587 matches
-
de la-nceputul lumii. Izbim mereu și ca-ntr-un surd ecou /ni se prăvale muntele-n timpane, /de parcă ne-am munci într-un cavou / să ne zdrobim truditele ciolane. / Și cum prin pâclă ne mișcăm înceți, /ni-s tâmplele un scrâșnet de motoare /și-n loc de mâini par-cam avea lopeți / și-am dumica șenile sub picioare. Iar către zori, împovărați de răngi, /de-ngenunchem pe deal ca pe-o Golgotă, /ne pare ceru-ntrezărit prin crengi, /halucinant, ca cea din urmă
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
în care Timișoara își adăuga o nouă circumscripție, a V-a, și când o apartenență de fapt a devenit transpusă și în drept: cartierul Mehala. După „mahale” și „orașul nou”, Franzstadt Trecutul orașului, începând din timpul stindardelor fluturânde și al scrâșnetului de arme și până în epoca în care doamne cu pălării cu voal și domni cu baston își făceau plimbarea de duminică pe Corso, răzbate la suprafață din presa de gravură, din pânza pictorilor și, mai apoi, din primele fotografii, dar
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
VĂ ROG... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sâmbătă, 30 Aprilie 2016 Din Săptămâna Patimilor Liniște, vă rog, Lumina doarme, A obosit de larmă și de chin, Lăsați să tacă scrâșnetul din arme, În pacea lor durută să mă-nchin! Lăsați-mi bucuria de pe față, Și-așa e plină lumea de noroi, Cât de curând se va trezi la viață Cel biciuit pe crucea dintre noi! Cu glasul plin de Dragoste
LINIȘTE, VĂ ROG... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384957_a_386286]
-
Seneca, zâmbii încântată urcând la volan. Dar nici nu-mi aranjasem bluetooth-ul, că mă trezii în ureche zbârnâind o biată precizare: -Dar mie mi-ai da răspuns de ți-aș zice așa? Și-nchise repede. Pe clipă se-auzi un scrâșnet de roți ambalate din pornire și un bolid roșu săgetă spațiul spre Exit . Peste o vreme aveam s-aflu ce-l chema în Cișmigiu de două ori pe săptămână, cel puțin. În momentul în care aflasem, trăisem un simțământ de
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
Maria. Gheorghe nu mai avea nimic din omul blând, cald, pe care îl cunoscuse și iubise atât de mult. Până și gura frumos conturată, cu buze pline, frumos arcuite, acum devenise aspră, colțuroasă, ca de fiară, încremenită parcă într-un scrâșnet permanent. Când, în cele din urmă, se hotărâse să iasă din casă, răceala lui Gheorghe se întinse ca o molimă asupra întregii familii și, cu atât mai mult, asupra sătenilor. Devenind suspicios, nu vorbea cu nimeni, doar răspundea mormăit la
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Trec clipe-ntre noi vinovate, Incendii stau stinse-n cuvînt. O taină mi-ești încă, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestre E scrîșnet, ciocnire și fum, Și-un singur vagon cu ferestre, Pierdut fără timp pe un drum. Mi-e sete de tine și milă, Căci te-am prăbușit într-un vis, Mi-e foame, albastru și silă, Tu - cel mai cumplit compromis
PRĂBUŞIREA ÎN VIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382891_a_384220]
-
Trec clipe-ntre noi vinovate, Incendii stau stinse-n cuvînt. O taină mi-ești încă, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestre E scrîșnet, ciocnire și fum, Și-un singur vagon cu ferestre, Pierdut fără timp pe un drum. Mi-e sete de tine și milă, Căci te-am prăbușit într-un vis, Mi-e foame, albastru și silă, Tu - cel mai cumplit compromis
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sfînt,Trec clipe-ntre noi vinovate, Incendii stau stinse-n cuvînt.O taină mi-ești încă, iubire,Pe care-o tresar și o ning,Însemn fără leac peste fire,Te chem, te condamn și te-nving. În regula faptei terestreE scrîșnet, ciocnire și fum,Și-un singur vagon cu ferestre,Pierdut fără timp pe un drum.Mi-e sete de tine și milă,Căci te-am prăbușit într-un vis,Mi-e foame, albastru și silă,Tu - cel mai cumplit compromis
