522 matches
-
cauzat o adevărată vâlvă. Vreți să ne uităm? Douăzeci de minute mai târziu, Harry era stupefiat. Oare visa? Avusese malarie? Nimic din toate astea nu avea vreun sens. Era clar aceeași Înregistrare. Oare Roxanne distribuise mai multe copii? Și acea scorpie de Belinda. Chipurile, educatoare! Punea pariu că râseseră pe tema asta! Anzenberger Îi vorbea. Îi zicea că Îi vor arăta acum cealaltă Înregistrare, a consecințelor. — Iar acum de la sediul central din New York, ultimele știri despre „cei unsprezece dispăruți“ și noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din Ioana; mai vrei?“ „Ești erudit. Priviți-l, stimați părinți.“ „Stimați părinți/ Futu-vă-n dinți!“, a rostit Cezar, impecabil. „Oricum,“, l-a ignorat Mihnea, „să presupunem că-i una care-i umflă ficatul, i-l face cât plapuma. O scorpie, o jartea penală. E frumoasă? E deșteaptă? Are lipici la pat? Cu ce-l ține pe tip?“ „N-avem suficiente date.“ „Ba avem. Știm cum o cheamă: Adina. Cunoști vreo Adina?“ „Nu. Adina și-mai-cum?“ „Adina Gheorghe. Îi dă numele, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
profei și apoi ghiozdanul încărcat jos, în praful pe care după teză aveau să-l șteargă de pe materialul colorat, pentru ca profa să constate că ordinele ei au fost aduse la îndeplinire cu strictețe. Profa mai arunca cîte o ocheadă de scorpie, te încremenea dacă te uitai în ochii ei și imediat terminai cu zgomotul. Alin întîrzia să-și alinieze ghiozdanul. Se mai uita în el, poate o fi uitat ceva important, vreo fițuică. Profa n-a avut nevoie de cuvinte să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
măsură de vină pentru modul în care arăta; spiritul său era un creuzet prost. Și de asemenea era vina lui că nu era în stare să-și păstreze soțiile și iubitele. Din câte am auzit, prima lui nevastă era o scorpie amețită. Și Annie are și ea un aer de curviștină. Oare ce le-o fi împingând spre el la început? Asta chiar mă interesează, îmi spunea Mimi. Și presupunea că femeile astea confundau mutra lui mohorâtă cu a unui drac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
femeii îi lunecă pe braț, pînă la degete, pe care le-a cuprins să le poată duce sub obrazul culcat pe saltea. Dacă aș fi avut talent și dacă n-ar fi făcut-o Shakespeare, aș fi scris eu "îmblînzirea scorpiei"" surîde actorul. De ce surîzi? șoptește Nina. Ai obrazul fierbinte răspunde bărbatul, mișcînd încet degetele pînă spre urechea ei. Și buze frumoase, conturate..., ba chiar provocatoare... Ssst închide Nina ochii, înfiorată de plăcere, dorind să rămînă așa, în așteptarea somnului. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sîntem ca la Evanghelie... Theo era tînăr, frumos; adusese cu el o anume puritate..., o... Un timp, profesorul stă ca paralizat, apoi, dintr-o singură mișcare, o prinde pe bătrînă de umeri, izbind-o de perete, căutîndu-i cu degetele gîtul: Scorpie bătrînă, de ce nu mi-ai spus pînă acum, de ce?! Ai lăsat-o pe fiică-ta să-și bată joc de mine. Atunci, în '54, mi-a arătat actul de naștere al fetiței, zicînd că-i a mea, iar eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am speriat de moarte... De ce-a făcut-o?! Pentru că i-ai întors spatele după ce ți-ai bătut joc de ea ripostează cu fermitate bătrîna, dar profesorul continuă să țipe: Ba mi-a reținut, la agenție, și bilet lîngă tine, scorpie! strînge cu putere gîtul femeii. Cînd o vede pe bătrînă căzută în genunchi, în zăpadă, privindu-l cu ochii măriți, spune, umplîndu-și vorbele cu dispreț: Și eu, care l-am venerat pe tatăl ei, de la care am învățat atîtea... