223 matches
-
tot ce avea. 24. Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor. 25. Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el. 26. Omul acela a zis: "Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile." Dar Iacov a răspuns: "Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta." 27. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
aici până nu-ți dau un picior drept în boașe! — Ghemi boliția? tatonă terenul Mancuso. — Nu, răspunse George. Cară-te și gata. Nu fac scandal. Ți-e frigă de boliție? George se întreba cine poate fi nebunul acela. Era la fel de scrântit ca și vânzătorul de crenvurști. — Ascultă, zurliule, cară-te d-aici. Nu vreau bucluc cu stigleții. Nu vrei? întrebă fericit Mancuso. — Nu, și nici un țăcănit ca tine nu vrea, spuse George, privind ochiul care lăcrima în spatele monoclului și umezeala de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunat Angelo și mi-a spus că ești la spital, era gata să m-apuce damblaua. Să cad jos, în bucătărie. Mi-aș fi crăpat capu’. Pe urmă am fugit la mine-n cameră să mă-mbrac și mi-am scrântit glezna. Era cât pe ce să fac un accident conducând mașina-ncoa’. Încă un accident! se sperie Ignatius. De data aceasta va trebui să mă duc să muncesc în minele de sare ca să fac rost de bani. Ține, prostule. Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nepăzite. Încuie cu deosebită atenție poarta de fier forjat. Apoi se reîntoarse în apartament ca să curețe mizeria rămasă în urma reuniunii de start. Fusese cea mai fabuloasă petrecere din cariera lui: în punctul culminant, Timmy căzuse de pe o lustră și își scrântise glezna. Dorian ridică o cizmă de cowboy al cărei toc fusese rupt și o aruncă în coșul de gunoi, întrebându-se dacă acel insuportabil Ignatius J. Reilly n-o fi pățit nimic. Unii oameni erau pur și simplu insuportabili. Drăguța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că Loftis e un suspect tare sau poate că nu. Nu contează. O să pun laba pe măcelarul ăla de poponari, indiferent cine-o fi. Mal zâmbi. — Și pe urmă? — Pe urmă îl arestez sau îl omor. Mal zise: — Te-ai scrântit. Buzz îi răspunse: — Mă cam gândeam să te rog să mi te alături. Un căpitan scrântit are mai multă putere decât un polițai singuratic cu doar câteva doage lipsă. — Am marele juriu, Meeks. Iar poimâine e procesul de divorț. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mă ia dracu’ dacă pot să cred! Eu pot. Iată acum o întrebare bună. În ultima vreme ai fost în preajma lui Dudley mai des decât mine. Are el vreo legătură cu asasinarea poponarilor? Mal scutură din cap. Nu. Mi-am scrântit creierii și tot n-am reușit să fac vreo legătură. Dudley voia ca Upshaw să se alăture echipei și nu-i păsa de nici un fel de homosexualii omorâți. Dar când Danny a forțat lucrurile cu bățul zoot și Augie Duarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
peste jena unei situații care ar fi trebuit trăite în plan privat. Doamnelor și domnilor din autobuz le păru puțin rău pentru el. — Da, da, ce rușine, murmurară. Și asta venind din partea unei familii decente. E clar că băiatul e scrântit. Se concentrară asupra lui Sampath, vrând să vadă cum îl va afecta zbuciumul tatălui său. În mod sigur orice fiu, chiar și acesta, va reacționa la o astfel de manifestare emoționantă. Sensibil la atmosfera încărcată de așteptări de dedesubtul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
iar pasiunile se dezlănțuiau sub acoperirea unor acte de cruzime zguduitoare, și nu prin hohote dubioase. Oricum, Lear e un rege, nu un bătrân care s-a smintit tăvălindu-se pe jos în mijlocul unei cete de hippies,ci s-a scrântit în spiritul său, prin devitalizare, fiind un biet moșneag, și nu un bărbat în puterea vârstei plesnind de sănătate. N-are sens! Ce-ar face atunci regizorul în cazul în care ar avea de pus în scenă o piesă cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
