361 matches
-
erau oare oamenii aceia? Să fie sufletul un străin pe pământ? Încotro oare își îndreaptă pașii? E vocea lunară a surorii prin noaptea sacră ceea ce aude călătorul întunericul în barca sa nocturnă în iazurile lunare printre crengi putrede și ziduri scorojite. Cel care delira este mort, străinul a fost îngropat. Soră a tristeții zbuciumate privește! O barcă înnebunită se îneacă sub stele chipul tăcut al nopții. Pentru că nu există poezie festivă, a spus cineva, căci poate numai despre timp și despre
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
între opt și zece seara. Asemeni tuturor vecinilor, stocam în cadă cantitățile necesare pentru W.C., iar în oale supradimensionate apa pentru gătit și spălat alimentele. Drept urmare, când intrai în baie te trezeai într-o saună plină de mucegai, iar pereții scorojiți trebuiau recondiționați cam o dată la două luni. Cu toate acestea, absolut toți vecinii oameni de condiții mai degrabă modeste: un maistru militar, o soră de spital, un șofer la salvare, o muncitoare, doi pensionari etc. făceau eforturi să păstreze acea
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
pierzaniei, diform pînă la teratologic, textualizînd Nimicul, stă în atenția specială a lui George Vulturescu: "Nordul este o pîclă, zice Ion./ Nordul e o valvă a Nopții, adaugă tot el./ Nordul este cînd vezi, spun./ Înconjurăm Turnul cu ceas. Cadranul/ scorojit pare găvanul unui ochi orb./ Pare un ovar gata de fecundat, rîde Timotei./ Să-i umplem gura știrbă cu poemele/ noastre, țipă Varlaam. Prostii, Nordul e/ o mlaștină, o iarbă cleioasă, continuă să/ bolborosească Ion" (Pieziș, Nordul stă pe litere
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
în materie, ca salvare a acelui "aer de vechime", a acelui aspect mat, patinat de vreme, al suprafețelor, devenite "grație" unei așa-zise renovări - ce oroare! - netede, lucioase, sclipitoare, "nou-nouțe". De câte ori nu m-am uitat, în biroul meu, la pânza scorojită pe care se deslușea cu greu un Înger ascuns în întunericul cu tente verzui al nopții; după restaurare, l-am descoperit profilându-se dintr-o dată pe un strălucitor fond albastru. Era de nerecunoscut, era un străin pe care poate altcineva
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
Cola din autogara 1 Mai bătrâna în zdrențe și pescărușii orbi se roagă pentru mântuirea lumii Bântuirea Sunt copilul fantomă și bântui o clădire numită Pavilionul de Băi din orășelul Alcatraz Cu mintea zdruncinată fără argumente pe coridoare cu pereții scorojiți Mă caut în ochiurile de geam spart și scrijelesc uși cu vopsea albă crăpată de timp Umblu pe urmele hoților de faianță și spărgătorilor de țevi tânjesc la comoara ascunsă în seiful mare și ruginit de la parter Nu știu ce vreți voi
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
treaptă este artista Eva Radu: "A fost o provocare pentru mine să acopăr tot acest spațiu cu pictură..." Proiectul nu se va opri aici, întrucât inițiatorii vor să transforme în opere de artă și alte străzi degradate, dar și pereții scorojiți ai unor case vechi.