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu vă speriați! Nici unul dintre voi! Sunteți cu mine! Dacă va fi hrănit, până la cântători, cu carne omenească sau cu sânge, mârșavul boț însuflețit, de-o șchioapă, va răsări, va crește și va tot crește, înzecit, cum cresc libărcile și scorpia și șerpii, prin puterea vrăjilor demoniace, necromantice, a farmecelor ce l-au zămislit; și se va preschimba, din embrion, în Plaga Plăgilor! Într-un Tartor, într-un Ne-Asemeni, într-o Ne-Ființă, într-o entitate cu desăvârșire rea, spurcată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de noapte. Pâcloasă, ostilă, revărsată și deosebit de rău prevestitoare. Lipiți-vă de mine! îi strânge Arhanghelul împrejurul său, cu Sile și copilul botezat plasați la mijloc, ca o cloșcă decisă să-și apere puii. Se mișcă puterile întunericului! Spiritele rele! Scorpiile! Vin după cei morți... Un fluierat. Galopează...! Tropotă...! Sosesc...! Un freamăt. Vin...! Se-apropie...! Un vaier. Au ajuns...! S-st...! Le auziți...? O vâjâitură o țiuitură fluturată, ca un zgreapțăn fioros și prelungit, printre coroanele stufoase ale copacilor și printre
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mama ei. O babă acră și plină de ciudă, ca o bubă de puroi, Într-atât de rea Încât soțul preferase să crape sub roțile unui autobuz decât s-o mai suporte. Emma, În curând informă și diformă, ca și scorpia de Olimpia, cu sânii blegi și căzuți, cu burta revărsată, cu părul rar și cu vene verzi, proeminente, vizibile pe picioare ca niște viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un măr vechi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ele, Valentina era cea mai mlădie, iar la zdruncinăturile acelea marțiale se clătină. Iapa luă mingea și se așeză din nou dincolo de linia de fund. Aruncă o altă privire criminală adversarelor - de fapt, chiar Valentinei, pentru a o intimida. — A, scorpie scârboasă, ai două crăcane de parc-ai fi o masă! strigă un puști cu haină din piele de ren care se agita chiar lângă Antonio. Ei bine, nu era tocmai puști. Era o pălugă lungă de vreo doi metri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
felinarul. Crăcănat În mijlocul bătăturii, Înfipt până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa, poreclită Ciocănitoarea, să-l găzduiască numai pentru o noapte pe colegul cel Înghețat. Otrava a Încuviințat până la urmă, dar cu condiția să-l culce În pat cu un moș de nouăzeci de ani care trăgea să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șomer, că n-a fost În stare să ungă pe cine trebuia din conducerea Întreprinderii de avioane când s-au făcut concedieri. Nu are destui bani pentru băutură și a devenit cam singuratic, asta și din pricina nevestei, care e o scorpie fără pereche și-i scoate Întruna ochii că e un Întreținut. Are un copil pe care Îl plimbă toată ziua prin parc. Gicăpuțămică e Încă holtei și, de câte ori ne vedem, Îi aducem aminte că, pe când degera În tranșeele din poligonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai avem!” lătrase scurt scorpia. Altcineva!” Se așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l Îmbărbăteze, de parcă furia tânărului și neputința n-ar fi fost stârnite de nenorocitul lui dosar de suplinitor. În bazarul de lângă piața de legume Îi găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-ai săi sângeni să-i căsăpească,/ Vrând singură în țară să domnească.”1015 Femeia rea devine supusă și unealtă a spiritelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dimov-regizorul se adresează în fapt unor spectatori; episoade în genul eminescianului Memento mori, pulsații din Apocalipsă ori din bolgiile Infernului dantesc evoluează între o melancolie reținută și tensiune. Într-o îmbulzeală nebună foiesc regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca la Dante: Cresc împliniți acei care-au negat, / Poznași eretici, monștri de otravă, / Bufoni cu ochi de împărați pe tavă, / Prelați
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu una din fiicele ei, dar Făt-Frumos refuză și pleacă mai departe. Descoperă în curând o câmpie "pe de o parte cu iarba înflorită, iară pe de altă parte pârlită"794. Calul îi aduce la cunoștință că aceasta este câmpia Scorpiei cu trei capete și care varsă smoală pe unde trece, "soră cu Gheonoaia". Făt-Frumos îi zboară un cap, apoi, după ce aceasta îi dă "înscris cu sângele ei"795, i-l înapoiază. În cele din urmă ajung într-o câmpie înflorită
