1,649 matches
-
-i cea mai clară dovadă că planul lor are și scăpări, că scîrțîie în mai multe locuri, mai are careva dintre voi vreo copie a proclamației Frontului Democrat de la Timișoara? — O aveam eu pe undeva, spune Gulie începînd să-și scotocească prin buzunare. — Mare tupeu a avut nenorocitul ăla, își amintește intrigat Dendé, gîndindu-se la Timișoara, dacă aș fi ajuns doar puțin mai devreme, n-ar mai fi avut timp să-și facă jocurile, de asta puteți fi siguri sută la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ție o să-ți facem o intrare triumfală pe post, ca unui salvator al neamului, n-ai altceva de făcut decît să-ți pui la punct discursul. Petrică și Monte Cristo zgribulesc și ei de frig în fața unei cabine telefonice, își scotocește fiecare buzunarele după ceva mărunțiș, ar fi culmea să o dăm în bară chiar acum din cauza cîtorva lei, se impacientează Petrică, stai că am găsit, îl liniștește Monte Cristo, uite aici, îi strecoară în palmă cîteva monede reci de un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
posibil? Firește, ar băga mîna în foc că între timp cu toții se maturizaseră și învățaseră din greșeli. Cum oare de nu se gîndiseră deloc la asta pînă acum? Pe Roja îl pufnește rîsul în plină stradă, pe Bulevardul Țării, își scotocește buzunarele după niscaiva lovele, te-au lăsat lefter prostuțule, începe să se gîndească, ai făcut o prostie mai mare decît tine, acum în ce o să-ți mai îneci necazul? Nu ți-a mai rămas o lețcaie, nici măcar atît cît să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu prizonieri de război sau de cele din lagăre, văzute prin filmele tinereții lui. Un om În plus este un blestem pe capul abonaților: hazardul poate să-i pună În gamelă tocmai lui bucățica de carne pescuită de cea care scotocește cu linguroiul În imensul cazan. Ultimul flămând de la coadă, un bătrân cu niște ochelari murdari, legați cu elastic, Îl privește cu ură pe Antoniu care s-a apropiat de el, și-și strânge crăticioara la piept, cu un gest reflex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
calea ferată și Antoniu ar vrea să se Întoarcă din drum. Astăzi nu-l trage inima să stea cu mâna Întinsă la gura metroului. În preajma marilor sărbători, cerșetorii se Înmulțesc, iar dărnicia oamenilor se face simțită, aproape fiecare din ei scotocindu-se prin buzunare și Întinzând bănuțul mult așteptat. Orașul pare asediat. Deși e luni, deci o zi obișnuită de lucru, pe străzi e o Înghesuială infernală, iar magazinele sunt asaltate de cei care-și fac ultimele cumpărături. Antoniu se gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atunci, din gura mamei iese o șuviță, de sânge pe care tata se repede să și-o Înnoade la gât ca pe un fular. Din acest moment, Încăperea se umple de veverițe albe, care sar și aleargă peste tot, și scotocesc cu gheruțele printr-un morman de paie, se urcă pe masă, pe scaune, pe pat, intră pe sub pat, și, apoi, cu cozile lor stufoase, mătură dușumeaua. Tata și mama le aruncă una după alta În foc. Eu plâng și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
erau inaccesibile. Nu se putea intra decât pe ușă. M-am opintit în ea zadarnic de vreo două ori. Apoi mi-am amintit că la parter rămăseseră uneltele zugravilor. M-am repezit în jos pe scări și am început să scotocesc prin ele. Ușa de la intrarea în clădire era deschisă, ca de obicei, iar afară, oamenii treceau încolo și încoace pe trotuarul ud. Am ales o mistrie grea cu vârful lat și un ciocan și am urcat scările în goană. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dar asta e treaba ta. Am simțit că am dat dovadă de slăbiciune și că asta mi-a fost fatal. S-a mișcat și odată cu ea s-a mișcat și umbra ei pe podea în lumina rece a soarelui. În timp ce scotocea prin buzunarele paltonului în căutare de țigări am avut convingerea că în clipa următoare îmi va spune să plec. Am început să înaintez spre ea și, văzându-mă, ea a încremenit pentru o clipă; apoi și-a continuat în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem erau pe masa din camera de zi, dar mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