Proiect inedit în Capitală: E genial! by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38042_a_39367]
-
Roxana Lipscani- terase întinse de-a lungul străzilor. Din când în când, câte un cerșetor. Aerul boem de altădată s-a transformat azi în „vara nu dorm”. Un maldăr de gunoaie și-a găsit locul în fața unui magazin. Cu fațada scorojită și cu lacătul pus: deasupra scrie ceasornicărie. Anticariatul- la fel. Tradiția Lipscanului a rămas doar în literele ruginite, de cele mai multe ori, uitate deasupra unei terase. 40 de ani de Lipscani Un singur magazin și domnu’ Tănase, atât a mai rămas
Meșteșugul și cârciuma din Centrul Istoric al Capitalei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22543_a_23868]
-
de suportat, persecutată de oamenii din jur... bucățile de tablă zdrăngănind ritmic pe cimentul grădinilor pustii, perfect rotunde, lipsite de plante...imaginile halucinante, strălucind și dispărînd rapid pe geamurile scăpate de sub obloanele din scîndurele de lemn vopsit, o vopsea încinsă, scorojită, leproasă... Băi, zice, mai bine "comentează-mă" pe mine... Și-atunci începeam: afară să se topească întunericul... tu să zbori către turla cu cruce... eu să vreau să te prind... de picioare! Prinde-mă, prinde-mă, țipai, e o.k
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
îndepărtată regină era Muzica și rege era Dansul, pe cea mai mare plăcuță de argint scria: Alegría. Fiindcă prin acele orașe prin care trecusem, oamenii se adunau la colț de stradă cu flaute, chitare și tobe, iar zidurile vechi și scorojite cântau odată cu ei, sărăcia nu putea învinge Alegría. Fiindcă în acea țară îndepărtată soarele era veșnic tânăr, viața era o bucurie: alegría de la vida. Îți privesc încheietura mâinii pe care lucește, șters, altă brățară, scumpă și banală, ornată cu un
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
cu umărul ușa grea din sticlă jivrată și fier forjat. mirosul de aluat și dezinfectant ieftin îi umple nările cât străbate coridorul încercând să nu se uite la pișcoturile albnegre pe care calcă apăsat. bate la cealaltă ușă cu vopsea scorojită și așteaptă să i se răspundă apoi se trezește în fața lui fräulein anne. privirea ei verde de sub linia severă a bretonului îi face buzele să tremure. lungit sub spaliere motanul picu pe care frau faust i l-a lăsat în
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Unde-i concretul pur Unde-i concretul pur acest concret căzut din înalturi de-o seamă cu ele unde-i? țipătul gaiței sfîșiind cum un pumnal gaița ce-l emite o piramidă umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise al prafului așternut pe drumul de țară un salahor cară cu roaba veșmintele copilăriei tale amestecate cu degete lipicioase cu țipete tandre cu pleoape ce încă se mai zbat pe
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
ajuns în gara stațiunii, odată cu pîlcul de tineri gălăgioși, care călătoreau în fiecare zi spre stabilimentele băilor, nerăbdători să se arunce în apa sărată, care îi aștepta. Am pătruns și noi în parcul stațiunii înconjurat de un gard de metal scorojit. M-am oprit ezitînd să pășesc mai departe. Cele trei lacuri îmi păreau trei bălți cu apă stătută. Dispăruseră arbuștii de leandru sădiți de o parte și de alta a lacurilor moarte. Dispăruse și stratul cu flori de sezon, dispuse
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
clasice cu orientările contemporaneității. Amintirea doctorului Biberi, cîndva un personaj de prim-plan, a apus discret. Putea fi văzut, în anii din urmă, purtîndu-și bastonul alb, semnul distinctiv al unei categorii îndurătoare. Venea în parcul spațios, întotdeauna pe aceeași bancă scorojită, apoi revopsită și iarăși scorojită... Tăcere căruntă, aiuritoare. Cînd și cînd se însoțea cu un vrednic matein, recunoscut și el în lumea literelor, Radu Albala, îngrijitorul ultimei ediții semnate Ion Biberi. Trăiască visătorii! Și dreptunghiul imaginar ca un ecran. Soarta
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
doctorului Biberi, cîndva un personaj de prim-plan, a apus discret. Putea fi văzut, în anii din urmă, purtîndu-și bastonul alb, semnul distinctiv al unei categorii îndurătoare. Venea în parcul spațios, întotdeauna pe aceeași bancă scorojită, apoi revopsită și iarăși scorojită... Tăcere căruntă, aiuritoare. Cînd și cînd se însoțea cu un vrednic matein, recunoscut și el în lumea literelor, Radu Albala, îngrijitorul ultimei ediții semnate Ion Biberi. Trăiască visătorii! Și dreptunghiul imaginar ca un ecran. Soarta literatului transpare din destinul cărților
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
meșter cândva în chestiuni bisericești, stătea bunicul meu, Vasile Cesereanu, stingher, sfios, stâlpnic și înfoiat bărbos. Locuia la Străini, trebuia să urmăm linia portocalie de pe asfalt, printre capele, cavouri și statui înaripate cu gene din văzduh înalt. Sub un pin scorojit, cu leșie în coajă, era o cruce cu romburi umflate. Bine te-am găsit, bunicule, bine-ai venit, draga moșului, (cum îmi spunea el pe când îmi dădea, pe la 10 ani, felii de tort zaharisit). I-am aprins lumânarea, am scâncit
