590 matches
-
o parte, ochii lui stranii fixați asupra mea. Lângă el se găsea un șoricel care fusese spintecat. Dar nu mai era nimeni altcineva în cameră și aproape că am leșinat de ușurare. Am înghițit din greu, dar când am auzit scrâșnetul roților pe asfalt, am sărit la fereastra deschisă. Afară, pe Elsinore Lane, un 450 SL de culoare crem dispărea după colț, pe Bedford Street. Am coborât anevoie treptele, la ușa din față, unde stăteau acum Wendy și Robby și Sarah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre vertiginoasă, parcă într-o competiție de viteză cu un adversar nevăzut. Din când în când câte o camionetă prăfuită apare din direcția opusă, moment în care ambele încetinesc cu scrâșnet de frâne, apoi trec unul pe lângă celălalt într-un nor de praf, aproape atingându-se dar păstrând o viteză respectabilă. Privesc în jur la restul călătorilor majoritatea moțăie sau discută impasibil, fără să dea atenție faptului că ne îndreptăm ca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o auzi!" Ea făcu nu din cap, refuzând din nou să intre într-un joc care îi stârnea frica, deși începuse să perceapă și ea respirația orașului adormit ca pe ritmul unui cal lansat în noapte. O mașină frână în scrâșnet de pneuri și șoferul lăsă în jos geamul: Dacă vreți să vă omorâți, duceți-vă în altă parte. Aruncați-vă în Neva, de exemplu! Margareta îl luă pe Arcadi de braț și urcară pe trotuar, în vreme ce el, aplecat asupra chitarei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care se opintea de kilometri buni să împingă jeep-ul către cabană. Roțile încălțate cu lanțuri (le cumpărase cu doar câteva ore în urmă și bine făcuse, chiar dacă prețul i se păruse piperat) sfâșiau nesimțitoare zăpada adunată pe șosea, auzea scrâșnetul înghețat, un teribil geamăt al unei dureri nebănuite, și se gândi că omătul nu putea avea, totuși, dureri omenești, chiar dacă era spintecat de un tăvălug 4x4, vopsit în verde închis, metalizat, alimentat de un rezervor full, cu o poftă incomensurabilă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
le caut de amprente? Întrebă Bocchese. — Ce pungi? Bocchese se Întinse după foarfece. — De-ndată ce termin cu asta, zise el. Apăsă un buton și roata mașinăriei prinse din nou viață, Învârtindu-se. Mulțumirile murmurate de Brunetti fură Înghițite de scrâșnetul ascuțit al metalului frecat de metal când Bocchese se Întoarse la ascuțitul foarfecelor. Hotărând că ar fi mai bine să plece și să discute cu Patta decât să i se spună s-o facă, Brunetti o luă pe scările din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se vedea tabla albastră de un dreptunghiular cam aproximativ, pe care se zbăteau litere de un alb stins, însemnând locul unde trebuiau să oprească trenurile ce veneau rar, parcă în silă și plecau mai departe înainte de a se stinge ecoul scrâșnetelor prelungi, metalice, ale frânării. Cantonul pipernicit, străjuit de plopul secular, crescut asimetric spre acoperișul roșu de țiglă,, părea printre picăturile ploii parcă și mai mic și neînsemnat, ca o moviliță cenușie plantată aici aiurea și neconvingător, de mâna cine știe cărui vântură
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
spinarea demonului și am fost pe loc cuprins de ură. Zgomotul valurilor acoperise rumoarea pașilor noștri. Am tras din teacă scramasaxul, pregătit să lovesc. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă brusc spre mine n-a fost șuieratul lamei, ci scrâșnetul prundișului sub picioarele mele. A făcut două lucruri la care nu mă așteptam: în timp ce longobardul mă acoperea, a surâs, fără să fie surprins că mă revedea, și s-a postat drept pavăză în fața unui tânăr bizantin, care avea o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pachețel micuț de pe jos. Cred că e al tău, spuse, și îi puse pe birou un alt Tampax. Era de-a dreptul mirată că el n-o auzea scrâșnind din dinți, în timp ce-l privea cum se urcă în lift. Acest scrâșnet era un obicei mai vechi al ei, și i se întâmpla mai ales când dormea; de fapt, poate că încă îl mai avea, cu toate că de mult nu îi mai spusese nimeni nimic. Trase fermoarul la geantă, închise monitorul și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