către cea mai apropiată stație de Stadtbahn, respirația noastră fumegând În aerul Înghețat. — La cine te referi? — La Felix, desigur. — La cine? Râzând, Dora Își eliberă brațul de al meu. — Nu ți-ai dat seama că e o ea? Am scotocit după țigările din buzunarul hainei, fiind conștient că erau undeva sub hârtia și chestionarul pe care le-am Îndesat În el. — Normal că mi-am dat seama. De cum a intrat. Comportamentul acela politicos. Masculinitatea aceea rafinată. I-am zis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Undeva unde e clar că nu... Că nu-l observi. Exact. Sub nasul tău. Asta ziceam și eu. Așa că am răscolit Încă o dată toată casa. Și de data asta, răsplata a fost pe măsură. Trăgându-și geanta mai aproape, Anton scotoci prin ea. Îmi poți explica eventual asta? Ridică o bluză galbenă, pe care o purtasem vinerea trecută. — E... — Nu, stai așa. Am observat cu greu că folosise bluza pe post de ambalaj pentru un obiect. Golind conținutul, Îl puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înregistra numele secției pe care o voi vizita, Îmi Întinse stiloul cu un gest elocvent. Am semnat repede. Apoi, mulțumindu-i, am tulit-o sus pe scări. Intrând În sala de lectură, am observat un domn la biroul cel mare, scotocind printr-un maldăr de documente cu un aer de iritare crescândă, de parcă ar fi căutat declarații de care era sigur că sunt acolo, dar pe care un editor viclean avuse neobrăzarea să le tipărească cu cerneală invizibilă. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe cineva care s-ar potrivi perfect... Când, În sfârșit, partea mea mai chibzuită o ajunsese din urmă pe cea care gonea Înainte nesăbuită, jonglând cu cuvinte mari, dar fără prea mult tact, Dora Își deschise portțigaretul. În timp ce eu mă scotoceam În buzunare după un chibrit, mi-a explicat că, oricât de incredibil ar fi părut, era și ea la curent cu ceea ce se Întâmpla În lume, ca toți ceilalți. Despăturind ziarul cu care venise, Îmi arătă titlurile. „ATENTAT LA MILANO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până la urmă, că filmul e la mine și că l-am ascuns pe undeva În apartament? Așa s-ar fi putut explica de ce prietenul meu Îmi oferise locuința lui drept adăpost. În timp ce dormeam În patul lui, a putut să-mi scotocească locuința fără să fie deranjat. Asta ar fi explicat și motivul pentru care haina sa era Întreagă. N-ar fi putut să o ia cu el pentru că ar fi trezit suspiciuni. Însă asta nu Însemna că haina trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și-ncep să țip: Nu mă simt bine - n-aveți de gând să mă lăsați odată în pace? După desert - pe care îl mănânc fiindcă, întâmplător, îmi place șarlota, chiar dacă-i detest pe ei -, după desert mă-ntorc la baie. Scotocesc prin lenjeria adunată peste săptămână în coș până dau de-un sutien murdar de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în imediata apropiere a canalului inghinal. Apăsând cu degetul în șanțul dintre vintre și coapsă, puteam să-i simt încă, în primele săptămâni de după dispariția sa, rotunjimea gelatinoasă; au urmat, însă, nopți de groază, când îmi scormoneam pântecele în van, scotoceam până sus, în coșul pieptului - vai mie, călătorul își pierduse urma în regiuni necartografiate și necunoscute. Oare unde o fi plecat? Cât de sus și cât de departe avea să meargă până să ajungă la destinație? Te pomenești că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plicticos În comparație cu tovarășul de compartiment. Tânăra nu căuta Încurcături - aceasta era expresia pe care ar fi folosit-o ea - iar el aprecie curajul, rapiditatea și decizia ei drept demne de admirat. — Cred c-o să fumez o țigară afară, spuse ea, scotocind prin poșetă după un pachet. Apoi ajunse lângă el. — Un chibrit? — Mulțumesc. Și, ieșind din raza vizuală a compartimentului, priviră Împreună În Întunericul plin de murmure. Nu-mi place tovarășul tău de drum, spuse Myatt. — Nu ți-i poți alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Închise fereastra și ușa de la dormitor, pentru că Îi era teamă că, dacă se Întoarce În dormitor, țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la scoică. Scotoci pe fugă prin studio, dar se decisese deja oricum să lase geanta pe birou. Purta Întotdeauna mănuși și pe geantă vor fi doar amprentele Annei. Era păcat că pierdea niște scule atât de bune, dar era pregătit să sacrifice orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