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
EPISOD CENZURAT Episodul 50 EPISOD JUBILIAR întâmplare face - dar nu este oare întâmplarea expresia ghidușă a cauzalității? - ca tocmai acum o parte a personajelor noastre să intre taman în ceea ce, mult mai târziu, imbatabila înțelepciune populară va numi cu un scrâșnet moral de consoane, „crâșmă”. La începutul secolului al XVII-lea, deși cuvântul „crâșmă” nu prea era folosit, așezământul ca atare era binecunoscut. Numai în Stambul existau - martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii - aici am fost pe vremuri cu o femeie, dar nu mai știu cine era - o țigară, un coniac, the Wall, muzica lui Pink Floyd, scrîșnetul sfîșietor al pereților care se dărîmă scot la lumină secretele cărnii, o vulvă deschisă, sîngerîndă ca după un viol. Fața lui la lumina lumînării e parcă Îmbrăcată În celofan. Cuptorul aragazului arde. Din amintire sau din reflex vine un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
taxi și am venit direct aici. M-am uitat la ea. în mod bizar i-am crezut povestea. Dar știam la fel de sigur cum știam că stau acolo că, de asemenea, scoate minciuni printre dinți. De afară s-a auzit un scrâșnet; o cheie întorcându-se în broasca ușii principale. Am tresărit. Am fost bucuroasă că și Catherine Hammond a făcut la fel. —Catherine, unde ești? se auzi vocea lui Clifford Hammond din hol. — Sunt aici, i-a răspuns ea, dar... Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
liniște, și deodată, în curte se aude o bufnitură, de parcă s-ar imita tunetul la teatru; din niște folii de tablă aruncate din căruțe se fac lăzi de gunoi. Apoi, spre seară, foile de tablă rămase se rulează cu mare scrâșnet; am impresia că în curtea vecină se face același lucru, așa de tare se răsfrânge acest scrâșnet în casă. Când a fost asta? Câți ani să fi avut eu atunci? Urc scara plină de miasme și, în întunericul deplin, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
niște folii de tablă aruncate din căruțe se fac lăzi de gunoi. Apoi, spre seară, foile de tablă rămase se rulează cu mare scrâșnet; am impresia că în curtea vecină se face același lucru, așa de tare se răsfrânge acest scrâșnet în casă. Când a fost asta? Câți ani să fi avut eu atunci? Urc scara plină de miasme și, în întunericul deplin, nu-mi dau seama câte paliere am trecut; mai trec de un palier, cotesc și încep să urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de sub tavan. Era copleșitor, nu semăna cu nimic cunoscut. Iuliu Crișan auzise la viața lui tot felul de zgomote din subteran. Putea să recunoască fără greș cântecul lemnului când cintrele amenințau să se prăbușească sub apăsarea stâncilor de deasupra ori scrâșnetul straturilor de rocă deranjate de scormonitul oamenilor, ce se reașezau la locul lor. Știa cum sună piatra fisurată sub loviturile de ciocan, la fel cum deosebea zgomotul plin al stâncilor nederanjate până atunci. Nu era nimic din toate acestea, așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tot mai sus, peste Muntele Rău. Stânca Adevărului era chiar dedesubt, o vedea ridicându-se din marea de iarbă care unduia ușor. Impropriu spus că o vedea, știa că e acolo, simțea apăsarea colosală a greutății ei pe piatra muntelui, scrâșnetul rocii măcinate și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pînză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sîngerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frînse fără nici un scrîșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu-și-o de ochi ca o mioapă (ca Hana, care purta ochelari). Apoi zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