oricât de nemulțumită sau de enervată ar fi fost. Ca orice femeie din acele vremuri, nu avea alte arme decât lacrimile. În sfârșit, Kameichi Își recăpătă cunoștința. — Mi-e bine, mamă. N-am nimic. Pleacă. Luându-și lancea, cu un scrâșnet din dinți de durere, se ridică din nou, demonstrând, pentru prima oară, o bărbăție care ar fi trebuit să-l Încânte pe tatăl său. — Gata! strigă el. Un zâmbet Îmblânzi chipul lui Koroku. Dacă ai curajul ăsta, repede-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-i aplecă Un văd croind spre-ntunecata lume-a lui Urthona; suí Plin de durere pe munții cei grozavi și coborî plin de durere 80 Și văzu cruntele lor frici și de priveliște-ai săi ochi fost-au tulburați: Urletele, scrîșnete, gemete, țipete, zguduituri, suspine și bufniri Se-amestecă-mpreună iscînd o lume pentru Los. În nemiloasa desfătare Los cu tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
C. Mihăilescu surprinde fățărnicia ce înconjoară cuplul Lovinescu-Ierunca, subliniind zădărnicia dorinței de a schimba mentalitatea intelectualului român: "în ciuda invidiilor stârnite, a nesfârșitelor intrigi de salon și coterie țesute în jurul celor doi, fapt e că toată lumea îi caută, îi cultivă cu scrâșnet sau venerație și tremură în așteptarea verdictelor lor, fie ele estetice sau morale, fie politice sau administrative"253. Momentele când scriitorii trimit clandestin manuscrisele sau când solicită promovarea cărților par, în aceste condiții, semne ale ipocriziei. Însă dorința Monicăi Lovinescu
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
poarte. Împinge ușa debaralei, se aude clicul de închidere, dar ușa se crapă din nou, un centimetru sau doi. Uși încuiate. Enervant: mâna lui tremurând pe broasca ușii, ca mâna unui babalâc, și ea, stând acolo în fotoliu și ascultând scrâșnetul metalului. Se întoarce spre Janice și o întreabă: - Dacă ești acasă, unde-i mașina? Nu-i în față. - E în fața casei mamei mele. Îmi stai în drum, îmi acoperi ecranul. - În fața casei mamei tale? Groaznic. Tocmai în locul cel mai nenorocit
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
cu mare élan" (De pe vremea filmului mut ).O copilărie încă neîncheiată în plan interior, dar înfrîntă de impactul dur cu viața, cu aspectul acesteia de hazard, de "roată a norocului", cu semne "albe ca ochii destinului", ce "se oprește cu scrîșnet de iad vlăguit", are, în economia psihică a producției în chestiune, un rol salutar. Poetul se confesează astfel: "Doamne cît de trist am fost aseară / literele mele au luat-o razna prin ploaie /m-a salvat în cele din urmă
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
unei cărți ca Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas cîntărește cît o automutilare: silnică înăbușire a talentului în numele unei inepte și inexpresive terminologii de laborator. Un fel de abdicare în fața unei sofisticării lexicale ce culminează în logoree emfatică și în scrîșnet de silabe incomprehensibile. Amănuntul e cu atît mai dureros cu cît stofa autorului e incontestabilă: Vianu Mureșan întrunește toate condițiile pentru a fi un scriitor propriu-zis. Are condei, așadar tehnică, și are și vînă, așadar sensibilitate. Iar de cultură nu
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
straturi de mătreață, orașe dispărute, suprapuse, ca niște ruine albe, succesive, prin care unghiile, tăiate, totuși, excavează până la sânge ca-ntr-un cimitir suspendat”), bălării de limbaj, adăpostind o sensibilitate ultragiată, dar și incontinență de noroi lingvistic (până la manierizarea înjurăturii), scrâșnet și haz de necaz, pe scurt, un roman fracturat despre și pentru „generația MM” (v. titlul). Cred însă că nu va displăcea nici altor generații, deși e posibil să întrebe (nu ca burghezii epatați, căci s-a dus de mult
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
în fața unui destin care amenința să-l surpe prin sațietatea provocată de confortul fiecărei zile. Lewis se lasă în seama lui Dumnezeu ca un copil care se scufundă într-o plapumă de puf: lin, blînd și voluptuos. O convertire fără scrîșnet și fără fiori de iluminare. La C. S. Lewis, accentul evlaviei cade pe bucurie, nu pe credință. De aceea, volumul autobiografic este o monografie a sentimentului de bucurie, o recapitulare a acelor evenimente care l-au dus către retrăirea la
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
B. o vede pe mama ei ațipită, nu-și poate stăpîni uimirea însoțită de repu1sie. Ea, care crede în "inteligența trupului" și e mîndră de "sclavia perfectă a mișcărilor ei", constată cum femeia întinsă pe divan se zvîrcolește nerușinat, aude scrâșnetul dinților, ca un semnal din străfunduri. Raportat la rigida viziune asupra subordonării totale a gesturilor, spectacolul acesta de orgie a simțurilor, nesupravegheat, haotic, inutil, i se pare dizgrațios. Urîtul e echivalent pentru ea cu risipa, cu ineficacitatea. Înainte de a pătrunde
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
