini mersul și se uită mirat într-acolo. Era exact o perechiușă de jderi care îl zăriră și s-au ascuns într-o scorbură. - Aha! Deci aici erați, drăgălașilor! Să vedeți ce gulerașe scot eu din voi pentru bundița lui Măriuca a mea! Coborî în pârâu, urcă un pic de partea cealaltă, apoi scoase sacul de sub braț, îl desfăcu la gură și se opri
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
apoi scoase sacul de sub braț, îl desfăcu la gură și se opri la poalele bradului. Se prinse vânjos de creanga cea mai de jos a vigurosului copac, apucă următoarele ramuri, și, cu sacul pe umeri, urcă pas cu pas spre scorbură. Când ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
ajunse în dreptul ei, desfăcu sacul la gură, îl potrivi la gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind bătăile ritmice în copacul lor, le-a venit a frică, deodată au simțit că nu sunt în siguranță. Atunci încercară să fugă din vizuină și au nimerit
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind bătăile ritmice în copacul lor, le-a venit a frică, deodată au simțit că nu sunt în siguranță. Atunci încercară să fugă din vizuină și au nimerit drept în sac. Atât i-a trebuit omului, a strâns repede
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Ce l-ai trimis cu ultimul cocor. Ne îmbătasem dintr-un vin târziu, Puteai să-mi fii. Și eu puteam să-ți fiu! Doi condamnați de-un tribunal nebun, Atunci am învățat sentințe să-mi adun!) Ne-am întâlnit în scorburi de lumină, Tu rătăceai, eu așteptam să vină O caravană dintr-un țărm uitat Lângă un far mereu îngândurat. Și m-ai văzut cu ochi de primăvară. Pe brațul meu, grăbită, o vioară Și-a prins acorduri cât o veșnicie
IARNĂ MAGISTRALĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350208_a_351537]
-
ei, fuguța, A plecat tăcut pe-o stea Stea de roua și de nea. Plângeți, surioarelor, Apelor, izvoarelor, Munților, câmpiilor, Plângi, tu, floarea viilor. Plânge lamura de grâu, N-are cine-o ține-n frâu. Hohotesc pădurile, Cască toate gurile, Scorburile, șurile; Plânge vântul morilor, Țipatul cocorilor. Plâng Lipcanii, Pererita, Si Soroca-și cerne sita, Basarabia - cernita, România - înrudită. Sita lor, cu lacrimi grele Plânge-n versurile-acele, Plânge-n versurile-aceste Că Poetul nu mai este, Plâng cu toți din tată-n fiu
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
în eter/ să uit să mai mor,/ să uit să mai cer“ („Femeia de fum”). Prea multă ezitare a gravitației. Altcum, lamentațiile pot deveni “arhivă” de oftată tandrețe, zbucium eclipsat“ în sâmburi de cireșe amare”, gol sonor de violă „în scorburi de întuneric”, târâș de „umbre călătoare”. Când ochiul neliniștit vede „dincolo” infamia fără măsură și se întoarce în cearcănul cât o umbrelă, inspirația petrece peste orgoliul rece și capriciul rigid. 5. Lelia Mossora nu este un temperament vulcanic. Se autoportretizează
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
este mai puțin frumos, arborii drepți și înalți de molizi, de mesteacăn și fag înmuguresc, capătă culori dintre cele mai vii, de un verde - smarald. Iar păsările se întrec în a umple cu trilurile lor ținutul, făcându-și cuiburi prin scorburi și tufișuri, unde-și vor crește puii. Este o întrecere neîncetată printre ființele nevinovate ale naturii, să crească, să înfrumusețeze pădurile, să proslăvească numele Creatorului prin trilurile lor măiestrite! Localnicii acestor ținuturi știu că vara este rostul să se îngrijească
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
n-ar fi reușit să scape și ar fi fost prins, îl aștepta spânzurătoarea, asta era pedeapsa pentru dezertorii din armata imperială. La 27 octombrie 1916, în trecătoarea Tulgheș, a reușit să se facă nevăzut și să se ascundă în scorbura unui fag bătrân, punând în fața ei o creangă stufoasă tot de fag, pe care a tăiat-o cu baioneta de la pușcă. Când a auzit vorbă românească, a ieșit din scorbură cu mâinile ridicate și a început să strige cât îl
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
reușit să se facă nevăzut și să se ascundă în scorbura unui fag bătrân, punând în fața ei o creangă stufoasă tot de fag, pe care a tăiat-o cu baioneta de la pușcă. Când a auzit vorbă românească, a ieșit din scorbură cu mâinile ridicate și a început să strige cât îl țineau plămânii: - Nu trageți, sunt român, mă predau! Nu trageți, sunt român, mă predau! Doi soldați români din Armata de Nord l-au escortat până în fața căpitanului lor. Unul dintre
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
răsună , bacii-s fără stână, Munți-s goi, Ștefan oastea cum ș-adună? Ape,, turburi'' ,mânioase vin până sus, Mătură-n cale din la răsărit pân'la apus... Se tulbură vremea ,cum mai văd orbii, Că soarele bătrân sălășluiește-n scorburi? Bădie....... pe pământ vorbesc și corbii! Da bunătatea și răbdarea nu mai sunt, O izbutit Satana Bădie pe pământ.. Unde-i lumea cea din satul de-altădată, Unde povestea mea era o inocentă fată? Iar versul dumitale pasăre măiastră! În
BĂDIE ÎNCĂ ÎȚI MAI SCRIU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366487_a_367816]
-