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
voie să se plimbe oriunde în acest paradis cu excepția Văii Plângerii. Urmărind un iepure ajunge însă în această zonă interzisă și e cuprins de un dor nestăpânit de părinții săi. Neputând fi oprit, Făt-Frumos pleacă să-i revadă. Pe moșiile Scorpiei și ale Gheonoaiei găsește orașe și oameni. Nedumerit că toate se schimbaseră în doar câteva zile, el află că, de fapt, trecuseră câteva sute de ani. Găsește în sfârșit palatele părintești dărâmate și năpădite de buruieni. Coborându-se în pivniță
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
într-o fântână aflată în peștera de lângă munții ce se bat în capete și "se va zvidui de orice tristețe și va căpăta tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte". După mai multe încercări inițiatice Făt-Frumos găsește fântâna (care aparținea Scorpiei Pământului) și se scaldă în ea, deși Zâna fântânii îl avertizează că "bine n-are să-i fie". Pleacă spre curțile împărătești, dar nu mai găsește pe nimeni. Trecuseră mai bine de o sută de ani, părinții săi muriseră, doar Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cosânzeana îl mai aștepta, căci nu putuse muri înainte de a-l mai vedea o dată. Rămas singur, Făt-Frumos se întrebă cu durere: "Ce mai îmi folosește mie Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte dacă n-am pe nimeni pe lume?" Scorpia Pământului vine și îl ia să-și ispășească păcatele: "După ce îți ispășești păcatele vei muri și tu și ai să te faci pământ. Din țărâna ta o să răsară flori, au să crească pomi și o să crească grâu. Așa v-a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și introd. Andi Bălu, București, 2000. Antologii: A Sheaf of Poetical Scraps (Unknown Congreve), București, 1923. Traduceri: Shakespeare, Hamlet, București, 1938, Coriolan, București, 1940, Furtuna, București, 1940, Henric V, București, 1940, Poveste de iarnă, București, 1942, Regele Lear, București, 1942, Scorpia îmblânzită, București, 1943, Tragedia lui Othello, maurul din Veneția, București, 1943, Doi domni din Verona, București, 1944, Noaptea regilor (A douăsprezecea noapte), București, 1945, Nevestele vesele din Windsor, București, f.a.; Teatru englez (Bernard Shaw, Eugene O’Neill, John M. Synge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Strigă către El : «Stăpâne !ă, și‑ți va răspunde. Atinge ciucurele hainei Lui (Matei 9, 20) și‑ți va vindeca nu numai această boală, ci toate patimile. Dacă mintea ta ar fi unde trebuie, nici mușcăturile șerpilor veninoși și ale scorpiilor n‑ar putea ajunge la simțirea durerilor trupului. Am uitat, zice, să mănânc pâinea mea de glasul suspinului meuă (Psalmul 101, 5‑6). Nu te necăji. Mila lui Dumnezeu Îți este aproape. Te Îmbrățișez Întru Domnul. Fă‑te sănătos, strigând
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a făcut disidență în ochii familiei, fiindcă se ocupa de minora problemă a fotbalului. În viziunea nostalgicilor, pe vremuri, nici nu era atît de rău: îți dădea Statul casă cu chirie și bilete la băi. Dacă n-ar fi fost scorpia de coana Leana și pîinea pe cartelă, mai că n-aveai de ce să te plîngi. în mijlocul acestui univers al absurdului confecționat de Dinel Staicu, la Podari au aterizat mai multe statui care n-au ce căuta acolo. Prima, a lui
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
înghițea și tăcea". Acrivița a dat în patima jocurilor de cărți, pierzând mulți bani. Bârfea apropiații, printre care o prietenă de familie și îl acuza pe soț de relații extraconjugale. Acesta își iese din fire, o consideră pe Acrivița o "scorpie nebună", "mai îndrăcită decât talpa iadului", iar reacția ei este pe măsură: îi aruncă în față castronul cu ciorbă fierbinte, îl acuză în fața musafirilor că are țiitoare, că umblă beat și o torturează. După o vreme, atmosfera se înseninează, soții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]