80,833 matches
-
ce nu are cum să fie contrazis, Nicolae Mecu transcrie mersul anilor, fără ca desfășurarea lor să se resimtă de pe urma vreunei îndreptări. Fără să complice ori să șteargă, atent însă la orice nuanță, mai cu seamă a variantelor, Nicolae Mecu, în virtutea scrierii cronicarilor, înregistrează măsura timpurilor și nu pierde nimic din voia lor. De aceea, esența comentariului critic rezidă în drama raportului dintre autor și imixtiunea cenzurii în toată creația acestuia. Între nevoia autorului de a-și apăra libertatea interioară la care
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită într-un artificiu de scriere (deconstructivistă!): reacțiunea negativă devine o pozitivă (constructivă, dialectică) reacțiune. în versiunea din 1974, după atîtea modificări, una rămîne misterioasă și aproape subversivă: în textul din 1930 răul eminescian "era" o criză de creștere; în cel modern, apare în schimb - ca
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
femeile și ridică în continuare semne de întrebare, precum căsătoria, avortul, divorțul, educația copiilor, lesbianismul, limbajul sexist, matrilinearitatea, procreația și contracepția, virginitatea și violul, transformă dicționarul într-un manual de învățământ mixt egal, în care oricine să aibă acces la scrierile etice ale înțelepților și la cunoașterea lui Dumnezeu. Dar, mai mult decât atât, dicționarul este un instrument de lucru inclusiv pentru cei care înoată în necunoștință de cauză prin cultura încă presărată de nume și obiceiuri străvechi, din ce în ce mai îndepărtată de
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
Micaela Ghițescu Contestat vehement de critica și de mediile literare braziliene, dar adorat de cititori la fel ca în toate țările unde au pătruns traduceri ale scrierilor sale, Paulo Coelho a fost ales recent membru al Academiei Braziliene de Litere (echivalentul Academiei Române). "Nu contează că șalegerea saț a fost controversată; nu este primul, și nu va fi nici ultimul, a cărui alegere suscită polemici", afirmă președintele ABL
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
Florina Pîrjol Cartea Heminei Pocaliu surprinde atât prin relaxarea și naturalețea scrierii, cât și prin extraordinarul întâmplărilor narate. Absolventă a Facultății de Filozofie din București, profesor, psiholog și apoi cercetător științific, autoarea părăsește țara în 1991 și se stabilește în Londra, loc în care debutează suita de aventuri spirituale care fac obiectul
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
această destabilizare. Regăsim aici o interogație asupra celei mai bune maniere de a ne defini în privința trecutului, a moștenirii, a legilor. Astfel, noi nu suntem nici prizonieri, nici incendiatori. De aceea, doresc să caut echivalentul scenic al acestei operații de scriere și spectacolul se va prezenta precum turnarea unui film plecând de la opera lui Ionescu despre Shakespeare. Piesa mă interesează nu atât în măsura în care Macbett acționează ca un nebun mânat de gustul puterii, ca Richard III, ca un solitar fanatic, ci, mai
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
în perioada post-decembrie 1989, despre ortografie și despre schimbarea ei s-a tot scris - deși, cum am mai spus-o, era mai necesar a schimba țara și mentalitatea, nu ortografia! Dar în 1990-1991, ortografia noastră "cea nouă" a fost adoptată. Scrierea "cu â din a" și formele sunt(em, eți) au fost adoptate, regulile ortografice din 1953 - ulterior, în 1965, modificate - au fost, cu democratică furie anticomunistă, abolite... Pentru ca, azi, după atîția ani, să se constate că normele academice nu-s
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
și edita reviste științifice (Buletinul "Al. Philippide") în același mod: ignorînd. Bineînțeles, aceștia aveau un temei istoric-filologic. Din "Moldo-Valahia", ușor indiferentă la străduințele transilvănene de afirmare a "naționalității" latine a Daco-Romanilor (termen pus în circulație de Școala Ardeleană) - ideea tradiției scrierii românești prevala asupra ideii politice de evidențiere a latinității limbii noastre. În București, și la Iași, se știa că reforma ortografiei latinizante preconizate de miticii cărturari ai Școalei Ardelene și de urmașii lor în cultură, în tipăriturile de la Blaj, Buda
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