drumului. Sîntem implicați într-un accident", își spuse Chip în gînd, în timp ce vehiculul plutea prin aer. Trăi o uriașă afecțiune retroactivă față de tracțiunea bună, centrii de greutate joși și variațiile inerțiale neunghiulare. Fu destul timp pentru reflecția tăcută și pentru scrîșnetul dinților, apoi nu mai rămase timp deloc, doar bufnitură după bufnitură, zgomot după zgomot. Fordul încercă mai multe variațiuni ale verticalei - nouăzeci, două sute șaptezeci, trei sute șaizeci, o sută optzeci - și, în fine, se opri răsturnat pe partea stîngă, cu motorul
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
fine, dl Ion Popescu a ordonat d-lui Ion Iliescu să iasă din amorțeală? Deoarece membrii audiovizualului au simțit dintr-odată că așa nu mai merge? Câte puțin din toate la un loc, deopotrivă cu ceasul nefast astrologic - planetele în scrâșnetul lor astral, decizând? Strâmb stând, dar drept judecând, la mijloc s-ar afla simpla aplicație a hipercunoscutei teorii a saltului - când se strânge prea multă cantitate. Caz în care cel vizat a urmat soarta seculară a săltăreților - după ce a adunat
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
să fii cu adevărat împreună cu oamenii, MULT MAI MULȚI DECÂT TINE... în anul Domnului 2005, după înviere, am fost a doua oară nesingur, iar gândurile noastre erau acordate pe frecvența Facerii. CA O ARMATĂ DE GRAVIDE îN TRAVALIU, împărtășind aceleași scrâșnete și tăceri, aproape o sută de oameni am născut Gândul, un gând alcătuit numai din grinzi, mortar și ecrane diafane, de computer, din zgomotul capetelor de pix țăcănite nervos... (dom' le, dom'le!)... Totuși, după fraza aceasta psihi, să vedem
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]
-
lucrurile în mișcare: situația e perfectibilă, chiar dacă schimbarea mentalităților ține, firește, de durata lungă. Experiențe dezamăgitoare sînt consemnate cu umor: brambureala lingvistică din Belgia, cazuri de zgîrcenie franceză, negustori cinici, falsa strălucire a unor localuri și așa mai departe. Fără scrîșnete din dinți, doamna Neț vădește caracteristica flaubertiană de a percepe prostia și de a nu o mai tolera. E în felul ei o luptătoare; energia interioară e neîndoielnică, în absența unui fizic viguros; cochetă, semioticiana mărturisește că nu e un
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
Și doi genunchi, da, numai doi,/ Două călcâie ai, da, numai două,/ Și sâni numai doi, numai doi.// Două urechi ai, da, numai două,/ Și două sprâncene lungi, prelungi, urâte,/ Doi umeri, da, și șolduri numai două,/ Dar gemete, dar scrâșnete, dar chiote, cîte...". (Două) Poanta sugrumată de simboliști învie, iată, cu delicii. O rugăciune păgînă, păstrînd ceva din schepsisul romantic al iubirii ademenite cu ură, e În codrul crud: În codrul crud am omorât o mierlă/ Ce fluiera pe-o
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
alb cadaveric cuțitul creionului visând sângele literelor stafia cuvântului niciodată scris. Momentul zero Poate o geană de-a ta ca o antenă de insectă din cretacic și ciobul pietrificat al lacrimii mele se-nvolburează în clepsidra de beznă până când cu scrâșnet de osii ruginite se urnesc arătătoarele galaxiilor și o nouă moarte începe. Intimitate Mi-ești atât de aproape ca un cuțit într-o rană încât nu mai știu unde începi și unde mă sfârșesc: cine e rana cine cuțitul? Libertate
Poeme by Ruxandra Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4695_a_6020]
-
știm cu toții, o retorică de "șoc", mult prea bine cotată, apărată de voci cu autoritate, prezentată ca manifestare a libertății de creație și ca inovația cea mai cea, premiată cât încape. Dar se simte o dorință difuză de trecere de la scrâșnetul neoavangardist, către altceva, mai postural, mai spiritualizat, mai reflexiv, mai autentic. Foarte bogat în memorie literară, foarte palimpsestic, roiul de figuri care s-a strâns în jurul Lustrei, ca un fel de poveste fără sfârșit. Ea încearcă să spargă cumva deochiul
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
-mă!/ Mă mișc printre tăceri și morminte./ Aici - felul an care am ămpietrit și eu/ ăntr-un noiembrie negru, prietene./ Alături - o masă de carne putreda./ Să-ți imaginezi despărțirea de patrie/ când singură dimineață stai an față paginii./ Auzi atunci scrâșnetul/ și mașinăria ăncepe să meargă: poeme/ despre ceea ce aș fi putut deveni/ dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele./ Poeme despre prietenii dispăruți sau pierduți./ Poeme despre acizii sulfurici din minte,/ sanatorii, vesele ămpreunări animalice/ pe
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]