când aruncase o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul și-i răspunse la Întrebare cu „Da, cobor“. Nu-l crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și nu l-ar fi scăpat din priviri nici o clipă dacă n-ar fi trebuit să telefoneze la redacție. Pentru că, dacă mințea, ea era hotărâtă să-l urmeze la Belgrad și În noaptea aceea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmă, e ca și cum aș fi fost Îmbrăcată pentru o Înmormântare - o, mulțumesc frumos, spuse Lauren când Maria reveni cu o carafă de limonadă cu gheață și două pahare Înalte. Scuze. Doamne, cred că va trebui să fumez o țigară. Lauren scotoci În sac și scoase o cutiuță verde din piele de crocodil de mărimea unui etui pentru ruj. Cutia cu margini de argint conținea două „platine“, cum le zice ea, două țigări Marlboro Ultra Lights. Își aprinse una, apoi o lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-mă și Încercând să las În urmă candelabrele, și totuși candelabrele se țineau după mine, Își amintea Lauren. Nimic nu era cum trebuie, se Înfioră ea de neplăcere. Totul era o nebunie. Lauren alunecă languros din hamac și Începu să scotocească În geantă. După câteva secunde, scoase o superbă pereche de cercei din camee victoriană. Și i-a pus În ureche ca o expertă, spunând: — Îmi place la nebunie să port bijuterii pe plajă. Tinsley, nu crezi că astea sunt exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Despre ce vorbea Pheobe acolo? Hunter era la Londra? Acum două săptămâni? Dar... mintea mea goni Înapoi În timp. Era acela... era acela weekendul În care nu putusem să dau de Hunter? Mi s-a tăiat respirația. Am Încercat să scotocesc În calendarul meu mental, să pun cap la cap datele... era aproape exact cu două săptămâni În urmă, nu-i așa, când un putusem să dau de Hunter... deși, cine știe ce puteau să facă două sau poate trei deja, păhărele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
implorat-o. Ai luat-o razna. —Ba viața mea sexuală a luat-o razna. Ce n-aș da pentru un Sanford tânăr, necăsătorit și mai slab. Să fi avut un fiu... În timp ce taxiul ne zdruncina În josul bulevardului Fifth Avenue, am scotocit În geantă și mi-am scos BlackBerry1-ul. Așa, și acum am de gând să aflu cine este misteriosul G. Monterey. În ciuda hurducăielilor provocate de mașină, am reușit să tastez GOOGLE la BlackBerry și apoi numele G. Monterey. —Ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dreptate“, mă gândeam În sinea mea, În timp ce-mi puneam rochia pe mine. Să fii soție era infinit mai plăcut atunci când erai Îmbrăcată frumos. Exact când Începeam să toc ceapa, sună soneria: cu siguranță erau cei de la curățătorie. Am scotocit În geantă după niște bani și m-am dus să deschid ușa. Jim, chinezul de la curățătoria World Class Cleaners de pe 9th Street, care făcea livrările la domiciliu, stătea În fața ușii turtit sub greutatea unui maldăr format din costumele lui Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de argint cum era. Băgă de seamă că o observasem. —Lui Pheobe Îi place să fiu rea. Sunt singura ei supapă de descărcare. Ea este atât de ... manierată. N-o Înțeleg, conchise ea, părând confuză. Tinsley Își deschise poșeta și scotoci după un rimel și o oglinjoară. Dacă pui din belșug, ca pe o tencuială, arată très1 Kimora, continuă ea, Începând să-și aplice machiajul pe ochi. N-o să crezi ce mi s-a Întâmplat noaptea trecută, spuse Lauren, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]