filologice prin simplificarea alfabetului chirilic românesc și introducînd parcimonios unele litere latine (astfel ia naștere "alfabetul de tranziție"). În Gramatica românească din 1928 (a se consulta ediția excelentă a Valeriei Guțu Romalo, Ed. Eminescu, 1980) autorul, voind să continue tradiția scrierii românești, consideră că "frații noștri din Transilvania și Banat... (vrednici de toată lauda...) pentru ortografie însă care voiesc să o introducă scriind cu litere latinești, bine ar fi fost să urmeze duhului italienesc, adică a scri după cum vorbim..." (și nu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Constantin Diaconovici Loga (1770-1850) propunea, într-o Gramatică românească pentru îndreptatea tinerilor, Buda 1821-1822, utilizarea lui la începutul cuvintelor și a lui @ în corpul lor (așa cum se folosise, de fapt, în scrisul chirilic românesc în sec. XVI-XVIII). Înțelegem astfel că scrierea românească, atunci cînd s-a ținut seama de tradiția noastră culturală, a recurs la două semne grafice, în două poziții: la inițială și în mijlocul cuvîntului. Este chiar atît de greu - adăugăm noi - să recunoaștem în pe ulteriorul, latin, î ? Pe
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
la două semne grafice, în două poziții: la inițială și în mijlocul cuvîntului. Este chiar atît de greu - adăugăm noi - să recunoaștem în pe ulteriorul, latin, î ? Pe care l-au avut în vedere, bineînțeles, cei care încercau să construiască o scriere românească în continuitatea slavono-latinească a culturii românești (chiar în 1828, Heliade menționa, printre cele 28 de slove cirilice, două semne pentru /î/: @ și ). Pînă prin 1841, cînd apare, în concepțiile filologice-literare, ceea ce am putea numi, azi, "atracția italiană" (poate chiar
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
unor prealabile opțiuni politice. Se ajungea la latinitate și italienitate prin cultură și istorie - nicidecum prin politică! (Atitudinile politice ale celor citați mai sus erau diferite!) Se opuneau însă acestei viziuni cultural-istorice altă serie de intelectuali - cei ce susțineau o scriere în limba "de toate zilele" (la început, chiar Heliade susținea că "trebuie să scriem pentru cei vii, nu pentru morți"!). Pentru V. Haneș, un elev al lui O. Densusianu, aceștia se încadrau într-un așa-numit "curent popular" (Dezvoltarea limbii
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
și ale scriitorilor moderni. Cine ar fi putut pune la îndoială caracterul latin al limbii noastre, cine - mai mult decît un romanist precum O. Densusianu - apăra și demonstra (împreună cu I. A. Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite de popor și repudiind legile inventate de filologi. Bineînțeles că în Transilvania această perspectivă era considerată a fi insuficientă. Condițiile culturale - dar, acolo, și politice - solicitau o subliniere a "naționalității
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
a fi insuficientă. Condițiile culturale - dar, acolo, și politice - solicitau o subliniere a "naționalității" latino-romanice, a "continuității", adică o rezistență împotriva tendințelor de nerespectare a majorității etnice românești, dacă nu de deznaționalizare. În Transilvania - ca și, mai tîrziu, în Basarabia - scrierea limbii române devenea o problemă politică, de afirmare națională: latinitatea era o emblemă a priorității istorice pe pămîntul țării. Atunci cînd Sextil Pușcariu, în 1931-1932, a primit din partea Academiei Române sarcina de a revizui normele ortografice ale limbii române, nu a
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
latinitatea era o emblemă a priorității istorice pe pămîntul țării. Atunci cînd Sextil Pușcariu, în 1931-1932, a primit din partea Academiei Române sarcina de a revizui normele ortografice ale limbii române, nu a ezitat de a aplica preceptele transilvane latinizante: între acestea, scrierea fonemului /î/ cu â, dar și cu î (în anumite poziții în cuvînt) și bineînțeles, recomandarea generală a formelor sunt(em, eți) (alături de alte concesii etimologizante). Ortografia preconizată de "îndreptarul" lui Sextil Pușcariu și T. A. Naum (1932) (cel dintîi
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
furibundă - cu care se preconiza atunci o ortografie care să reflecte fonetismul curent (tip noiembrie, filozofie, ba chiar statuie) apare astăzi a fi avut intenții mult mai perfide: a elimina etimologismul, a suprima ideea latinității și a pregăti - se pare - scrierea românească fonetică pentru o trecere fără dureri... la alfabetul chirilic! În culise (sau deasupra), un mare "păpușar", închipuit istoric, Mihail Roller, polemiza, în paginile revistei Contemporanul, cu un biet tînăr asistent universitar numit Boris Cazacu, care își permitea să afirme
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
ortografică este decretată în 1953 și declarată obligatorie prin ucazuri politice! Și de această dată cei care avem astăzi o vîrstă înaintată ne putem aduce aminte cum încercam - sub ordine universitare superioare - a explica elevilor și studenților de ce este inutilă scrierea cu două litere a lui /î/ - un singur "î" ajungea, și în Romîn, și în mînă sau pîine! -, de ce sînt este preferabil lui sunt și de ce trebuie să scriem... "Cum vorbim" (revista lui Al. Graur). Da, am făcut-o (chiar
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