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
dar eu cu atât mai tare aveam bănuieli. umblam pe străzi înguste mă-nghesuiau clădirile lor îmi luau pielea de pe mine luau carnea ieșeam la capăt doar suflet. străzi blegite de nefăcut nimic sute de ani. străzi pierdute în vopsea scorojită cu lemnul ferestrelor nedeschise vreodată lipit. eram deprimat. gheorghe observa și el că sunt deprimat mă vedea de departe stingea luminile nu voia să aibă de-a face cu mine. gheorghe! ziceam în șoaptă bucuros c-am găsit în fine
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
închis. Și-n locul lui Să se deschidă un supermarket, iar prețurile Să urce până la cer. Triptic de toamnă Fereastra mea e-un triptic de toamnă: Un călăreț cu fața galbenă, barba roșie Și plete verzi galopează spre blocul Gri, scorojit, de vizavi. Sub un soare Rece, pe cerul încă senin. Camera mea E o cutie mare, în care încap Și patul și dulapul și biroul și biblioteca. Trupul meu e-o federație străveche, Cu legi de neînțeles. Mintea mea E-
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la frontispicii de clădiri și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o strălucire ciudată, de o acuitate hipnotică
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
Siberia Te aud suspinînd, deși la cîteva zboruri de pasăre de mine, te văd întinsă în întunericul pustiu al casei, și-n jur ziduri și străzi încleiate-n somn brăzdat, sticla sfărîmată de asfalt, uruitul unui camion peste pod, lătratul scorojit al cîinelui în lanț, te aud suspinînd, întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea ondula licurînd răsfrîngerile de soare ale adîncului, pescăruși moleșiți de amiază săltau
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
urca docil în sus, pentru că în jos stă cineva care face scandal. Pîmânt roșu negru Allumette Pe piele mi se plimbă agale nu muște, costelivii îngeri. Femeia de culoare doarme lânga mine, pe o tejghea cu ardei iuți de soare scorojiți. Salvați din scurta mea memorie. Nimic nu mai țin minte! Oameni jilavi, rame trezite leneș din pământ natal cu morții tineri îngrășați. Plouă cu sânge în orașul copilăriei mele (bâlci, acadele, carnetele roșii, hrănit cu idealuri roșii poporul meu născut
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Elena Badea Melodia "Miracle", interpretată de Paula Seling și Ovi, va reprezenta România la ediția din acest an a concursului Eurovision, iar videoclipul piesei a fost lansat duminică. Într-o cameră degradată, cu interior scorojit, în care ploaia care a început se prelinge peste tot - în interior, pe pereții camerei, peste mobilierul vechi, începe miracolul renașterii naturii. Filmat într-o singură zi, dar editat și îmbunătățit de către echipa coordonată de regizorul Alex Ceaușu cu efecte
Eurovision 2014: Clipul piesei "Miracle", care va reprezenta România, a fost lansat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79240_a_80565]
-
editat și îmbunătățit de către echipa coordonată de regizorul Alex Ceaușu cu efecte vizuale pe parcursul a mai multora, videoclipul piesei "Miracle" prezintă povestea miracolului renașterii naturii. Apa ploii care a început să cadă se prelinge într-o cameră degradată, cu interior scorojit, face posibilă transformarea interiorului într-un tot viu. Melodia care va repezenta România la Eurovision 2014, la Copenhaga, în Danemarca, va intra în a doua semifinală a concursului Eurovision, care se va desfășura pe 8 mai. Finala internațională a concursului
Eurovision 2014: Clipul piesei "Miracle", care va reprezenta România, a fost lansat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79240_a_80565]
-
1944-1961, nu credea că va mai da peste articole care s-o surprindă sub unghiul cameleonismului intelectualilor. Și totuși, revista care i-a dat peste cap așteptările, aducînd-o în pragul stupefacției livrești, a fost „Glasul Patriei“, la ale cărei pagini scorojite a ajuns din întîmplare, din nevoia de a verifica o informație bibliografică, a cărei depistare nu trebuia să-i ia mai mult de o zi, pentru ca apoi, uitînd de intenția cercetării, să se dedice lecturii sub fascinația răului pe care
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
uleioase și macarale de descărcare. Cum Veneția este Veneția, în portul ei se aflau și luxoase nave de vilegiatură, prilejuind croaziere în Creta ori Egipt. Pe lângă acestea, navele de marfă erau fade și sărăcăcioase, dar nici una nu era atât de scorojită precum o navă părăsită lângă doc, unde, parcă, însăși viața dispăruse de tot. Ei, da, mi-am spus cu fatală candoare, aceasta se potrivește într-adevăr cu decrepitudinea Veneției, iar scorojeala ei pare să fie în consens cu igrasia palazzo-urilor
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]