punea încălțările ei micuțe în vreme ce colonelul își fuma cu un aer elegant, cu o mână moale și inele pe fiecare deget, trabucurile fetide, iar ochii săi negri alunecau pe acoperișurile din jur. Păstrez și astăzi în minte cântecul acela și scrâșnetul dinților. Când auzeam cântecul colonelului - încă ne gândeam cu toții la Belle de jour, ne imaginam chipul bestiei care o ucisese -, era ca și cum un burghiu ne-ar fi pătruns în creier, încet, după ce făcuse o gaură în craniu. În fond, cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
stins În pardoseala din marmură. Prin comparație cu sala de la intrare somptuos, biroul de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii, În locul recepționerei, portarul s-a ocupat de formalitățile de cazare. Ascensorul era o mașinărie foarte veche, care scotea un scrâșnet Îngrozitor În momentul În care se pornea. Ușa era dublată de un grilaj de fier. Băiatul care mi-a dus bagajele În cameră mi-a explicat că hotelul acesta fusese construit În urmă cu trei sute de ani. Cu toate că interiorul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
s-o aibă, ca să muncească mai mult pentru a și-o putea satisface; însă luându-se cu munca, azi un pic, mâine mai mult, până la urmă uitau de ce munceau. Și munceau, nu glumă. Ora H, ora decolării, sosi. Cu un scrâșnet, nava spațială multifuncțională „Bourul” se desprinse de pilonii care-o susțineau și, în câteva secunde, accelerând din principiu, se înălță tot mai sus, până deveni un punct azuriu, apoi nu se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
School Roboții noștri pământeni, însoțiți de Getta 2 și de micul Benga, ce dormea încă în magazia navei, nu zăboviră prea mult la ciupercăria „Avântul”; luară ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă și lumina în spate. Însă aparatele de bord, spre mândria uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Articolele Autorului mda... exact așa cum bănuiam sângele tău are gust de struguri pârguiți în soarele unei toamne târzii și arși de biciul brumei timpurii. mă îmbăt artistic doar gustându-te într-o combinație probabil ilegală de dragoste, de toamnă și scrâșnet de dinți adânc înfipți și de taine și crude dorinți parol... nu m-am îndoit nici o secundă că am să devin dependența de drogul care ești tu,draga domn când mă supradozez cu tine, când mă tulburi amarnic între somn
DEPENDENTA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361506_a_362835]
-
fost trimis pe zeci de mii de kilometri prin intermediul publicațiilor online aflate pe multe meridiane ale lumii. Am avut și perioade când zâmbetul a lăsat loc suspinului adânc ce a însoțit lacrimile pentru pierderea câtorva persoane dragi inimii mele, ori scrâșnetului, atunci când sănătatea a dat peste colții ce-au rănit-o. Pentru anul următor mi-aș dori ca acești colți să nu fie chiar așa de tare ascuțiți ca să pot purta zâmbetul pe care să-l dăruiesc cu tot dragul semenilor
2014 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363855_a_365184]
-
ce primisese de pomană, se ridică agale și-și strânse cele două sacoșe pe care stătuse. Porni mulțumită încet către casă. Privi în lungul străzii mari pe care trebuia s-o traverseze. Păși pe zebră și făcu pași mici. Un scrâșnet de frâne se auzi în dreapta ei și ceva imens o izbi direct în față, făcând să-i sară sacoșa din mână la zece metri depărtare. Nu avu putere decât să strige “Au”, iar trupul ei se făcu ghem pe asfalt
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
indirect, camera de filmat urmărind mereu față rigidă și opaca a lui Saul, pe care nu i se citesc sentimentele sau gândurile, doar încordarea maximă. Tot ce e în jur se vede că prin pâcla, în schimb gemete, vaiete, țipete, scrâșnete, bufnituri se aud clar, răsunând într-o lume strâmta, înghesuita pe ecranul îngust, aproape pătrat, ceea ce accentuează senzația de claustrare, de strangulare. Un băiat supraviețuiește prin minune gazării, doar ca să fie ucis cu mâinile goale de un nazist. Martor al
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]