admitere în cursul superior. La oral, însă, nu știam cum vom ieși la liman. Eu, ca să mărturisesc cinstit, aș fi fost fericit să trec cu note la limită, numai să scap! Mi-era însă tare teamă c-am s-o scrântesc și așteptam plin de emoție să-mi vină rândul la ascultat. Pîn-acum trecuseră prin fața comisiei trei serii de elevi. După calculul făcut de mine, peste încă trei serii trebuia să-mi vină rândul. Dar nu mi-a mai venit! Mă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s-au stricat, Învie iar...“ „Dar ceasurile se strică mereu“, se plângea Marusia. „De aceea nici oameni nu-nvie, că au mereu câte ceva de reparat...“ Atunci păpușa se ruga de Mașa: „Repară-mi și mie piciorușul ăsta care s-a scrîntit...“ „Ți-l voi repara, când voi muri...“ „Atunci mori“, Îi zicea păpușa, Înfigând În gâtul ei o andrea de lemn... Mașa se prefăcea că moare. Sau chiar murea pentru un timp, Întinzându-se pe iarbă și oftând. La căpătâiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e târziu și Zenobia mă așteaptă, cine știe de când mă așteaptă...“. Pe urmă am plecat, soarele mai arunca o ultimă văpaie roșiatică. În drum nu m-am întâlnit cu nimeni. Mergeam pe dig ferindu-mă de goluri, ca să nu-mi scrântesc gleznele. Erau niște bolovani pe acolo, negri, prietenoși, mă priveau ca pe un frate. Păreau că se bucură știindu-mă iar printre ei. În fața scorburii, pe un maldăr de trestii uscate, Zenobia ședea cuminte, cu mâinile în poală. Îi albise
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de-a face cu această Haruko Hona? Nu știu, dar... spuse ea râzând. Tocmai ți-a sosit o scrisoare cam lungă de la Haruko, din Singapore. — Singapore! Takamori rămase cu gura căscată. Se întreba dacă nu cumva sora lui s-a scrântit din pricina soarelui de primăvară; sau poate a pierdut la bursă. El n-a fost niciodată la Singapore și nici măcar în vis n-a avut de-a face cu vreo fată dintr-un loc atât de îndepărtat. — Arată-mi scrisoarea! Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu merge ca tura, tura nu merge ca regina, regina nu merge ca regele... - Ba merge... Hai, mută ceva... - Regina merge ca regele... Mă așez pe gard. M-a apucat căscatul, parcă și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu botul pe labe de data asta, nu? mă găsește Relu, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
explic ori să mă apăr. Asta a dus, dealtfel, și la ruptura cu femeia de care v-am vorbit. Cearta a pornit dintr-un fleac. Auzise povestea de la frizerie într-o variantă ironică, în care eu jucam rolul unui Don Quijote scrântit la minte și m-a sfătuit s-o las baltă cu investigațiile pe această temă. Lumea comenta răutăcios interesul pe care-l arătam unei întîmplări oarecare. În loc să-i explic ce era în capul meu, m-am înfuriat și i-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dus dracului și Carnavalul. Numai la așa ceva nu se mai gândește nimeni. Turiștii au început să plece, la Cazinou și pe străzi doar despre asta se vorbește: „Când va veni cutremurul?” „Când se va prăbuși muntele?” „Când...?”. Parcă s-au scrântit cu toții, de-abia le trecuse sminteala cu aurul! Astrologul, am aflat, a fost lovit cu măciuca, în țeastă, de către unul din oamenii Magistratului. E mort și cineva vrea să ascundă asta. § Romancierul a simțit ceva, dar nu poate să perceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ar fi gîndit intens, măcar cinci minute, imediat după nemernicia de atunci, la ceea ce făptuise. Greu de crezut că i s-ar fi aprins instantaneu trupul, dar și-ar fi dat foc singur; ori, fie și atît, s ar fi scrîntit puțin, poate chiar de tot, la scurtă vreme. Hotărîse că e mai bine să uite. Ea a fost de vină! Ea fusese, era sînge din sîngele lui, se regăsiseră pe măsură În dimineața aceea, cel mult aveau să Împartă amîndoi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe Robespierre sub o subsuoară de femeie și, la urmă de tot, figura dezolată a lui Liliane. O fată cu un picior în ghips poate fi omologată la categoria oloage? — Exact, spune Agnès în loc de bună seara. Domnișoara Liliane și-a scrântit piciorul. — Nu e grav, minimalizează Liliane. Și tocmai acum s-a oprit și liftul: dracii ăia de copii ai albanezilor de la opt s-au jucat cu el până l-au stricat. E un scandal. Am să-l sun pe Clovis