fost Emil Petrovici nu era atît de convins că "reforma" ortografiei din 1953 - pe care, probabil, o aprobase - putea anula anterioare, transilvănene convingeri etimologizante! "Reforma" ortografică a Academiei "RPR" a avut nevoie de modificări... Dacă sînt începuse a fi acceptat, scrierea Romînia, romîn(esc) a fost, unanim, considerată un "atac" împotriva originilor latine ale limbii noastre. În 1965, o hotărîre academică nouă reinstaurează pe "â" în termenii (naționali) mai sus-citați: de atunci, drept este a se scrie Român, român(esc)/ (ește
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
domeniul politic problema ortografiei românești! De aici înainte apar exagerările "patriotice". Academia Română post-decembristă, care s-a vrut a fi legată de străvechea instituție desființată în 1948, a luat inițiativa schimbării ortografiei (considerate "comuniste", "slavofile" etc.). Printre cele dintîi măsuri, generalizarea scrierii cu "â" (ca și cum "î" era semnul dușmanilor latinității noastre!) și, bineînțeles, reintroducerea formelor sunt(em) etc. (ca și cum sînt era grafie comunistă!). "Ortografia trebuie schimbată!" - se cerea în primele timpuri ale libertății noastre democratice, recîștigate. Cei ce încercau să reziste interpretării
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
artă, critic, poet, traducător, Ion Frunzetti a scris în ziarele vremii, în perioada 1938-1985, articole, eseuri și analize, reflecții pe marginea artei, literaturii sau a temelor filosofiei și moralei. Volumul Disparate, apărut la Editura Meridiane, al patrulea din seria restituirii scrierilor publicate în periodice, grupează tocmai aceste articole pe teme diverse, fragmente ordonate tematic, nu cronologic. Dincolo de subiectele mișcătoare ale scrisului săptămînal, ale cronicilor de carte sau de artă, devin astfel vizibile cîteva teme: cultura ("numai stabilitatea axiomelor permite cultura" scrie
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
în urma căruia "setea de valori a oamenilor medii se satisface [...] cu străluciri de a doua mînă", refuzîn-du-le astfel participarea la valorile extreme. în texte se perindă, în încercarea de a risipi confuziile, intelectualul (titulatură dăruită cu multă generozitate la vremea scrierii articolului, 1941, și cu mult diminuată ca prestigiu astăzi), poetul (incluzînd atît creatorul, cît și "precupețul de poezie"), scepticul (scepticul român, pierdut în mare parte pe traseul istoriei), diletantul și amatorul (diletant fiind cel care, într-o epocă a specializării
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
perspectivă devine posibilă lectura în palimpsest a uneia dintre cele mai misterioase povestiri scrise de Voiculescu la finele anului 1949, Ultimul berevoi. Data spune mult, de la sine, iar sub scenariul magic, cu întregul lui arsenal de mijloace, se descopăr, în scriere ascunsă, simboluri privind istoria adevărată. Mai Întâi, incitată de scrierea substantivului din titlu, când cu majusculă, când cu literă mică, încerc o explicație și o opțiune. Naratorul atrage atenția că personajul e bătrân, foarte bătrân, "fără nume". Se poate deduce
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
mai misterioase povestiri scrise de Voiculescu la finele anului 1949, Ultimul berevoi. Data spune mult, de la sine, iar sub scenariul magic, cu întregul lui arsenal de mijloace, se descopăr, în scriere ascunsă, simboluri privind istoria adevărată. Mai Întâi, incitată de scrierea substantivului din titlu, când cu majusculă, când cu literă mică, încerc o explicație și o opțiune. Naratorul atrage atenția că personajul e bătrân, foarte bătrân, "fără nume". Se poate deduce că termenul "berevoi" e un regionalism care numește meșteșugul solomonarului
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
estimează totuși că data traducerii s-ar plasa în sec. al XVII-lea), la fel și pro-blema localizării, căci manuscrisul a rămas multă vreme inaccesibil. Alexandra Moraru și Mihai Moraru scriu în studiul filologic care deschide volumul: Se crede că scrierea, a cărei tradiție se sprijină pe un protograf grec conservat doar prin copii mult mai recente, ar fi fost alcătuit în Bizanț, probabil cel mai târziu la sfârșitul secolului al IX-lea, supoziție care are în vedere unele trăsături de
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
decât o copie după traducere și datează din 1675, particularitățile textului fiind predominant moldovenești. Disputa lui Isus cu Satana este o apocrifă biblică, manuscrisul fiind tot o traducere moldovenească din slavonă, cel mai probabil de la începutul secolului al XVIII-lea. Scrierea își are originea în Evanghelia după Marcu (în special cap. 4:1-12) unde este povestit episodul ispitirii lui Isus de către diavol în timpul refugiului pe muntele Elion. Iată un fragment din dialogul extrem de expresiv: �Răspunsă Isus: O, amaru ție, diavole, că
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]