caută drumul spre o viață cvasiascetă, cât timp nu se usucă rugul de vie. Și-atunci, cum să nu-și dorească omul să se rupă custurea care taie vița de vie?... căci, dacă ar cunoaște veselia, chiar și fiara din scorbură ar râvni strugurii! Vinul e pricina amânării multor fericiri până la culesul viilor. Dacă vine primăvara și nu înfloresc viile, pot să se usuce toporașii și narcisele!... Iar dacă veți fi citit aceste file, sorbind din ele dragostea, visul și amintirea
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
unui copac despuiat de veșminte. Bănui că este Toamna, după trena de frunze ce-i împodobea veșmântul. Pentru că a început să plouă iar vântul să bată din ce în ce mai tare, Alexiei i se făcu pielea ca de găină și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore. - Doamne, ce frig e! exclamă fetița supărată. De ce ești așa de furioasă?! E frig, ai alungat păsările și ai scuturat frunzele copacilor. -Eu ador frigul și zilele mohorâte, nu-mi place căldura! îi răspunse zâna. Chiar
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
hotar. Sunt un impuls adus de sărbătoare prinosul se amestecă-n candoare, am în adâncul gândului un vis legat de un destin, un punct, un paradis. Și mă amestec cu volbura de luna din luciul ei puterea se adună prin scorbura durată în copac iar gândul doarme în hamac. Nu mă pedepsiți sunt liber, nu damnat! în silogismul dezbrăcat, trei judecați aduse că reduta când mă avânt în volbura tăcută. Prima întrebare, nașterea că salba o viață acoperită, o monada, iar
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365768_a_367097]
-
povesti despre o grădină mai puțin obișnuită, în care doar copiii pot pătrunde. Pe aleile ei, presărate cu nisip fin și mărgăritare sclipitoare, pășesc îngerii. Fiecare tufiș este un mister, o lume aparte se ascunde printre crengi și frunze, prin scorburilor bătrânilor copaci. Flori sunt peste tot: trandafiri, iasomie, crini, petunii, călțunași în cascade multicolore ce se întind chiar și pe gard. Fiecare floare este o poezie, o odă a frumuseții închinate vieții. Lăudată fie mama Natură! Cascade de bulgărași de
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
Băgară de seamă că și soarele privea admirativ îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Miracolul dumnezeiesc poate aduce Întoarcerea lui Lazăr sau Tămăduirea sufletului. Aflatele ne sunt adevărat Leac de dor, puteri să mergem mai departe. Eu mi-admir cu dragoste Inelul gândind cu nostalgie la perechea lui pierdută cândva și găsită într-o Scorbură din livada mea, păzit cu strășnicie de Șarpele casei ca să nu mă implic în vreo fatală poveste Matrimonială. Către seară, ajungem neapărat și La... Concordia. Pe drum, glasuri mai agitate ori mai calde se-ntretaie: Dați-o-ncolo! Ce, suntem
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PHILOSOPHIA PERENNIS Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Am privit în ochii unei stele ce apunea, pâlpâind, întru scorbura infinită a nopții, și-am găsit umbra unei fericiri ucigașe ce mă pândea de câteva vieți și ceva. Privirile noastre s-au întrepătruns în bezna pustie și rece ca două cuțite ascuțite spre timp: iscodirea mea i-a pătruns în
PHILOSOPHIA PERENNIS de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366273_a_367602]
-
operele marilor clasici rămâneau necitite. De data asta venise cu gănduri mari. Dar nu reuși nici acum, să vedeți de ce. În acea livadă se întâmplau multe lucruri bizare care o sustrăgeau de la citit. În primul rând, observase că într-o scorbură de copac își făcuse cuib o păsărică frumos colorată, cu moț roșu și cu pene ca cicoarea. Nu era singură, avea pereche, și cărau de zor pene, mușchi și fire de iarbă uscată, să-și zidească cuibul lor. Liliana lăsa
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]
-
felul răsar din plafoane, șerpi se încolăcesc pe stâlpii templelor, maimuțe înțelepte sugerează cumințenia celor ce nu zic, nu gândesc și nici nu grăiesc de rău. La fântânile lor sacre te purifici prin procedeul elaborat al spălării, etc... Câte o scorbură de copac devine și ea un templu, unde lumea își pune mâinile împreună și se roagă. Văd răvașe lăsate la intrările în temple, mă gândesc că sunt dorințele trecătorului lăsate la ușa templului, spre îndeplinire. Impresionează densitatea de temple în
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
CAPITOLUL 70 VIAȚA MONAHULUI ADOLOS MESOPOTAMIANUL ÎNCHIS Tot avva Paladie ne mai spunea că după avva David a venit alt monah, numit Adolos, de fel tot din Mesopotamia. Acesta s-a închis pe sine în altă parte a orașului în scorbura unui platan. Și și-a făcut în el o mică fereastră. Prin ea vorbea cu cei care veneau la el. Cand au venit barbarii și au jefuit toată țara, s-a întâmplat să meargă și prin locul acela. Un barbar
LIVADA DUHOVNICEASCA (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352398_a_353727]
-
fond. Iată, cât de simplu pre limba filosoficeas- că, explică autorul miracolul creației: „Când am denumit frunza/ Copacul gândea muguri pe ramuri, / implorând să vină căldura din afară / își tot sorbea târziul din așteptări. /.../ Chiar și copacul din mine /cu scorburi pline de cuvinte, / denumindu-le cu numele lor / le tri- mite prin frunze la cer.// Nu știu ce întâmplări / cu norii de-a valma sub ele/ le stropesc cu vorbe la rădăcini / și sfârșesc întrupându-se în poeme.” (Copacul din mine). Această
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]