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
televiziune L’Anjou Libre. Lui Gérard nu-i vine să creadă că fata după care a suspinat tot liceul îl vizitează cu noaptea în cap. — Liliane, ce surpriză! Ia loc. Ce-ai pățit la picior? — Un accident stupid, mi-am scrântit genunchiul, îi explică ea, după care se așază. — La săritura în lungime? nu se poate abține Gérard să-și amintească de o anumită confidență făcută de Richard, fostul lor coleg, în timpul unei ore de religie. Liliane îl privește într-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
legături bune. De dinainte. Tomnea s-a dus tocmai când se șubreziseră legăturile. Te-ai prins? Noi l-am trimis, nu că-i ardea lui sufletul de dragul depărtării. În fine, asta-i altă poveste. Numai că acuma s-a cam scrântit treaba. De trei zile numai cu e-mailuri mă ține ăia din Sudica. E dezastru la ei. A răsturnat guvernul, a făcut naționalizare, i-au confiscat lui Tomnea tot ce agonisise, îl și expulzează. Vor să facă comunism la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrântindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mâinii. Nu. Nu se poate una ca asta. Mă uit bulversată În jurul meu În autobuz, și o pereche de adolescenți beți mangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
așa sceptic, vă veți convinge imediat! De-abia a plecat Transfugul, cum Îi spuneți, și s-a și completat un prim dosărel de corespondență. Sunt optimist, avem bune auspicii! Îngăduiți-mi să vă prezint piesele mai importante... Ăsta s-a scrântit de-a binelea, de când a fost detașat la Păltiniș. Sau vrea să-și dea importanță În ochii mei? Dar așa vorbește cu toți! Le-a luat fața la toți, un băiat de aur! Tineretul nostru În care ne punem nădejdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la d-alea găsite de mă-sa?! Papagalicește cu vorbele alea furate când trăgea cu urechea la grupul de elitiști, parcă Îți vâră degetele În ochi când Își plimbă limba În gură, o s-o tot plimbe așa, până și-o scrântește! Dacă se gândește că o să troneze În biroul ăsta, se Înșală! La Sfântu-Așteaptă! Familia mea e aparatul! Aici am fost, aici rămân, vom fi ce-am fost și Încă și mai și! Nu mă clintește pe mine orice marțafoi... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
disciplinat, dar cred că aceste însușiri mi-au fost - în astfel de situații - de mai puțin folos decât darul și patima mea tot mai arzătoare pentru arta caligrafiei. După cum se poate bănui, în chilie nu e prea greu să te scrântești, bineînțeles după recluziuni mai îndelungate. Caligraful dinaintea bunicului meu nu și-a revenit niciodată și, asemenea lui, în ultima sută de ani, au pățit-o încă doi. I-am socotit: cei care au funcționat în decursul veacului au fost - în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-au făcut praf iar el a căzut leșinat la picioarele mele. CAPITOLUL PAISPREZECE Pierderea primului meci Bleichert-Blanchard mi-a adus faima locală, un post la Arestări și aproape nouă mii de parai. Câștigarea revanșei mi-a adus o încheietură scrântită la mâna stângă, două carpiene dislocate și o zi în pat, unde m.a prăvălit o reacție alergică la pastilele de codeină pe care mi le-a dat căpitanul Jack când a auzit de cafteală și m-a văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Încântătoare - ar fi putut fi cântăreț de operă -, dar nu era nici savant, nici om de afaceri. Din nefericire, a Încercat să Îmi transmită și mie ambițiile lui atât de prost orientate. Când am picat la bachot la Sorbona - am scrântit-o la latină -, m-a trimis la University College de la Londra, să studiez chimia. Mă vezi pe mine chimist? — Nu, Îi răspunse Henry sincer. — Ei bine, prima mea slujbă a fost să testez eșantioane dintr-o mină din Cornwall, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]